Marele nostru Preot

Ai auzit vreodată pe cineva spunând ceva de genul: „Alex trăiește doar ca să facă fotografii” sau „Heather trăiește ca să mănânce”? Astfel de comentarii dezvăluie mai multe despre o persoană decât o simplă afirmație precum „El face fotografii” sau „Ea mănâncă” și transmit ideea pasiunii sau a scopului care stăpânește persoana respectivă.

Isus, Marele nostru Preot, a avut o pasiune și un scop care L-au stăpânit atât de mult, încât Pavel a spus că „El trăiește pururea” ca să le îndeplinească. Această propoziție ne spune atât ce face Isus, cât și ce contează cel mai mult pentru El.

Evrei 7:25 De aceea și poate să mântuiască în chip desăvârșit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăiește pururea ca să mijlocească pentru ei.

Mijlocirea este acțiunea de a reconcilia două părți. Care sunt cele două părți din acest verset? Dumnezeu și cei care vin la El.

De ce aceia care vin la Dumnezeu au nevoie să fie împăcați cu El? Deoarece păcatul ne desparte de Dumnezeu. Păcatul a distrus relația dintre Adam și Eva, și Dumnezeu. De fapt, ei meritau să moară în ziua în care au păcătuit. Dar pentru că Hristos a devenit imediat Mijlocitorul lor, li s-a oferit o posibilitate de a se întoarce la loialitatea lor față de Dumnezeu.
 

El a pledat înaintea Tatălui în favoarea păcătosului ... a fost o luptă chiar pentru Împăratul Universului ca să dea pe Fiul Său să moară pentru neamul omenesc căzut. - Patriarhi și profeți, p. 63

Nu ești recunoscător că Tatăl ne iubește atât de mult? Până și cea mai păcătoasă ființă de pe pământ poate fi sigură că lucrarea de mijlocire a lui Hristos nu are scopul de a-L convinge pe Dumnezeu să o iubească; mai degrabă, Dumnezeu a făcut acest sacrificiu imens astfel ca păcătosul să fie separat de păcat și unit din nou cu El.

Romani 5:8 Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.

Lucrarea lui Isus de împăcare și de mijlocire nu este pentru a-L convinge pe Dumnezeu să ne iubească. Nu, ci scopul ei este să îndepărteze păcatul din viețile noastre – ceea ce ne separă de Dumnezeu.

Și astăzi Isus continuă lucrarea Sa de mijlocire pentru păcătoși. Ai fost surprins de o ispită și ai păcătuit? I-ai întors spatele lui Dumnezeu? Ai vreun obicei nelegiuit în viața ta, care te ține prizonier? Încurajează-te! Isus „trăiește pururea” ca să mijlocească pentru tine.

Dacă cineva păcătuiește, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit. Sângele lui Isus pledează cu putere și în mod eficient pentru cei care cad în rătăcire, pentru cei răzvrătiți, pentru cei care păcătuiesc împotriva măreței lumini și iubiri ... El mijlocește pentru cei mai umili, pentru cei mai oprimați și suferinzi, pentru cei mai încercați și ispitiți. Cu mâinile ridicate, El invocă jertfa Sa: „Iată că te-am săpat pe mâinile Mele.” Dumnezeu iubește să audă pledoaria Fiului Său și să îi răspundă. - The Review and Herald, 15 august 1893

Ce spune Isus atunci când face apel la Tatăl Lui în favoarea păcătoșilor? Ai vrea să auzi una dintre rugăciunile Lui pentru tine? O vom face în secțiunea următoare.

1. De ce au nevoie păcătoșii de un mijlocitor?

2. Ce responsabilitate specială le-a dat Dumnezeu oamenilor care deja s-au împăcat cu El? 2 Corinteni 5:18-21

3. Pentru cine ar trebui să ne rugăm? Matei 5:44; 1 Timotei 2:1,2; Iacov 5:14; Luca 22:32; Iov 42:8; Coloseni 4:2-4; Faptele apostolilor 12:1-12; Psalmii 106:23; Ioel 2:17

Din Geneza și până la Apocalipsa, Biblia ne prezintă crâmpeie despre lucrarea Lui Isus ca Mijlocitor al nostru. Evident, Tatăl vrea ca noi să înțelegem ce face Isus ca să ne răscumpere din păcat, precum și dorința Sa profundă de a ne salva.

Gândește-te la istoria lu Avraam, care a intervenit pe lângă Domnul Hristos ca să salveze cetatea Sodoma. Observă dorința Mântuitorului de a întârzia distrugerea cetății și de a-i salva pe cei drepți de acolo. Când citești relatarea din Geneza 18:16-33, imaginează-ți că-L asculți pe Isus intervenind la Tatăl chiar pentru mântuirea ta și crede că Tatăl este la fel de doritor să accepte rugăciunea lui Hristos pentru tine.

Meditează la istoria mijlocirii lui Moise pe lângă Dumnezeu pentru aceia care se închinaseră vițelului din aur și la momentul când Aaron a pus tămâie în cădelniță lui și a alergat în mijlocul adunării israeliților răzvrătiți care mureau din pricina urgiei. După ce citești aceste pasaje din Exodul 32:30-33 și din Numeri 16:41-50, minunează-te cum, prin slujirea Marelui nostru Preot, Dumnezeu le oferă cu îndurare, până și celor mai rebeli, numeroase oportunități de a se pocăi.

Astfel de relatări ne ajută să înțelegem că Isus, îndeplinindu-Și slujba de Mare-Preot în sanctuarul ceresc, lucrează pentru salvarea fiecărui om de pe pământ – chiar și celor rebeli. Scopul Lui este să facă tot ce e cu putință ca să convingă fiecare om să se pocăiască. Isus a ilustrat această parte a lucrării Sale preoțești în una dintre parabole.

Luca 13:6-9 Un om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el, și n-a găsit. Atunci a zis vierului: „Iată că sunt trei ani de când vin și caut rod în smochinul acesta, și nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă și pământul degeaba?” „Doamne”, i-a răspuns vierul, „mai lasă-l și anul acesta; am să-l sap de jur împrejur și am să-i pun gunoi la rădăcină. Poate că de acum înainte va face rod; dacă nu, îl vei tăia.”

La fel, Isus mediază încă pe lângă Tatăl pentru cei răzvrătiți.

„Tată, mai cruță-i viața puțin. El a fost un pom neroditor, care a făcut umbră pământului; totuși, nu-l tăia. Eu voi mai aștepta puțin, cu răbdare, și voi vedea dacă va aduce rod. Voi impresiona inima lui cu adevărul. Îl voi convinge de păcat.” - Mărturii pentru biserică, vol. 2, p. 421

Mijlocește la fel Mântuitorul nostru iubitor și pentru tine? Atunci, nu-L mai întrista și nu-L mai dezamăgi. Pocăiește-te și acceptă-L pe Isus ca Mântuitor al tău. Dacă vei coopera cu El, Isus va lucra în viața ta ca să te împace cu Tatăl, aducându-te într-o deplină armonie cu El.

După ce te-ai pocăit și ai devenit copilul lui credincios, ce rugăciune de mijlocire va face Isus pentru tine? Putem să ne facem o idee foarte bună citind Ioan 17,unde este relatată ultima rugăciune a lui Isus înainte de teribila Sa experiență din Grădina Ghetsimani.

Această rugăciune este o lecție în ce privește mijlocirea pe care Mântuitorul urma să o realizeze dincolo de perdea după ce marele Său sacrificiu, jertfa Sa în favoarea oamenilor, va fi fost împlinit. Mijlocitorul nostru le-a ilustrat astfel ucenicilor slujirea Sa din sanctuarul ceresc pentru toți aceia care vor veni la El cu un duh blând și smerit, care vor renunța la egoism și vor crede în puterea Lui a mântui. - The SDA Bible Commentary, vol. 5, p. 1145

Faceți-vă timp ca să citiți cu grijă Ioan 17. Imaginați-vă că-L vedeți pe Isus în sanctuarul ceresc, rugându-Se cu aceste cuvinte pentru tine. Vei coopera cu El pentru a-I împlini dorința în ceea ce te privește? 

4. În ce fel beneficiază cei răi de mijlocirea lui Hristos?

5. Cum beneficiază aceia care L-au acceptat pe Hristos ca Mântuitor personal în urma mijlocirii Lui?

6. Citește Ioan 17 și încearcă să-ți imaginezi că-L vezi pe Isus rugându-Se în sanctuarul ceresc. Care sunt câteva dintre lucrurile pe care Isus le dorește pentru tine personal și pentru toți credincioșii?

Pentru a-i ajuta să înțeleagă planul de mântuire, Dumnezeu i-a învățat pe israeliți cum să construiască sanctuarul. Fiecare parte a acestuia dezvăluia adevăruri importante despre Isus, iar lucrarea Lui ca Mijlocitor al nostru era ilustrată cel mai limpede de lucrarea marelui-preot.

Marele-preot era un reprezentant special al lui Hristos. De exemplu, haina sa albă ilustra neprihănirea fără pată a lui Hristos. Frumosul pieptar cu douăsprezece pietre prețioase gravate cu numele celor douăsprezece triburi stătea drept mărturie că suntem aproape de inima lui Isus și, întotdeauna, în gândurile Sale. El nu ne poate uita niciodată. Și la fel cum preotul purta nelegiuirea poporului, astfel încât acesta să poată fi liber, tot așa și Hristos a luat asupra Sa păcatele noastre, pentru ca noi să putem fi socotiți îndreptățiți.

Lucrarea marelui-preot era împărțită în două faze – slujbele zilnice și cele anuale. În timpul slujbei zilnice, preotul făcea o împăcare simbolică pentru păcatele oamenilor, prin sacrificarea animalelor – o trimitere la sacrificiul uimitor al lui Isus de pe Golgota. Slujirea zilnică a preotului în Locul Sfânt reprezenta lucrarea lui Isus pentru noi din sanctuarul ceresc, care a început când El S-a întors în cer. Slujba anuală avea loc în Ziua Ispășirii și reprezenta ultima fază a lucrării lui Isus ca Mare-Preot al nostru – lucrarea de judecată și de curățire a sanctuarului ceresc. Vom studia mai multe despre această parte a lucrării marelui-preot în lecțiile viitoare.

În sanctuar, preotul era legătura dintre Dumnezeu și om. El Îi vorbea lui Dumnezeu pentru oameni, și le vorbea oamenilor pentru Dumnezeu. Iar aceasta este exact ceea Isus face pentru noi.

Împăcarea omului cu Dumnezeu putea să fie îndeplinită numai printr-un Mijlocitor egal cu Dumnezeu.... Înlocuitorul și garantul omului trebuia să aibă natură umană, ca o legătură cu familia umană pe care urma să o reprezinte, și, ca Ambasador al lui Dumnezeu, trebuia să fie părtaș la natura divină, să aibă o legătură cu Infinitul, ca să-L prezinte pe Dumnezeu lumii și ca să fie un mijlocitor între Dumnezeu și om. Aceste calități s-au regăsit doar în Hristos. – Solii alese, cartea 1, p. 257

Isus a devenit om ca să ne poată înțelege. Bineînțeles, El Îl înțelegea deja pe Dumnezeu, deoarece El este Dumnezeu. El este singurul din univers care Îl poate împăca pe Dumnezeu cu omul. Pavel a spus-o astfel:

1 Timotei 2:5 Căci este un singur Dumnezeu și este un singur mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Isus Hristos.

De aceea, Pavel, în cartea Evrei, Îl înalță atât de mult pe Isus și se concentrează în special asupra lucrării lui de Mare-Preot al nostru. Dacă studiezi cartea Evrei cu atenție, vei observa multe motive pentru care Isus este mai bun decât orice alt preot. Ia în considerare acest exemplu:

Evrei 2:17 Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraților Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ceea ce privește legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos și vrednic de încredere, ca să facă ispășire pentru păcatele norodului.

Observă cum îl descrie Pavel Marele nostru Preot: milos și vrednic de încredere.

Faptul că este milos arată că Isus dă dovadă de o mare îndurare față de aceia care L-au rănit. El ar fi putut să ne lase să suferim pedeapsa meritată pentru păcatele noastre, dar nu a făcut-o. În loc de aceasta, a conceput un plan ca să ne salveze, chiar dacă pe El aceasta L-a costat infinit de mult.

Faptul că este vrednic de încredere arată că Marele nostru Preot nu va devia de la standardele neprihănirii. El nu poate și nu va schimba Legea Sa. Lucrarea Lui de Mare-Preot nu are scopul de a ne scuza sau de a privi cu îngăduință păcatele noastre, ci pe acela de a ne reconcilia cu Dumnezeu prin lucrarea Sa de iertare și de curățire a păcatelor noastre.

Noi Îi datorăm totul lui Isus. Care va fi răspunsul tău față de lucrarea Sa de Mare-Preot și de Mijlocitor pentru tine?

7. Ce perspectivă mai profundă îți dau următoarele versete din cartea Evrei despre lucrarea lui Isus ca Mare-Preot?
Evrei 2:9–18
Evrei 4:14–16
Evrei 5:5–9
Evrei 7:24–27
Evrei 8:1, 2
Evrei 9:23–28
Evrei 10:19–25

8. De ce este important că Isus este și milos, și vrednic de încredere?

Prima mea viziune —partea 4

Acest templu era sprijinit de șapte stâlpi, toți dintr-un aur transparent, împodobiți cu pietre prețioase. Nu pot să descriu lucrurile minunate pe care le-am văzut acolo. Ah, dacă aș putea vorbi limba Canaanului, abia atunci aș putea să descriu într-o mică măsură slava acelei lumi mai bune.

Am văzut acolo table de piatră pe care erau gravate numele celor 144 000 cu litere de aur. După ce am privit slava templului, am ieșit și Isus ne-a lăsat acolo și a mers la cetate. După puțin timp, i-am auzit din nou glasul minunat care spunea: „Veniți poporul Meu, voi ați ieșit din necazul cel mare și ați făcut voia Mea; ați suferit pentru Mine; veniți la cină, căci Mă voi încinge și vă voi sluji.”

Noi am strigat „Aleluia! Slavă!” și am intrat în cetate. Și am văzut o masă de argint curat; era lungă de mai mulți kilometri și, cu toate acestea, ochii noștri o puteau vedea pe toată. Am văzut roadele pomului vieții, mana, migdalele, smochinele, rodiile, strugurii și multe alte feluri de fructe. L-am rugat pe Isus să-mi permită să mănânc din fructe. El a spus: „Nu acum. Cei care mănâncă din fructele acestei țări nu se mai întorc pe pământ. Însă după puțină vreme, dacă vei fi credincioasă, vei putea să mănânci și din pomul vieții, și să bei apă din râul vieții.” Și a mai spus: „Trebuie să te întorci pe pământ și să le spui și altora ce ți-am descoperit.”

Apoi, un înger m-a purtat cu delicatețe înapoi în această lume întunecată. Uneori, cred că nu mai pot sta aici; toate lucrurile pământului arată atât de sumbru. Mă simt foarte singură aici, căci am văzut o țară mai bună. Ah, dacă aș avea aripi ca un porumbel, aș zbura atunci de aici și mi-aș găsi liniștea!

După ce am ieșit din viziune, totul părea schimbat; o atmosferă mohorâtă învăluia toate lucrurile la care priveam. O, cât de întunecată părea această lume! Am plâns când m-am trezit aici și mi-a fost teribil de dor de acasă. Văzusem o lume mai bună, iar reîntoarcerea îmi răpise orice bucurie. Am relatat viziunea aceasta micului nostru grup din Portland, care a crezut-o pe deplin ca fiind de la Dumnezeu. Acea vreme a fost plină de putere. Solemnitatea veșniciei ne cuprinsese pe toți. La aproape o săptămână după aceasta, Domnul mi-a dat o altă viziune și mi-a arătat încercările prin care trebuie să trec și că trebuie să merg și să spun și altora ceea ce îmi descoperise și, de asemenea, că voi întâmpina multă împotrivire și voi avea o mare suferință sufletească mergând la aceștia. Dar îngerul a spus: „Harul lui Dumnezeu îți este de ajuns; El te va sprijini.”
 

După ce am ieșit din viziune, am fost foarte tulburată. Sănătatea mea era foarte proastă și nu aveam decât șaptesprezece ani. Știam că mulți căzuseră prin înălțare de sine și mai știam că, dacă, în vreun fel anume, m-aș fi înălțat, Dumnezeu avea să mă părăsească și aș fi fost cu siguranță pierdută. M-am dus înaintea Domnului în rugăciune și L-am rugat să pună povara aceasta asupra altcuiva. Simțeam că nu pot s-o duc. Am stat cu fața la pământ multă vreme și toată lumina pe care am putut-o primi a fost: „Fă cunoscut și altora ceea ce ți-am descoperit.”

În următoarea mea viziune, L-am rugat cu sinceritate pe Domnul ca, dacă trebuie să mă duc și să relatez ceea ce îmi arătase, să mă păzească de înălțare de sine. Atunci mi-a arătat că rugăciunea îmi fusese ascultată și că, dacă m-aș afla în primejdia de înălțare a eului, mâna Sa va fi asupra mea și voi fi afectată de boală. Îngerul a spus: „Dacă vei transmite cu credincioșie soliile și vei suferi până la sfârșit, vei mânca din fructele pomului vieții și vei bea din apa râului vieții.” (Final) - Scrieri timpurii, pp. 19-21 

Prima mea viziune —partea 4

Acest templu era sprijinit de șapte stâlpi, toți dintr-un aur transparent, împodobiți cu pietre prețioase. Nu pot să descriu lucrurile minunate pe care le-am văzut acolo. Ah, dacă aș putea vorbi limba Canaanului, abia atunci aș putea să descriu într-o mică măsură slava acelei lumi mai bune.

Am văzut acolo table de piatră pe care erau gravate numele celor 144 000 cu litere de aur. După ce am privit slava templului, am ieșit și Isus ne-a lăsat acolo și a mers la cetate. După puțin timp, i-am auzit din nou glasul minunat care spunea: „Veniți poporul Meu, voi ați ieșit din necazul cel mare și ați făcut voia Mea; ați suferit pentru Mine; veniți la cină, căci Mă voi încinge și vă voi sluji.”

Noi am strigat „Aleluia! Slavă!” și am intrat în cetate. Și am văzut o masă de argint curat; era lungă de mai mulți kilometri și, cu toate acestea, ochii noștri o puteau vedea pe toată. Am văzut roadele pomului vieții, mana, migdalele, smochinele, rodiile, strugurii și multe alte feluri de fructe. L-am rugat pe Isus să-mi permită să mănânc din fructe. El a spus: „Nu acum. Cei care mănâncă din fructele acestei țări nu se mai întorc pe pământ. Însă după puțină vreme, dacă vei fi credincioasă, vei putea să mănânci și din pomul vieții, și să bei apă din râul vieții.” Și a mai spus: „Trebuie să te întorci pe pământ și să le spui și altora ce ți-am descoperit.”

Apoi, un înger m-a purtat cu delicatețe înapoi în această lume întunecată. Uneori, cred că nu mai pot sta aici; toate lucrurile pământului arată atât de sumbru. Mă simt foarte singură aici, căci am văzut o țară mai bună. Ah, dacă aș avea aripi ca un porumbel, aș zbura atunci de aici și mi-aș găsi liniștea!

După ce am ieșit din viziune, totul părea schimbat; o atmosferă mohorâtă învăluia toate lucrurile la care priveam. O, cât de întunecată părea această lume! Am plâns când m-am trezit aici și mi-a fost teribil de dor de acasă. Văzusem o lume mai bună, iar reîntoarcerea îmi răpise orice bucurie. Am relatat viziunea aceasta micului nostru grup din Portland, care a crezut-o pe deplin ca fiind de la Dumnezeu. Acea vreme a fost plină de putere. Solemnitatea veșniciei ne cuprinsese pe toți. La aproape o săptămână după aceasta, Domnul mi-a dat o altă viziune și mi-a arătat încercările prin care trebuie să trec și că trebuie să merg și să spun și altora ceea ce îmi descoperise și, de asemenea, că voi întâmpina multă împotrivire și voi avea o mare suferință sufletească mergând la aceștia. Dar îngerul a spus: „Harul lui Dumnezeu îți este de ajuns; El te va sprijini.”
 

După ce am ieșit din viziune, am fost foarte tulburată. Sănătatea mea era foarte proastă și nu aveam decât șaptesprezece ani. Știam că mulți căzuseră prin înălțare de sine și mai știam că, dacă, în vreun fel anume, m-aș fi înălțat, Dumnezeu avea să mă părăsească și aș fi fost cu siguranță pierdută. M-am dus înaintea Domnului în rugăciune și L-am rugat să pună povara aceasta asupra altcuiva. Simțeam că nu pot s-o duc. Am stat cu fața la pământ multă vreme și toată lumina pe care am putut-o primi a fost: „Fă cunoscut și altora ceea ce ți-am descoperit.”

În următoarea mea viziune, L-am rugat cu sinceritate pe Domnul ca, dacă trebuie să mă duc și să relatez ceea ce îmi arătase, să mă păzească de înălțare de sine. Atunci mi-a arătat că rugăciunea îmi fusese ascultată și că, dacă m-aș afla în primejdia de înălțare a eului, mâna Sa va fi asupra mea și voi fi afectată de boală. Îngerul a spus: „Dacă vei transmite cu credincioșie soliile și vei suferi până la sfârșit, vei mânca din fructele pomului vieții și vei bea din apa râului vieții.” (Final) - Scrieri timpurii, pp. 19-21 

Cel mai prețios dar

Inima Îi aparține lui Isus. El a plătit un preț infinit pentru suflet nostru; El vine în fața Tatălui ca Mijlocitor al nostru nu pentru a cere ceva, ci ca un cuceritor care cere să I se dea ceea ce este al Său. El poate să mântuiască pe deplin, pentru că trăiește veșnic pentru a mijloci în favoarea noastră.

O inimă tânără este o jertfă prețioasă, cel mai de valoare dar ce poate fi adus în fața lui Dumnezeu. Tot ceea ce ești și toate capacitățile pe care le ai îți sunt încredințate de Dumnezeu și trebuie să I le înapoiezi ca pe o jertfă sfântă. Nu-I poți da lui Dumnezeu nimic din ceea ce nu ți-a fost dăruit mai întâi de El. De aceea, când Îi dăruiești lui Dumnezeu inima, înseamnă să Îi dai un dar care vine de la El și care Îi aparține.

Există multe lucruri care atentează la timpul, la sentimentele și la puterea tinerilor. Satana pretinde că tinerii sunt proprietatea lui și există un mare număr de tineri care pun în slujba lui toate capacitățile și talentele pe care le au. Lumea cere inima noastră, dar ea Îi aparține Celui care a răscumpărat-o. Dacă o dăm lumii, ea va fi umplută cu durere, cu necaz și cu dezamăgire; va deveni murdară și coruptă. Ar fi cel mai grav jaf să dăm lumii inimile noastre, pentru că ele Îi aparțin lui Dumnezeu.

Nu poți fi salvat dacă îți dedici inima căutării de plăceri. Dușmanul credinței a pregătit tot felul de plăceri pentru tineri în toate mediile de existență; și acestea nu se găsesc doar în orașele aglomerate, ci în orice loc unde există ființe omenești. Satana dorește cu ardoare să înroleze tineri în armata sa. Diavolul știe cu ce fel de material are de a face și și-a concentrat înțelepciunea infernală în găsirea de obiceiuri și de plăceri care să îi îndepărteze pe tineri de Isus Hristos. Diversele distracții ale societății au dus la distrugerea a mii și zeci de mii de tineri, care, dacă nu ar fi fost aceste atracții, ar fi fost copii ascultători, respectuoși cu părinții, integri, cu sufletul curat și nobili în preocupări și în caracter. Pentru a putea scăpa de fascinațiile plăcerii, aceștia trebuie să facă un efort disperat. Ei vor trebui să se ridice cu toată tăria, să se apuce, prin credință, de puterea divină, în încercarea de a-I aparține doar lui Hristos.

Lecția fiului risipitor este dată ca învățătură pentru tineri. În viața sa de plăceri și de păcat, își risipește partea sa de avere într-o viață destrăbălată. Rămâne fără prieteni, într-o țară străină, îmbrăcat în zdrențe, flămând, tânjind chiar la hrana refuzată de porci. Ultima sa speranță este să se întoarcă, pocăit și umil, la casa tatălui său, unde este bine primit, iertat și acceptat de inima tatălui. Mulți tineri fac la fel ca el, trăind o viață destrăbălată, în mocirla plăcerilor, uitând de fântâna cu apă vie, de izvorul adevăratei plăceri, făcându-și vase sparte, care nu pot ține apa.

Chemarea lui Dumnezeu se adresează fiecărui tânăr: „Fiule, dă-Mi inima ta și să găsească plăcere ochii tăi în căile Mele.” Lui Dumnezeu Îi place să îi vadă pe tineri fericiți, de aceea le cere să Îi dea Lui inimile lor, pentru ca toate capacitățile lor să fie păstrate într-o condiție sănătoasă și viguroasă. Lor, Dumnezeu le-a încredințat darul vieții. El este Cel care face inima să bată; El dă putere fiecărei părți a corpului. Bucuria curată nu va degrada niciunul dintre darurile lui Dumnezeu. Atunci când căutăm plăceri care ne despart de Dumnezeu, păcătuim și împotriva trupului nostru, și împotriva lui Dumnezeu. Tinerii trebuie să nu uite că în lume sunt puși la probă pentru a se dovedi dacă au un caracter care să-i facă demni de a locui împreună cu îngerii.

Când tovarășii voștri vă îndeamnă pe căi vicioase și nesăbuite și tot ce este în jurul vostru vă ispitește să Îl uitați pe Dumnezeu, să distrugeți capacitățile pe care Dumnezeu le-a pus în voi și să degradați tot ce este nobil în voi, împotriviți-vă lor. Amintiți-vă că Îi aparțineți lui Dumnezeu, sunteți cumpărați cu prețul suferinței și al agoniei Fiului lui Dumnezeu. Dumnezeu spune:

„Fiule, dă-Mi inima ta.” Vei refuza să-I dai ceea ce, de fapt este deja al Lui – ceea ce nu poți refuza fără să-ți pierzi sufletul? El îți cere inima; dă-I-o, căci este a Lui și ți-a încredințat-o ție. Dacă îți cere banii, dă-i, căci sunt ai Lui. „Voi nu vă aparțineți; căci ați fost cumpărați cu un preț.”

Domnul Isus vă cheamă în slujba Lui. El vă iubește. Dacă vă îndoiți de dragostea Sa, priviți spre Calvar. Lumina care se revarsă de la cruce vă arată dimensiunile acestei iubiri, care nu poate fi cuprinsă în cuvintele niciunei limbi. „Cine are poruncile Mele și le păzește, acela Mă iubește.” Trebuie să ne apropiem de poruncile lui Dumnezeu prin studiu amănunțit, iar apoi să arătăm că suntem fiii și fiicele Sale, care ascultăm de El.

Mila lui Dumnezeu vă este arătată în fiecare moment și este bine să vă gândiți cum și de unde vin binecuvântările din fiecare zi. Lăsați binecuvântările prețioase ale lui Dumnezeu să trezească recunoștința în inimile voastre. Nu puteți număra binecuvântările lui Dumnezeu, iubirea și bunătatea care vă sunt arătate, pentru că sunt la fel de multe ca picăturile de ploaie. Nori de milă sunt deasupra voastră, gata să se reverse peste voi. Dacă veți aprecia prețiosul dar al mântuirii, veți fi sensibili în fața schimbărilor zilnice în ceea ce privește ocrotirea și dragostea lui Isus și veți fi conduși pe căi de pace. Priviți la lucrurile minunate pe care le-a făcut Dumnezeu în natură și lăsați inima să se umple de recunoștință față de Creator. În cartea naturii există un studiu minunat pentru minte. Nu fiți nerecunoscători și nepăsători. Deschideți ochii înțelegerii; vedeți armonia care domnește în legile naturii și dați-I slavă Creatorului, Celui care domnește peste cer și pământ. Vedeți-L cu ochii credinței cum Se apleacă cu dragoste asupra voastră, spunând cu milă: „Fiule, dă-Mi inima ta.” Predați-vă lui Dumnezeu și atunci, cu inima plină de mulțumire, veți putea spune: „Dar știu că Răscumpărătorul Meu este viu.”

Credința voastră în Isus vă va da putere și vă va întări caracterul. Toată fericirea, pacea, bucuria și succesul în această viață depind de credința sinceră în Dumnezeu. Această credință va duce la ascultarea de poruncile lui Dumnezeu. Cunoașterea lui Dumnezeu și încrederea în El vă vor ajuta să vă țineți departe de orice lucru rău și vă vor motiva pentru toate lucrurile bune. Credeți în Isus, pentru că El este Cel care ne iartă păcatele, Cel care dorește să fim fericiți în locașurile pe care ni le-a pregătit. El dorește să trăiți în prezența Lui; să aveți viață veșnică și să primiți o cunună de slavă. - The Youth’s Instructor, 5 ianuarie 1887

1. De ce inima Îi aparține lui Isus?

2. Care este cel mai de preț dar care Îi poate fi oferit lui Dumnezeu?

3. Dacă ne dăm inima lumii, care sunt urmările pe care trebuie să le așteptăm?

4. Ce a făcut Satana ca să-i despartă pe tineri de Isus?

5. Ce i-a făcut pe mulți tineri să nu fie ascultători, respectuoși, integri, cu suflet curat și nobili?

6. Ce trebuie să facă un tânăr pentru a scăpa de fascinațiile plăcerii?

7. Ce Îi place lui Dumnezeu să facă?
 

8. Unde trebuie să privim, dacă suntem ispitiți să ne îndoim de dragostea lui Dumnezeu?

9. De ce anume depind fericirea, pacea, bucuria și succesul din această viață?

10. Care este constrângerea cea mai puternică pentru a nu face lucruri rele și motivul pentru a face lucruri bune?

Școala noastră în criză— partea 2 de Fred Coker, misionar AFM în Guinea

Când l-am anunțat pe domnul Coleman despre noile cerințe, biroul AFM a început imediat o săptămână de post și rugăciune pentru rezolvarea situației noastre. Vestea s-a răspândit și mai mulți oameni s-au alăturat perioadei de post și de rugăciune.

Vineri dimineața, domnul Diallo ne aștepta în curtea școlii la ora când profesorii își țineau devoționalele. La 7:45, când am adunat elevii pentru devoțional, domnul Diallo ne-a întrerupt programul și li s-a adresat elevilor. Le-a spus că trebuie să fie respectuoși față de profesorilor lor, dar, cu toate acestea, să refuze să se roage cu noi și să nu se conformeze regulilor școlii. Elevii s-au înfuriat repede pe domnul Diallo și au început să mormăie în barbă, lipsiți de respect. Cu cât el vorbea mai mult, cu atât mai zgomotoși deveneau aceștia. Am simțit că se cocea o revoltă, așa că l-am întrerupt pe domnul Diallo și m-am adresat elevilor, încurajându-i să fie respectuoși cu acesta.

Apoi, le-am spus să se ducă acasă și să-și invite părinții la o întâlnire PTA în duminica aceea. Erau foarte furioși și ezitau să se împrăștie, dar am reușit să-i trimitem acasă. Văzând că li s-au întors copiii acasă, mai mult de jumătate dintre părinți au venit la școală să vadă care era problema. Unii erau nemulțumiți la adresa oficialilor educației și își manifestau supărarea destul de zgomotos. Am reușit să-i calmăm și i-am invitat la întâlnire. După ce am trimis elevii acasă, i-am chemat pe profesori în biroul administrativ. Timp de două ore, ne-am rugat lui Dumnezeu să ne ofere îndrumare și am cântat imnuri de laudă și de închinare. După două ore, ne-a venit ideea să trimitem o delegație la pastorul Gameti, președintele postului nostru misionar.

Duminică, s-au prezentat aproximativ 95% dintre părinți la întâlnirea PTA – fiind, de departe, cea mai mare prezență înregistrată vreodată la întâlnirile noastre. După ce le-am explicat situația, aceștia și-au exprimat indignarea. Era încurajator să realizezi că toți erau de partea noastră. Aceștia au dorit să meargă imediat la reședința directorului educativ local. Am intervenit și le-am spus că erau niște părinți responsabili și, de aceea, ar trebui să acționeze cu respect. Le-am propus să formeze o delegație alcătuită din trei sau patru persoane, care să meargă să se întâlnească apoi cu acesta.

Când pastorul Gameti a aflat despre necazurile noastre, cerut să aibă loc o întâlnire de urgență a comitetului misiunii, cu scopul de a salva școala. Cu ajutorul consultantului nostru în educație, aceștia au fost primiți în audiență la directorul național pentru școlile private din Guineea, domnul Keita. Acesta a promis să vină și să investigheze personal problema, cerându-i pastorului Gameti să facă parte din delegația lui. În timpul săptămânii, domnul Keita a sosit la campus însoțit de reprezentantul local al Ministrului Educației. Acesta a fost impresionat de campus și de mica noastră bibliotecă, unde i-a întâlnit pe administratorii școlii și pe pastorul Gameti. Am răspuns la toate întrebările despre școala noastră, invitându-l pe reprezentantul Ministrului Educației să confirme situația noastră, ceea ce a și făcut, fără nicio obiecție. Directorul planului educațional a încheiat spunând: „În ceea ce privește examenele naționale, în ultimii trei ani școala noastră a obținut cele mai bune rezultate din întregul district.”

Cu această explicație și confirmare, domnul Keita a anunțat că a descoperit că școala noastră era în conformitate totală cu standardele naționale din Guineea. Acesta l-a îndemnat pe reprezentantul Ministrului Educației, precum și pe noi, să lucrăm împreună și să încercăm să ne înțelegem. Recent, am aflat că efortul de a ne închide școala a fost inițiat de școlile rivale în complicitate cu directorul local al școlilor private. Cât despre misterioșii „Tinerii musulmani din Fria” nu am mai auzit nimic. Școala noastră continuă așa cum a făcut-o de nouă ani încoace. Ne ținem devoționalele și ne rugăm cu elevii, iar zilele de școală sunt de luni până vineri.

Vă mulțumim tuturor pentru rugăciunile și pentru sprijinul vostru. Dumnezeu nu numai că a răspuns rugăciunilor voastre de a salva școala noastră iubită, dar S-a folosit de momentul acesta de criză și pentru a face cunoscut profilul bisericii și al școlii noastre pe plan local și național. Fie Numele Lui lăudat! (Final)