Un slujitor al slujitorilor

Isus vorbea, marți seara, cu patru dintre ucenicii Săi pe Muntele Măslinilor. Le spusese despre unele dintre semnele revenirii Sale, apoi, prin Pilda celor zece fecioare, El a arătat importanța de a fi mereu gata pentru acest eveniment.

Printr-o altă pildă, a arătat că, în timp ce așteptăm venirea Lui, trebuie să ne folosim de toate abilitățile noastre pentru a-i ajuta pe ceilalți. Această pildă vorbește despre un om care a călătorit într-o țară îndepărtată. Înainte de a pleca, el a dat unuia dintre servitorii săi cinci talanți, altuia doi, iar celui de-al treilea i-a dat un singur talant. După plecarea stăpânului, primii doi servitori au folosit banii cu înțelepciune și au dublat suma dată lor la început. Dar ce a făcut al treilea servitor? Matei 25:18

Omul care pleacă într-o țară îndepărtată Îl reprezintă pe Isus, El înălțându-Se la ceruri după moartea și învierea Sa. Servitorii omului îi reprezintă pe toți creștinii. Talanții sunt abilitățile (talentele, resursele) care ne-au fost date pentru a face lucrarea lui Dumnezeu. Responsabilitatea în lucrarea Sa este dată fiecăruia conform propriei sale capacități, nu potrivit cu ceea ce nu are. 2 Corinteni 8:12

După o lungă perioadă de timp, stăpânul s-a întors din călătorie și i-a chemat pe servitorii săi să dea socoteală pentru felul în care i-au folosit banii. Ce s-a întâmplat cu fiecare dintre cei trei servitori? Matei 25:20-28

Această pildă arată că ceea ce facem cu talentele noastre este mult mai important decât ce abilități avem. Servitorul care primise doi talanți a primit aceeași aprobare ca și servitorul care primise cinci talanți. Amândoi i-au folosit cu înțelepciune pentru stăpânul lor.

Servitorul cu un singur talant putea, de asemenea, să primească aceeași aprobare dacă l-ar fi folosit așa cum ceilalți servitori i-au folosit pe ai lor, dar el nu a făcut-o. El îi reprezintă pe oamenii care folosesc în mod egoist binecuvântările lui Dumnezeu, mai degrabă pentru ei înșiși decât în lucrarea Lui de salvare a altora și de ajutorare a celor nevoiași. Ar trebui să își schimbe raportatrea la modul în care își folosesc resursele, altfel ei vor pierde talanții și vor deveni servitori nefolositori.

Afirmația: „folosește sau pierzi” este foarte adevărată în ce privește resursele noastre. Iată câteva dintre talentele și resursele date de Dumnezeu servitorilor Săi: darurile Duhului, puterea de a gândi și de a vorbi, influența, timpul, sănătatea, puterea, banii. Dar nu este suficient să știi că ai un talent. Ce faci cu talentele pe care ți le-a dat Dumnezeu?

La sfârșitul pildei talanților, Isus le-a spus ucenicilor Săi ce avea să se întâmple cu oamenii care își folosesc în mod egoist resursele și talentele. Dar pentru a-i ajuta să înțeleagă mai bine ce consecințe avea neglijarea ajutorării celor nevoiași, El a spus o altă pildă. Este vorba despre Judecată. Criteriul: modul în care oamenii i-au tratat pe cei nevoiași.

Isus a spus că atunci când va reveni, toate națiunile se vor aduna înaintea Lui și El îi va separa pe oameni în două grupuri — oile la dreapta Lui și caprele la stânga Lui. Ce va spune El atunci grupului din dreapta Sa — oilor? Matei 25:34-36

„Oile” vor fi foarte surprinse! Nu-și vor aminti să fi făcut așa ceva pentru Isus, așa că Îi vor cere să le spună când au făcut ei toate acele lucruri pentru El. Cum le va răspunde Isus? Matei 25:40

Apoi, Isus vorbește grupului din stânga Lui — caprelor. Ce le va zice acestora? Matei 25:41-43 „Caprele” vor fi foarte surprinse, de asemenea. Nu-și vor aminti să-L fi văzut pe Isus în situațiile descrise. Când Îl vor întreba despre asta, ce le va răspunde El? Matei 25:45 În cele din urmă, ce se va întâmpla cu oile și caprele? Matei 25:46

Această pildă descrie marea Judecată unde se va decide cine va avea viață veșnică în Împărăția lui Dumnezeu și cine va fi distrus în „focul cel veșnic, care a fost pregătit diavolului și îngerilor lui”. Nu vor fi decât două tipuri de oameni la această judecată, iar decizia cu privire la ei depinde de modul în care aceștia își vor fi folosit talentele. „Căci toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare săși primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup, fie bine, fie rău.” (2 Corinteni 5:10).

Cei care îi vor fi neglijat pe nevoiași și vor fi folosit darurile lor de la Dumnezeu numai pentru ei înșiși vor afla că, de fapt, L-au neglijat pe Isus. Isus se identifică cu fiecare dintre acei oameni nevoiași. Această neglijare egoistă arată că le lipseste din inima dragostea lui Dumnezeu. 1 Ioan 3:17 Cu toate acestea, unii păgâni, fără să fi auzit vreodată de Isus, au acceptat iubirea Sa în inimile lor prin Duhul Sfânt. Și asta i-a condus să-i ajute cu dragoste pe oamenii nevoiași. Cât de surprinși vor fi atunci când Isus îi va întâmpina în cer!

Imaginează-ți fețele lor când vor observa pentru prima dată cicatricele lăsate de cuie în mâinile Sale! Ce Îi vor cere ei? Zaharia 13:6

Ce zi de marți fusese ziua aceea! Isus îi învățase pe oameni în curțile templului încă de dimineață devreme. După ce a părăsit templul pentru totdeauna, în seara aceea a continuat să îi învețe pe unii dintre ucenicii Săi pe Muntele Măslinilor. Noi nu știm unde a fost toată ziua de miercuri, dar timpul Lui se scurgea și avea multe la care să se gândească. Joi seara avea să mănânce cina de Paști cu ucenicii Săi și, în cele din urmă, să fie capturat de dușmanii Săi. Apoi, vineri după-amiază urma să moară ca Miel de Paști. Matei 26:1,2

Poporul Său sărbătorise Paștele timp de sute de ani ca un memento al eliberării lor din sclavia egipteană. Dar, de asemenea, Paștele era o întruchipare a eliberării din sclavia păcatului. Numai viața și moartea lui Isus puteau face asta. Acceptând moartea Lui ca pedeapsă pentru păcatele noastre, suntem eliberați din vina acestora. Isaia 53:5

Apoi, acceptând ca viața Sa neprihănită să fie pusă în dreptul nostru (Ieremia 23:6), noi suntem eliberați de puterea păcatului. El a făcut acest lucru posibil atunci când, ca om, a învins puterea păcatului prin ascultarea Sa perfectă. Romani 5:19

Pavel a învățat despre aceeași eliberare de păcat atunci când a spus: „Am fost răstignit împreună cu Hristos”. Cu alte cuvinte, Isus a luat sinele păcătos al lui Pavel asupra Sa. Asta l-a eliberat de vina păcatului. Apoi a spus: „Hristos trăiește în mine”. Acesta l-a eliberat de sub puterea păcatului. Ambele s-au întâmplat prin credință. Galateni 2:20

Experiența lui Pavel poate fi și a noastră! 

 Versurile unei rugăciuni pe care noi uneori o cântăm solicită aceeași dublă binecuvântare. Sună cam așa: „Lasă sângele-Ți vărsat să mă spele de păcat”, „Eu sunt slab, Tu fă-mă sfânt”. Gândește-te la sensul acestor cuvinte și spune această rugăciune de fiecare dată când cânți acest imn vechi — „Stânca mântuirii”.

Era deja joi. Isus i-a rugat pe Ioan și Petru să pregătească cina de Paște pe care avea să o mănânce cu ucenicii Lui în noaptea aceea. Ce le-a spus Isus când L-au întrebat: „Unde voiești să pregătim?” Luca 22:10-13

În seara aceea, Isus și ucenicii Lui, inclusiv Iuda, s-au întâlnit în acea cameră mare de sus. Și chiar dacă știa că Iuda avea să Îl trădeze în acea noapte, Isus a vrut ca acesta să fie prezent, pentru că acolo Duhul Sfânt avea să facă ultimul apel la mintea lui.

Isus știa că urma să sufere curând cruzime teribilă și că ucenicii Săi aveau să-L părăsească cu toții. Știa că atunci când toate păcatele noastre aveau să fie puse asupra Lui, El urma să fie separat de Tatăl Său și să moară. Dar ucenicii nu se gândeau deloc la asta. Expresia de pe fețele lor și acțiunile lor arătau resentimente și gelozie. Fiecare era dispus să lupte pentru un loc de onoare.
 

Ucenicii știau că, din moment ce nu era niciun servitor care să le spele picioarele murdare, așa cum era obiceiul, unul dintre ei trebuia să facă gestul acesta. Fiecare a pretins că nu își dădea seama că avea ceva de făcut.

Isus a așteptat în tăcere. O, cât de mult îi iubea și dorea să îi ajute! Dar cu sentimente ca acestea, ei nu erau gata să fie în Împărăția Lui. Cum putea El să îi protejeze de ispitele lui Satana? Cum putea El să îi învețe că adevărata măreție vine din dragoste, umilință și slujire dezinteresată? Cum să le înlăture orgoliul și să pună dragostea Lui în inimile lor, astfel încât să se iubească unii pe alții? El a decis să le arate un exemplu de iubire dezinteresată și de adevărată măreție. A fost un exemplu pe nu aveau să-l uite vreodată.

O, cât de mult i-a iubit Isus pe ucenicii Lui! Și chiar dacă erau plini de gelozie, tot cerul încerca să-i salveze. Tot cerul lucrează împreună pentru a ne salva și pe noi. Nu lăsa ca un așa mare efort să fie în zadar pentru tine. Evrei 2:3

Isus, pe deplin conștient de cine era El — Dumnezeul etern, Creatorul, Judecătorul și Împăratul Universului – S-a ridicat de la masă, a turnat apă într-un lighean și Și-a înfășurat prosopul în jurul taliei. Ucenicii erau șocați. Isus, Învățătorul lor, cu adevărat voia să îndeplinească slujba unui servitor umil?

Isus a mers la Iuda mai întâi și când Iuda a simțit mâinile lui Isus spălând picioarele sale murdare, Duhul Sfânt a apelat cu seriozitate la inima lui. Puterea dragostei lui Isus l-a influențat atât de mult, încât aproape că a mărturisit planul păcătos de a-L trăda pe Domnul său iubitor.

Dar mândria l-a împiedicat să se smerească. El și-a împietrit inima și a ales să nu se căiască. Cât de trist! Dar ceilalți ucenici nu erau ca Iuda. Când Isus a venit să spele picioarele lui Petru, ce s-a întâmplat? Ioan 13:6-10

Cu excepția lui Iuda, ucenicii s-au văzut cum erau ei cu adevărat și au avut sentimente complet diferite unii pentru alții. Exemplul umil și iubitor al lui Isus mustrase în liniște egoismul și mândria lor, iar inimile le erau complet smerite. Fiecare era gata să îl lase pe celălalt să primească cel mai important rol (Romani 12:10).

Erau gata să-L asculte cu atenție pe Isus. Ce le-a transmis El acum? Ioan 13:12-17

Faptul că Isus a spălat picioarele ucenicilor reprezintă un fel de curățire a noastră „de orice nedreptate” (1 Ioan 1:9). Și răspunsul Său dat lui Petru este, de asemenea, foarte important. Suntem „spălați” când Îl acceptăm pe Isus și suntem botezați. De obicei nu avem nevoie de rebotezare atunci când, după botez, păcătuim din nou. Dar ca și Petru, avem nevoie de o recurățire de păcat. Această poruncă de a ne spăla picioarele simbolizează acest lucru. 

În mod natural, noi credem că suntem mai buni decât alții și căutăm în mod egoist să fim cei mai importanți. Dar exemplul lui Isus ne arată că până nici chiar Dumnezeu nu trăiește ca să se mulțumească pe Sine Însuși. Când urmăm exemplul lui Isus și ne spălăm reciproc picioarele, arătăm că vrem ca Isus să ne curățească inimile de păcat și că suntem dispuși să slujim altora cu dragoste. În aceste vremuri, Duhul Sfânt este întotdeauna prezent pentru a ne ajuta să ne cercetăm inimile. Astfel, suntem convinși de păcat și putem să fim asigurați că Isus a iertat păcatele noastre. Cât de minunată și sacră este slujirea!

Isus terminase de spălat picioarele ucenicilor și se întorsese la locul Lui la masă. Era joi seara după felul nostru de a numi timpul, dar era de fapt vineri, pentru că fiecare zi începe la apusul soarelui. Vinerea aceea era Paștele și era pentru ultima dată când această sărbătoare ar fi avut vreun sens. Pentru aproape 1 500 de ani, această sărbătoare arătase către moartea lui Isus ca Miel de Paște. După moartea lui Isus, în după-amiaza zilei de vineri, utilitatea ei avea să se fi încheiat pentru totdeauna.

Dar, când luau această ultimă cină de Paște, Isus a introdus o nouă poruncă și un nou mod de a sărbători evenimentul, unul care avea să ia locul Sărbătorii pascale. Această sărbătoare se numește Cina Domnului. În timp ce Paștele arăta către moartea lui Isus, Cina Domnului reprezintă o aducere aminte. Aceste două sărbători arată către evenimentul central, acela care are de-a face cu mântuirea noastră.

Mâncarea de pe masă pentru cina de Paști includea azimi și suc de struguri. Pentru a începe Cina Domnului, Isus a luat pâinea, a mulțumit pentru ea și a rupt-o. Ce a spus El în timp ce împărțea ucenicilor bucățile de pâine? 1 Corinteni 11:23,24 Apoi ce a făcut și ce a spus despre paharul cu suc de struguri? Matei 26:27,28

Pâinea și sucul de struguri reprezentau trupul și sângele Său. Mâncând pâinea și bând mustul la Cina Domnului, noi ne arătăm credința în faptul că moartea Lui ne eliberează de vina păcatului și că viața Lui trăită în noi ne eliberează de puterea păcatului. 1 Corinteni 11:26

În timp ce Isus și ucenicii Săi se aflau încă la masa, El a spus: „Unul din voi Mă va vinde”, arătând printr-un semn că acesta avea să fie Iuda. Atunci, cu Satana în inima lui, Iuda a plecat imediat. Ioan 13:21-30 

Mândria și egoismul nu pot trăi în inimile noastre dacă ne gândim continuu la exemplul dezinteresat și iubitor al lui Isus. Inimile noastre vor fi curățite și vom deveni ca Isus. Cât de recunoscători trebuie să fim pentru planul măreț al lui Dumnezeu făcut pentru salvarea noastră!