Trupul lui Hristos

Era dimineața devreme. Isus era în genunchi, singur, într-un loc retras din apropiere de Marea Galileei. Toată noaptea Se rugase pentru ucenicii Săi. Iar acum, când răsăritul începea să lumineze cerul, Isus S-a ridicat.

Marcu 3:13-15 – În urmă, Isus S-a suit pe munte, a chemat la El pe cine a vrut și ei au venit la El. A rânduit dintre ei doisprezece, ca să-i aibă cu Sine și să-i trimită să propovăduiască. Le-a dat și putere să vindece bolile și să scoată dracii.

În dimineața aceea, într-un crâng frumos, Isus le-a dat indicații importante celor doisprezece. Apoi, după ce au îngenuncheat împreună, Isus Și-a pus mâinile peste capetele lor și a rostit o rugăciune specială, dedicând pe fiecare dintre acești bărbați lucrării sacre de a răspândi Evanghelia. Ucenicii au știut că se întâmplase ceva important, dar nu și-au dat seama că Isus tocmai începuse o formă de organizare care, într-o bună zi, va cuprinde întreaga lume.

Numirea celor doisprezece a fost primul pas făcut pentru a organiza biserica. După înălțarea lui Hristos, aceasta trebuia să-I continue lucrarea pe pământ. – Faptele apostolilor, p. 18

În cartea Faptele apostolilor, sunt menționați câțiva pași parcurși pentru organizarea bisericii, după ce Isus S-a înălțat la cer. În Ziua Cincizecimii, numărul membrilor bisericii din Ierusalim a crescut de la 120 la peste 3 000. În capitolul 2, versetul 47, aflăm că biserica adăuga în rândurile ei noi credincioși în fiecare zi. În curând, numărul membrilor era de aproximativ 5 000.

Această dezvoltare rapidă a împovărat mult umerii celor doisprezece apostoli, iar atunci când unii dintre credincioși au început să se plângă în legătură cu distribuirea ajutoarelor, a devenit evident că era necesară o organizare suplimentară. Prin urmare, apostolii i-au adunat pe membrii bisericii la un loc și au recomandat următorul lucru:

Faptele apostolilor 6:3,4 – De aceea, fraților, alegeți dintre voi șapte bărbați vorbiți de bine, plini de Duhul Sfânt și înțelepciune, pe care îi vom pune la slujba aceasta. Iar noi vom stărui necurmat în rugăciune și în propovăduirea Cuvântului.

Acest plan a avut succes. Ca urmare a acestei organizări mai bune, Cuvântul lui Dumnezeu s-a răspândit, iar numărul credincioșilor „s-a înmulțit mult”, printre ei numărându-se „o mare mulțime de preoți” (Faptele apostolilor 6:7). Pe măsură ce biserica s-a răspândit în afara cetății Ierusalim în anii ce au urmat, a fost necesară o organizare suplimentară. Vedem care a fost planul studiind călătoriile misionare ale lui Pavel. Luca relatează că Pavel călătorea mult ca să viziteze și să organizeze noile biserici și a numit lideri evlavioși oriunde predica Evanghelia. În continuare, i-a sfătuit pe cei care lucrau împreună cu el să facă la fel.

Faptele apostolilor 14:23 – Au rânduit prezbiteri în fiecare biserică și, după ce s-au rugat și au postit, i-au încredințat în mâna Domnului, în care crezuseră. Tit 1:5 – Te-am lăsat în Creta ca să pui în rânduială ce mai rămâne de rânduit și să așezi prezbiteri în fiecare cetate, după cum ți-am poruncit.

Pentru a-i ajuta pe creștini să înțeleagă organizarea meticuloasă, ordinea și armonia perfecte ce ar trebui să caracterizeze biserica, Pavel a descris biserica și pe membrii ei comparând-o cu un corp. Hristos este capul și conduce biserica prin Cuvântul Său, iar membrii sunt părți diferite ale corpului, care lucrează împreună pentru a-i ajuta pe alții să-I îndeplinească ordinele.

1 Corinteni 14:33 – Căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii, ca în toate bisericile sfinților.

Hristos vrea ca biserica Sa să fie bine organizată. Vom afla de ce în secțiunea următoare.

1. Citește Faptele apostolilor, pp. 9–16 și răspunde la următoarele întrebări:
Care este scopul lui Dumnezeu pentru biserica Sa?
Care a fost scopul lui Dumnezeu pentru poporul Israel?
De ce a instituit Dumnezeu după aceea biserica creștină??

2. Cum ar trebui să lucreze împreună membrii bisericii? 1 Corinteni 12:12-28 Cine este capul bisericii? Coloseni 1:18

Pe vremuri, o biserică adventistă a fost transformată într-un local. Mesele au înlocuit băncile, iar băuturile alcoolice, cutia milei. Amvonul a fost demontat și a fost instalat un raft pentru sticlele cu tărie. Cum de s-a întâmplat asta?

Cu ceva timp mai înainte, un proaspăt adventist și-a oferit pământul ca loc unde credincioșii să poată construi o biserică. Aceștia au acceptat cu recunoștință oferta și au construit biserica. Proprietarul pământului era fericit că pământul său a fost utilizat într-un mod atât de bun. Dar cu trecerea timpului, s-a descurajat și s-a umplut de amărăciune. A decis să renunțe la credința lui. Și cum proprietatea era în continuare a lui, și clădirea bisericii era. Așa că a transformat clădirea într-o afacere ce se potrivea cu noul său stil de viață. În locul unde era un sanctuar, se afla acum un bar.

Se poate întâmpla asta și cu biserica ta? Nu, deoarece în prezent biserica noastră este organizată legal. Asta înseamnă că organizația bisericii, și nu membrii, în mod individual, deține clădirile și pământul. Acest sistem protejează proprietatea bisericii în cazul în care membrul proprietar cade în apostazie sau moare. Însă în 1850, Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea nu era organizată încă și toate proprietățile ei erau deținute de persoane individuale.

În timpul acelor ani, au avut loc numeroase discuții despre natura și scopul bisericii. Pionierii au încercat să înțeleagă răspunsurile pe care le dădea Biblia la numeroase întrebări importante: Ce este biserica? Care este scopul ei? Ar trebui creștinii să aparțină unei biserici locale organizate? De ce nu putem să studiem Biblia pentru noi înșine, să-L acceptăm pe Hristos ca Mântuitor al nostru și după aceea să lucrăm pentru Isus, după cum fiecare înțelege mai bine?

Atunci când o țară declară război unei alte națiuni, își sfătuiește cetățenii să-și ia armele, să zboare cu avionul în țara inamică și să înceapă să se lupte? Cu siguranță că nu! Pentru a câștiga un război, soldații sunt bine organizați și instruiți temeinic. Aceștia învață să participe la un conflict în conformitate cu anumite reguli și, implicit, să urmeze indicațiile generalului lor. Între Hristos și Satana este un conflict în derulare. Este un război foarte real, iar biserica este armata lui Hristos. Gândiți-vă la următoarele:

Biserica este organizația numită de Dumnezeu să se ocupe de salvarea oamenilor. Aceasta a fost organizată pentru slujire, iar misiunea ei este să răspândească Evanghelia în lume. – Faptele apostolilor, p. 9

Biserica nu este un club social. Nu este nici o piatră de temelie pentru popularitate și renume. Nu este un loc de relaxare, unde să te simți confortabil. Biserica lui Isus există pentru un singur scop: ca să slujească. Iar biserica își îndeplinește datoria doar răspândind Evanghelia în lume.

Matei 28:19,20 – Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin.

Aceasta este o îndatorire foarte importantă. Iar biserica poate înfăptui cerința aceasta doar dacă toate resursele ei sunt bine organizate și membrii ei lucrează împreună. Organizarea ajută, de asemenea, la protejarea bisericii de dezbinările provocate de învățăturile false. Odată, când Pavel se afla în Antiohia, a apărut un moment de criză din cauza învățăturilor unor oameni. Fiind incapabili să ajungă la o înțelegere, biserica locală din Antiohia i-a trimis pe Pavel și Barnaba, precum și pe alți reprezentanți la Ierusalim.

Faptele apostolilor 15:6 – Apostolii și prezbiterii s-au adunat laolaltă ca să vadă ce este de făcut.

Împreună cu reprezentanții din alte biserici locale, liderii s-au sfătuit împreună ce să facă în privința acestei probleme. Duhul Sfânt a adus unitate printre credincioși, iar Consiliul de la Ierusalim a fost capabil să cadă de acord în privința unui plan înțelept.

3. Care sunt unele motive pentru care este un câștig ca bisericile să lucreze împreună?

4. Citește Faptele apostolilor 15:1-31. Explică în ce fel a ajutat planul de organizare urmat în această criză la protejarea unității bisericii creștine.

Știai că sunt metode diferite de organizare a bisericii? În ziua de azi, bisericile pot fi organizate în trei grupuri generale, bazate pe felul în care lucrează împreună:

Congregaționale: Bisericile lucrează independent și nu răspund în fața niciunei autorități peste nivelul local.

Reprezentative: Bisericile răspund înaintea unei autorități superioare, compuse din reprezentanți ai mai multor congregații.

Ierarhice: Bisericile sunt controlate de lideri ai bisericii, a căror ultimă sursă de autoritate este conducătorul aflat la cel mai înalt nivel.

Atunci când bisericile sunt independente, așa cum stau lucrurile cu forma congregațională de conducere bisericească, le este imposibil să îndeplinească porunca lui Isus de a predica Evanghelia în toată lumea. Resursele lor sunt prea limitate. De asemenea, nu există nicio modalitate de a rezolva probleme la o scară mare (cum ar fi cea în care un eretic preia controlul unei biserici locale). Apostolul Ioan avea cunoștință despre o biserică în care exista o astfel de problemă. Din fericire, știa și că avea autoritate să viziteze și să rezolve problema.

3 Ioan 9,10 – Am scris ceva bisericii, dar Diotref, căruia îi place să aibă întâietate între ei, nu vrea să știe de noi. De aceea, când voi veni, îi voi aduce aminte de faptele pe care le face, căci ne clevetește cu vorbe rele. Nu se mulțumește cu atât, dar nici el nu primește pe frați și împiedică și pe cei ce voiesc să-i primească și-i dă afară din biserică.

De asemenea, existau probleme cu formula ierarhică a conducerii bisericii. Când autoritatea și controlul bisericii sunt structurate astfel, autoritatea umană ia locul autorității biblice, iar membrii depind de conducătorii bisericii să gândească și să creadă în locul lor.

Ieremia 17:5 – Așa vorbește Domnul: „Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor și își abate inima de la Domnul!

O structură ierarhică încurajează, de asemenea, neînțelegerile privind persoana care ar trebui să ocupe o poziție mai înaltă de autoritate. Dar atitudinea aceasta contrazice spiritul lui Isus.

Matei 20:25,26 – Isus i-a chemat și le-a zis: „Știți că domnitorii neamurilor domnesc peste ele, și mai-marii lor le poruncesc cu stăpânire. Între voi să nu fie așa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru.

Scriptura ne învață că toți creștinii sunt frați. În ochii lui Dumnezeu, toți avem aceeași valoare. Dar nu-i deloc practic pentru toți membrii tuturor bisericilor să se întâlnească într-un singur loc să ia decizii de fiecare dată când trebuie făcut ceva. Așadar, planul înțelept al lui Dumnezeu, subliniat în cartea Faptele apostolilor, a fost ca bisericile să lucreze împreună prin reprezentanții lor. După aceea, acești reprezentanți puteau să se întâlnească la un loc și să ia decizii importante. Împreună, puteau planifica și finanța lucrări misionare globale.

Planul lui Dumnezeu de organizare a bisericii, metoda reprezentativă, rezolvă problemele asociate cu slaba cooperare dintre biserici sau cu liderii bisericii care au prea mult control. În loc de aceasta, fac cu toții parte dintr-o frăție a bisericilor.

Dumnezeu ne-a creat să lucrăm ca o echipă, nu ca indivizi solitari. Atunci când lucrăm împreună, avem rezultate mai bune. Iar când bisericile lucrează împreună în felul în care Dumnezeu a planificat aceasta, atunci sunt în siguranță și mai eficiente. Acestea dețin o rețea de consilieri înțelepți, care lucrează cu toții sub autoritatea Scripturii. Și noi avem o lucrare de făcut. Deci haideți să ne organizăm și să o facem.

1 Corinteni 14:40 – Dar toate să se facă în chip cuviincios și cu rânduială.

5. Explicați cu propriile voastre cuvinte cele trei forme de conducere bisericească și dați un exemplu pentru fiecare biserică.

6. Ce atitudine ar trebui să aibă conducătorii bisericilor? Ioan 13:1-17

7. Care ar trebui să fie atitudinea față de conducătorii bisericii? Evrei 13:7,17

Când Dumnezeu deschide uși

În cartea biblică Faptele apostolilor, există o relatare emoționantă despre un înger care a deschis porțile închisorii și l-a condus pe Petru spre libertate, chiar înainte de a avea loc execuția lui. Citește cum Zdravko și Bozana Stefanovic, conducătorii de pe teren ai Gospel Outreach, din Europa, relatează o întâmplare din zilele noastre despre modul cum Dumnezeu a deschis ușile unui spital și a făcut posibil ca un lucrător al Gospel Outreach să viziteze un pacient pe moarte, care avea nevoie disperată de mângâiere divină.

Când Dragica a fost diagnosticată cu cancer terminal, nu avea nicio cunoștință despre viața veșnică și nicio speranță de a o obține. Dar Dumnezeu a adus-o pe Vera în viața ei. Vera este o lucrătoare Gospel Outreach din sudul Europei. Cele două femei s-au întâlnit în mod regulat, iar Vera i-a oferit Dragicăi un Nou Testament și literatură adventistă. Această doamnă bolnavă a fost atât de fericită să descopere mângâiere în făgăduințele din Cuvântul lui Dumnezeu.

Deoarece starea sănătății ei s-a înrăutățit, Dragica a trebuit să fie spitalizată și a devenit pe deplin conștientă că viața i se apropia de sfârșit. A zecea zi de spitalizare era o zi de Sabat. În timpul unei întâlniri de rugăciune la biserica noastră locală, Vera le-a cerut membrilor să se roage cu stăruință ca Domnul să facă posibil ca să mai petreacă încă o oră cu Dragica înainte să fie prea târziu. Lucrătorul nostru de la Gospel Outreach se confrunta însă cu o mare problemă: din cauza unei epidemii de gripă, nimeni nu avea voie să viziteze pacienții din spital.

Când Vera a sosit la spital, a observat că pe fiecare ușă era trecută atenționarea: „Fără vizite!” A continuat să se roage în privința aceasta și a rămas impresionată că a putut să ajungă la Dragica în ciuda restricției. După ce a trecut de câteva uși de spital și a parcurs câteva holuri, a ajuns la o ușă încuiată, păzită de un bărbat. Acesta i-a pus Verei câteva întrebări despre relația ei cu Dragica, dar Vera nu putea să dea niciun răspuns pozitiv, deoarece nu era nici rudă apropiată, nici cadru medical autorizat. Totuși, i-a spus bărbatului că trebuie să o vadă pe această pacientă cât de repede posibil.

Atunci s-a întâmplat minunea și gardianul a descuiat ușa, permițându-i Verei să se ducă direct în camera pacientei. Dragica a fost surprinsă să o vadă pe Vera, deoarece, chiar în aceeași zi, propriii ei copii nu au primit permisiunea să o viziteze. Singura explicație pe care o putea da Vera era că Dumnezeu a răspuns rugăciunilor ei și a deschis ușile spitalului.

Dragica s-a simțit mângâiată când a aflat că vizita Verei era un răspuns la rugăciunile înălțate în biserică. Credința ei s-a întărit ascultând-o pe Vera citind pasaje despre înviere și a doua venire a lui Hristos. Ceilalți pacienți din salon au ascultat și ei.

Dragica a decis să-și predea inima lui Hristos și, după doar câteva zile, a adormit în Domnul, având certitudinea și încrederea în viața veșnică promisă tuturor celor care Îl iubesc pe Domnul și așteaptă cu nerăbdare venirea Sa. Lăudat să fie Domnul, al cărui înger a fost destul de puternic să deschidă ușile spitalului unui lucrător Gospel Outreach, astfel încât solia de speranță să poată ajunge la un copil al lui Dumnezeu, aflat pe moarte. 

Ordine și organizare

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al ordinii. Orice este în legătură cu cerul este într-o ordine perfectă; supunerea și disciplina temeinică marchează mișcările armatei îngerești. În timpul zilelor lui Moise, guvernarea Israelului era caracterizată prin organizarea cea mai detaliată, deopotrivă de minunată prin plenitudinea și simplitatea ei. Ordinea atât de uimitor etalată în perfecțiunea și aranjarea tuturor lucrărilor create ale lui Dumnezeu se manifesta în economia evreilor.

Dumnezeu era centrul autorității și conducerii, suveranul lui Israel. Moise era conducătorul lor vizibil, fiind numit de Dumnezeu să aplice legile în numele Său. După aceea, a fost format un consiliu de șaptezeci de bătrâni din triburile lui Israel pentru a-l ajuta pe Moise cu problemele generale ale poporului. Apoi, veneau preoții, care cereau sfatul Domnului în sanctuar. Conducătorii se aflau la conducerea triburilor. La un nivel ierarhic inferior erau „căpeteniile peste o mie și căpeteniile peste o sută și apoi căpeteniile peste cincizeci și căpeteniile peste zece”; la urmă, veneau oameni destoinici care puteau să aibă îndatoriri speciale.

În planificarea administrării problemelor regatului, după ce David a abdicat în favoarea lui Solomon, bătrânul împărat, fiul lui și sfătuitorii lor au considerat că este esențial ca totul să fie făcut cu rânduială, decență, credincioșie și rapiditate. Pe cât de mult posibil, au urmat sistemul de organizare dat lui Israel imediat după ce poporul a fost eliberat din Egipt. Leviții se ocupau cu lucrările ce aveau legătură cu serviciul din Templu, inclusiv cu serviciul muzical instrumental și cu cântece, și cu păstrarea tezaurului.

Bărbații capabili să poarte arme și să slujească împăratului erau împărțiți în douăsprezece cete de câte douăzeci și patru de mii fiecare. Peste fiecare ceată era o căpetenie. „Generalul armatei împăratului era Ioab.” „Cetele soseau și plecau lună după lună, în toate lunile anului.” Astfel, fiecare grup de douăzeci și patru de mii slujeau împăratului câte o lună în fiecare an.

Ionatan, unchiul lui David, a fost „sfetnic, om cu minte și învățat.” Ahitofel era și el „sfetnicul împăratului... După Ahitofel au fost sfetnici Iehoiada și Abiatar.” Hușai era „prietenul împăratului”. Prin exemplul său prudent, împăratul bătrân îl învăța pe Solomon că „biruința vine prin marele număr de sfetnici”.

Seriozitatea și plenitudinea organizării au fost perfecționate la începutul domniei lui Solomon; au fost puse la cale planuri de a implica un număr cât mai mare de oameni în servicii active; responsabilitatea a fost împărțită pe larg, astfel încât slujirea lui Dumnezeu și a împăratului să nu fie o povară prea mare pentru un singur individ sau grup. Toate acestea sunt lecții din care avem doar de câștigat, iar conducătorii bisericii creștine ar trebui să le înțeleagă și să le urmeze.

Putem aduna numeroase sugestii de ajutor, inspirându- ne din această imagine a unui popor minunat și măreț, care trăia cu simplitate și confortabil în case rustice, în care fiecare om își preda voința lui Dumnezeu și în mâinile împăratului, căruia îi slujea fără plată o perioadă din fiecare an. Când Hristos a fost pe pământ, în biserică era ordine, iar după plecarea Sa, ordinea a fost păstrată cu strictețe printre apostoli. În prezent, în aceste ultime zile, în timp ce Dumnezeu Își cheamă copiii la unitate în credință, există o mai mare nevoie reală de ordine decât înainte; căci, pe măsură ce Domnul Își adună poporul unindu-l, Satana și îngerii lui răi sunt extrem de ocupați să distrugă această unitate.

Satana își concentrează eforturile în a-i îndepărta pe creștinii declarați cât de mult poate de orânduirea din cer; prin urmare, câteodată el îi înșală chiar și pe oamenii declarați ai lui Dumnezeu, făcându-i să creadă că ordinea și disciplina sunt dușmanii spiritualității și că nu vor găsi siguranță decât în a-și urma propriul drum. Dar dacă nu vedem necesitatea unor acțiuni armonioase și dacă în drumul nostru suntem dezordonați, nedisciplinați și dezorganizați, îngerii, care sunt complet organizați și se mișcă într-o ordine perfectă, nu pot lucra cu succes pentru noi. Cu durere, fac cale întoarsă, căci nu sunt autorizați să binecuvânteze confuzia, superficialitatea și dezorganizarea.

Toți cei care doresc cooperarea solilor cerești trebuie să lucreze la unison cu ei. Aceia care sunt unși de sus vor încuraja cu toate eforturile lor ordinea, disciplina și unitatea acțiunii, iar apoi îngerii lui Dumnezeu pot coopera cu ei. Niciodată însă acești soli cerești nu vor susține neorânduiala, dezorganizarea și dezordinea. Astfel de rele sunt rezultatul eforturilor studiate ale lui Satana de a ne slăbi forțele, de a ne distruge curajul și de a împiedica acțiunile de succes. Dumnezeu dorește ca lucrarea Sa să fie făcută sistematic și cu exactitate, astfel încât să își pună asupra ei sigiliul aprobării Sale... – The Review and Herald, 12 octombrie 1905

 

1. Descrie ordinea (a) _ lui Dumnezeu, (b) în care toate au legătură cu cerul.____(c ) conducerea lui Israel sub Moise.______(d) toate lucrările create ale lui Dumnezeu. ____

2. Descrie structura organizată a guvernării lui Israel, începând cu Dumnezeu în centrul autorității și conducerii.

3. Descrie planul organizat întocmit de David și Solomon, împreună cu sfetnicii lor.

4. Scrie cu propriile cuvinte trei lecții importante pe care le putem învăța cu toții pentru a avea mari câștiguri, și pe care conducătorii bisericii ar trebui să le înțeleagă și să le urmeze.

5. De ce este ordinea necesară acum mai mult ca oricând înainte?

6. Care este efortul studiat al lui Satana? În ce fel îi înșală pe oamenii declarați ai lui Dumnezeu?

7. Ce se va întâmpla însă dacă suntem dezordonați?

8. Ce anume trebuie să încurajăm în toate eforturile noastre, dacă vrem ca îngerii lui Dumnezeu să coopereze cu noi?

Lumină vie

Bioluminiscența este un fenomen uimitor, în care, în organismele vii, o reacție chimică produce lumină fără căldură semnificativă. Această lumină rece, de obicei verde sau albastră, este urmarea unei reacții chimice care implică molecule din organism ce conțin fosfor. Bioluminiscența se găsește în creaturi cum ar fi licuricii obișnuiți și viermii strălucitori, la unele specii de bacterii, alge și fungi. Acest sistem încorporat de luminozitate se găsește, de asemenea, la numeroase animale nevertebrate, precum calmarul, meduza, viermii și crustaceele. De fapt, în zonele adânci, întunecate, sau slab luminate ale oceanului (între 200 și 1 000 de metri adâncime), 90% dintre toate animalele, inclusiv creveții, produc lumină.

Această lumină organică este produsă în unele cazuri precum popularele tuburi fluorescente. Când un tub fluorescent este rupt, are loc amestecul și reacția a două substanțe chimice, creând o a treia substanță, ce emite lumină. Organismele marine fac, în esență, același lucru în interiorul organelor sau celulelor lor speciale. Una dintre substanțe, luciferina, se amestecă cu enzime, luciferază, și se formează o nouă moleculă, care emite acea lumină strălucitoare verzui-albăstrie. Știința este de-abia la început în încercarea de a reproduce această producție eficientă de lumină.

În natură, bioluminiscența este folosită dintr-o mare varietate de motive. Unii pești de adâncime sunt dotați cu organe cărnoase ce produc o lumină de care este atrasă prada. Străfulgerările emise de licuricii masculi și de femele sunt folosite ca semnale specifice speciei, pentru împerechere. De asemenea, este o formă evidentă de comunicare între specii într-un astfel de mediu întunecat, iar lumina poate fi folosită ca să respingă prădătorii.

Un fapt incredibil este că sofisticatul calmar poate controla culoarea și intensitatea luminii, atunci când o produce. Cele mai multe creaturi marine însă, precum algele microscopice ce plutesc în derivă, au sisteme simple de producere a luminii, stimulate de mișcările apei; acesta este motivul ce provoacă strălucirea valurilor ce se izbesc de țărm, sau în urma unui vas mare ce trece prin apă. În timpul condițiilor de camuflaj din timpul războiului, mai mulți piloți pierduți și-au găsit drumul înapoi la portavioane urmărind strălucirea verde de sub vasele în mișcare.

Într-o manieră asemănătoare, doar bisericile care sunt active produc lumina care îi atrage pe cei pierduți. Dumnezeu vrea ca poporul Său să fie o lumină în lume – lumina care va direcționa sufletele pierdute spre Mântuitor. Dumnezeu spune: „Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, îi voi povățui pe cărări neștiute de ei; voi preface întunericul în lumină înaintea lor și locurile strâmbe, în locuri netede: iată ce voi face și nu-i voi părăsi” (Isaia 42:16).