Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peștii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul și peste toate târâtoarele care se mișcă pe pământ.” Geneza 1:26
Ce au în comun urangutanii, condorii din California și cămilele bactriene? Toate sunt animale pe cale de dispariție – și acestea sunt doar câteva reprezentante ale numeroaselor specii ce sunt amenințate cu exterminarea. Multe soiuri de animale au fost deja exterminate și nu vor mai fi văzute vreodată pe planetă.
Pe lângă faptul că sunt amenințate cu dispariția, animalele suferă de multe alte lucruri. Deseori, animalele sălbatice suferă de frică sau de durere din cauza bolilor, a foametei, setei sau agresiunilor. Multe animale domestice, precum vitele sau găinile, ce sunt crescute pentru carne, lapte sau ouă, își petrec întreaga viață în condiții mizerabile și de supraaglomerare. Câteodată, acestea sunt hrănite cu mulți hormoni de creștere rapidă care le distrug osatura.
Spune Biblia ceva despre suferința animalelor? Da, spune. Subiectul atitudinii față de animale apare devreme în Biblie, în relatarea istoriei lui Balaam. Profetul cel lacom avea o măgăriță loială, care a refuzat să-și pună în pericol stăpânul. Văzându-l pe Îngerul Domnului care-i blocase accesul cu o sabie în mână, s-a oprit în mijlocul drumului. Chiar și lovită, măgărița a refuzat să-și ducă stăpânul mai aproape de arma amenințătoare a Îngerului.
În acel moment, Dumnezeu i-a dat acestui animal darul vorbirii. Citește ce a spus măgărița, vorbind în numele tuturor animalelor care suferă pe planetă.
Numeri 22:27-30 – Măgărița a văzut pe Îngerul Domnului și s-a culcat sub Balaam. Balaam s-a aprins de mânie și a bătut măgărița cu un băț. Domnul a deschis gura măgăriței și ea a zis lui Balaam: „Ce ți-am făcut, de m-ai bătut de trei ori?” Balaam a răspuns măgăriței: „Pentru că ți-ai bătut joc de mine; dacă aș avea o sabie în mână, te-aș ucide pe loc.” Măgărița a zis lui Balaam: „Nu sunt eu oare măgărița ta, pe care ai călărit în tot timpul până în ziua de azi? Am eu oare obicei să-ți fac așa?” Și el a răspuns: „Nu.”
Animalul lui Balaam suferea în timp ce îi slujea acestuia. La fel ca toate animalele, a fost creat ca să le slujească oamenilor.
Geneza 1:26 – Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peștii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul și peste toate târâtoarele care se mișcă pe pământ.”
Ce nu înțelesese Balaam era că a stăpâni peste animale nu înseamnă că îți este permis să le tratezi cu sălbăticie. Dumnezeu vrea ca oamenii să fie niște conducători blânzi și grijulii. Dumnezeu a respectat măgărița și i-a apărat acțiunile. Faptul că a prins piciorul stăpânului sub ea nu era un motiv ca acesta să o trateze rău.
Numeri 22:32,33 – Îngerul Domnului i-a zis: „Pentru ce ți-ai bătut măgărița de trei ori? Iată, Eu am ieșit ca să-ți stau împotrivă, căci drumul pe care mergi este un drum care duce la pierzare înaintea Mea. Măgărița M-a văzut și s-a abătut de trei ori dinaintea Mea; dacă nu s-ar fi abătut dinaintea Mea, pe tine te-aș fi omorât, iar pe ea aș fi lăsat-o vie.”
Lecția pe care o învățăm din istoria lui Balaam este menționată foarte limpede de bărbatul cel mai înțelept care a trăit vreodată. Fiind administratorii minunatei creațiuni a lui Dumnezeu, El Se așteaptă ca noi să avem grijă de confortul și viața animalelor.
Proverbele 12:10 – Cel neprihănit se îndură de vite, dar inima celui rău este fără milă. Dumnezeu înțelege nevoile creaturilor Sale. El chiar le-a poruncit oamenilor ca animalele de povară să se odihnească în fiecare Sabat.
Exodul 20:10 – Dar ziua a șaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta.
Prin urmare, în timp ce cruciada pentru drepturile animalelor poate fi dusă la extrem, este în armonie cu principiile Bibliei să învățăm și să practicăm bunătatea față de creaturile lui Dumnezeu.
1. Ce ne învață povestea Creațiunii despre diferența dintre oameni și animale, precum și despre relația noastră cu animalele? Geneza 1:24-28; Psalmii 8:5-8
2. Ce ne învață istoria lui Balaam despre felul în care ar trebui să tratăm animalele?
3. Ce a vrut să spună Solomon când a scris: „Inima celui rău este fără milă”? Proverbele 12:10
Păcatul a adus o suferință enormă asupra planetei noastre. Dezastrele naturale se înmulțesc. Numeroasele pericole au dus la micșorarea populației de albine și la creșterea rezistenței la antibiotice. De la primul păcat, timp de șase mii de ani, tendința generală a fost una de decădere constantă. De ce trebuie să sufere animalele dacă nu păcătuiesc?
Unul dintre motive este că Satana inventează lucruri cum ar fi spinii, țepii și colții plini de venin ca să enerveze oamenii.
Dumnezeu nu a făcut niciun spin, mărăcine sau neghină. Acestea sunt lucrarea lui Satana, rezultatul degenerării aduse de el printre lucrurile prețioase. – Mărturii pentru comunitate, vol. 6, p. 186
Din cauza blestemului, culturile nu dau rod tot timpul, iar oamenii au nevoie de protecție față de căldură sau frig. Așadar, câteodată este necesar ca animalele să fie ucise pentru hrană și îmbrăcăminte.
Geneza 3:21 – Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam și nevestei lui haine de piele și i-a îmbrăcat cu ele.
În timp ce păcatul a provocat o suferință imensă în natură, vestea bună este că natura nu o să sufere pentru totdeauna. Într-o bună zi, suferința va lua sfârșit.
Romani 8:20,21,22 – Căci firea a fost supusă deșertăciunii – nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o – cu nădejdea însă că și ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu. Dar știm că, până în ziua de azi, toată firea suspină și suferă durerile nașterii.
Până atunci, dăunătorii trebuie exterminați.
Pământul a fost blestemat din cauza păcatului, iar în aceste ultime zile se vor înmulți paraziții de orice fel. Acești dăunători trebuie uciși; în caz contrar ne vor enerva, tortura sau chiar ucide și vor distruge lucrarea mâinilor noastre și roadele pământului nostru... Dumnezeu nu i-a dat omului porunca să nu ucidă nicio furnică, țânțar sau molie. Trebuie să ne păzim de insectele și de reptilele supărătoare și dăunătoare, și să le distrugem, pentru a ne proteja pe noi și bunurile noastre. – Selected Messages, cartea 3, p. 329
De asemenea, animalele care au ucis un om trebuie omorâte. Trebuie să protejăm viața umană, care este de mai mare valoare pentru Dumnezeu decât viața unui animal.
Exodul 21:28 – Dacă un bou va împunge și va omorî pe un bărbat sau pe o femeie, boul să fie ucis cu pietre.
Chiar după ce Adam a păcătuit, Tatăl nostru ceresc a prevăzut o serie solemnă de ceremonii ce implicau moartea mieilor nevinovați, cu scopul de a demonstra care este costul oribil al păcatului. Aceste ceremonii păstrau proaspătă în minte următoarea lecție: pentru ca păcatul să fie iertat, cel nevinovat trebuia să sufere pentru cel vinovat. Îi plăcea lui Dumnezeu suferința implicată în sistemul de sacrificii? Nu.
Isaia 1:11 – Nu-Mi place sângele taurilor, oilor și țapilor.)
4. Deși nu ar trebui să fim niciodată cruzi cu animalele, când este necesar și ne este permis să omorâm insectele și animalele?
5. Ce are mai multă valoare pentru Dumnezeu – viața unui om sau viața unui animal?
6. Citește Geneza 3:21; 2 Împărați 1:8 și Proverbele 24:13. Unii oameni nu folosesc miere de albine și nici nu poartă haine de piele, deoarece acestea sunt produse animale. Cum ne protejează Biblia de asemenea extreme?
În anumite feluri, natura este dură cu ea însăși. Tornadele, uraganele, tsunami-urile și alte dezastre creează dificultăți vieții animalelor, precum și oamenilor. Natura, însă, își revine foarte bine după dezastrele naturale.
Incendiile forestiere ajută la germinarea anumitor tipuri de semințe. Din cenușă, ies la viață cu rapiditate plante noi. Iar puieții (copăceii) fac față vânturilor puternice ale uraganelor mai bine decât clădirile ridicate de oameni. Dumnezeu Și-a înzestrat creația cu o mare rezistență.
Apocalipsa 11:18 – Neamurile se mâniaseră, dar a venit mânia Ta; a venit vremea să judeci pe cei morți, să răsplătești pe robii Tăi proroci, pe sfinți și pe cei ce se tem de Numele Tău, mici și mari, și să prăpădești pe cei ce prăpădesc pământul!
Chiar dacă viața oamenilor este cu mult mai prețioasă pentru Dumnezeu decât viața animalelor, Lui tot îi pasă mult de animalele pe care le-a creat, iar noi ar trebui să facem la fel. Gândiți-vă la următoarele versete:
Matei 6:26 – Uitați-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră și nici nu strâng nimic în grânare, și totuși Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai de preț decât ele?
Luca 12:6 – Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuși niciuna din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu.
Iona 4:11 – Și Mie să nu-Mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care se află mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni, care nu știu să deosebească dreapta de stânga lor, afară de o mulțime de vite!
Dumnezeu ne-a făcut îngrijitorii planetei, El ne-a dat stăpânirea – puterea și dreptul de a controla și guverna creația Sa.
Psalmii 8:5-8 – L-ai făcut [pe om] cu puțin mai prejos decât Dumnezeu și l-ai încununat cu slavă și cu cinste. I-ai dat stăpânire peste lucrurile mâinilor Tale, toate le-ai pus sub picioarele lui: oile și boii laolaltă, fiarele câmpului, păsările cerului și peștii mării, tot ce străbate cărările mărilor.
Dumnezeu Se așteaptă ca noi să tratăm această lume ca pe un dar prețios. El vrea ca noi să ne îngrijim de plantele și animalele pe care le-a creat. Făcând aceasta, ne pregătim să trăim în noua lume pe care o va face și care va fi locuită de creaturi liniștite. Mieii, iezii, vițeii și copiii se vor juca în siguranță cu lupii, leoparzii, leii, urșii și cobrele.
Isaia 11:9 – Nu se va face niciun rău și nicio pagubă pe tot muntele Meu cel sfânt, căci pământul va fi plin de cunoștința Domnului ca fundul mării de apele care-l acoperă.
Doar cei neprihăniți vor fi moștenitorii locului sfânt. Care este una dintre caracteristicile celor neprihăniți?
Proverbele 12:10 – Cel neprihănit se îndură de vite.
7. Ce poți să faci, acolo unde trăiești, pentru a promova protejarea adecvată a mediului? Care este relația potrivită dintre acest subiect și adevărul prezent din solia celor trei îngeri?
8. Deși câteodată este necesară uciderea animalelor, cum vor proceda cei neprihăniți? Se vor bucura de acest act? Le vor provoca acestora o durere inutilă?
Să nu ai alți dumnezei
Mă numesc Somwati. Locuiesc împreună cu soțul meu în satul Ksapur, în India. Avem patru fete și trei băieți. Provenim dintr-un mediu hindus și aparținem castei Jogi, care aparține brahmanilor.
Într-o cameră specială din casă am construit un templu hindus. Am decorat camera cu imagini și idoli ce reprezentau mulți zei și zeițe populare. Familia noastră își petrecea marea parte a timpului în camera aceasta, cântând imnuri religioase și cântece instrumentale. Vecinii noștri, dar și unii oameni ce locuiau mai departe, veneau să se închine și să-și aducă darurile în templul din casa noastră. De multe ori am fost invitați în casele oamenilor pentru a organiza ceremonii religioase. De-a lungul anilor am dobândit un imens respect în comunitatea noastră.
Într-o zi, fiul meu cel mai mare s-a îmbolnăvit brusc. Am oficiat multe ceremonii și am adus daruri ca să-i mulțumim pe zei, dar nimic nu a funcționat, iar el a murit. Această întâmplare ne-a zdruncinat familia și ne-a făcut să punem sub semnul întrebării credința noastră. În perioada de doliu, am întâlnit o doamnă care trăia în apropiere. Îndată ce am făcut cunoștință, Rajkumari mi-a vorbit despre credința ei, despre Dumnezeul ei și despre felul în care I se închina. Mi-a spus că sâmbăta mergea la biserică împreună cu familia ei. Mi-a trezit curiozitatea și i-am spus că poate veni în vizită oricând putea. Ne-am împrietenit și a început să-mi povestească despre Isus. Mi-au plăcut istorisirile ei.
Într-o zi, ne-am dus la Barara ca să facem cumpărături. Rajkumari mi-a spus că biserica ei se afla în acest oraș. M-a dus să o văd, dar mi-a fost teamă că, dacă voi intra în acea clădire unde se închinau oameni din caste inferioare, o să-mi dezonorez casta și o să-mi înfurii zeii și zeițele. Așa că am așteptat-o afară în timp ce ea a intrat. Mai târziu, Rajkumari mi-a spus că oamenii merg la biserică pentru a se închina și cântă cu toții imnuri. După aceea, pastorul citește din Biblie și îi învață. De asemenea, mi-a zis că în biserică nu au imagini și nici idoli ai Dumnezeului lor. Lucrul acesta m-a uimit. Am vrut să intru și să văd acest loc numit biserică.
După câteva luni, am mers cu Rajkumari la biserica ei din Barara. Am intrat și am văzut un grup de oameni care cântau și băteau din palme. Păreau să arate cu toții foarte fericiți. Și, într-adevăr, așa cum îmi spusese Rajkumari, nu exista niciun idol. După puțin timp, un om care arăta cât se poate de normal s-a ridicat și s-a rugat. Apoi a citit și i-a învățat pe enoriași din Biblie. M-am simțit împăcată. Am vrut să vin în continuare în acest loc.
Săptămâna următoare, am rugat-o pe Rajkumari să mă ducă la biserică. A fost surprinsă, dar și bucuroasă. Îndată ce am intrat în biserică, pacea s-a coborât peste mine și m-am simțit extrem de fericită. Timp de trei ore, am ascultat cântecele, rugăciunile și predica din Biblie. A început să-mi placă totul. Mai târziu, am continuat să o întreb pe Rajkumari despre această religie nouă. Întotdeauna crezusem despre creștini că erau oameni din caste inferioare și că nu ar trebui să avem nimic de-a face cu ei. De fapt, spusesem tuturor să se ferească de ei. Acum însă, voiam să cunosc mai mult. Am continuat să vizitez biserica din Barara și am aflat multe lucruri despre Dumnezeu. Am aflat cine este adevăratul Dumnezeu.
Într-o zi, am venit acasă și am adunat icoanele și idolii zeilor și zeițelor și le-am pus într-un sac mare. Când am îndepărtat aceste obiecte, m-am simțit de parcă purtam un soi de bătălie. M-am simțit atât de împăcată și atât de bine! M-am rugat lui Dumnezeu și I-am cerut să ne îndrume pe mine și pe familia mea. Apoi l-am chemat pe pastorul bisericii din Barara ca să-i spun ce am făcut. Acesta a venit și s-a rugat pentru mine și familia mea și a îndepărtat idolii din sac.
Am încetat să mai fac tot ce făceam în trecut și i-am spus pastorului că vreau să fiu botezată. Prin acest act de botez, am vrut să spun oricui că m-am schimbat și că L-am găsit pe Dumnezeul adevărat. În săptămâna ce a urmat botezului meu, s-au botezat și ceilalți membri ai familiei mele. Acum suntem cu toții foarte bucuroși.
Natura vorbește despre Dumnezeu
Slava lui Dumnezeu este manifestată în lucrarea Sa. Mintea care va căuta să înțeleagă aceste mistere se va întări. Cei care s-au amuzat și și-au risipit timpul citind literatură de ficțiune pot găsi în natură o carte deschisă în care pot „citi” adevărul în lucrările lui Dumnezeu din jurul lor.
Cu toții putem găsi subiecte de studiu chiar și în frunza simplă a unui copac din pădure, în firele de iarbă ce acoperă pământul cu verdeața lor ca niște covoare catifelate, în plante și flori, în copacii impunători ai pădurii, în munții înalți, în stâncile de granit, în oceanul neliniștit, în prețioasele giuvaere de lumină ce împânzesc cerul pentru a face noaptea frumoasă, în bogăția neobosită a luminii soarelui, în slava solemnă a lunii, în frigul iernii, în căldura verii, în anotimpurile ce se succed într-o perfectă ordine și armonie, controlate de puterea infinită; iată subiecte asupra cărora merită să meditezi profund, cât te ține imaginația.
Dacă oamenii ușuratici și căutători de plăceri vor permite minții lor să stăruie asupra realității și adevărului, atunci inimile lor se vor umple cu evlavie și Îl vor adora pe Dumnezeul naturii. Contemplarea creației și studiul caracterului lui Dumnezeu, așa cum a fost descoperit în lucrările create de El, vor deschide un orizont de gândire care va îndepărta mintea de distracțiile josnice, degradante și obositoare.
Atunci când Domnul Își instruia poporul, pe israeliți, ca să fie reprezentanții Săi speciali, le-a dat locuri de locuit printre văi și coline. În viața lor de acasă și în serviciul lor religios, aceștia erau aduși mereu în contact cu natura și Cuvântul lui Dumnezeu. La fel Și-a învățat și Hristos ucenicii – lângă lac, pe versanții munților, pe câmpii și în crânguri, în locuri unde puteau admira lucrurile din natură prin care își ilustra învățăturile.
Așadar, prin creațiune trebuie să ne familiarizăm cu Creatorul. Cartea naturii este o carte importantă, plină de învățături pe care, împreună cu Scriptura, trebuie să le folosim pentru a-i învăța pe alții despre caracterul Său și pentru a îndruma oile pierdute înapoi la turma lui Dumnezeu. Pe măsură ce sunt studiate lucrările lui Dumnezeu, Duhul Sfânt ne luminează mintea cu convingeri; aceste convingeri nu sunt cele produse de gândirea logică. În cazul în care mintea nu îți este mult prea întunecată pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu, nici ochiul prea închis ca să-L mai vezi, sau urechea prea astupată ca să-I mai auzi vocea, vei dobândi o înțelegere profundă, iar adevărurile spirituale, sublime ale Cuvântului scris îți vor impresiona inima.
În aceste lecții învățate direct de la natură există o simplitate care le face de cea mai mare valoare. Toți avem nevoie ca învățătura să provină din această sursă. Frumusețea naturii în sine îndepărtează sufletul de păcat și de atracțiile lumești și le îndreaptă spre puritate și pace, spre Dumnezeu. Mult prea adesea, mințile elevilor sunt ocupate cu teoriile și speculațiilor oamenilor, pe nedrept numite știință și filozofie. Trebuie să fim într-un contact mai apropiat cu natura și să fim învățați să vedem armonia dintre natural și spiritual. Fie ca tot ceea ce vede ochiul și tot ceea ce devine preocuparea mâinii să fie o lecție pentru construirea caracterului. Astfel, puterile minții se vor întări, caracterul se va dezvolta și întreaga viață va fi înnobilată.
Dar cel care predă adevărul sfânt poate împărtăși altora doar ceea ce el cunoaște din experiență. Hristos a învățat adevărul pentru că El era adevărul. Propria Lui gândire și personalitate erau întruchipate în învățătura Sa. La fel trebuie să stea lucrurile și cu slujitorii Săi: aceia care îi vor învăța pe alții Cuvântul Său trebuie să și-l însușească printr-o experiență personală. Ei nu pot preda lecții din natură fără a avea o afinitate cu natura și cu Dumnezeul naturii.
Totuși, în această lume, de-abia reușim să începem să cunoaștem lucrările și căile lui Dumnezeu, iar studiul va continua pentru eternitate. Dumnezeu i-a oferit omului subiecte de gândire ce vor avea nevoie de fiecare facultate a minții. Putem vedea caracterul lui Dumnezeu în cerul de deasupra și în pământul de dedesubt, umplându-ne inima cu recunoștință și mulțumiri. Fiecare nerv și fiecare simț vor răspunde în fața exprimării iubirii lui Dumnezeu în lucrările Sale minunate.
Dumnezeu, care a creat orice lucru încântător și frumos, este un iubitor al frumosului. El ne arată cum evaluează adevărata frumusețe. Podoaba unui duh blând și liniștit are o mare valoare în ochii Săi. Nu ar trebui să căutăm cu stăruință să dobândim ceea ce Dumnezeu estimează ca având o mai mare valoare decât rochiile scumpe, perlele sau aurul? Împodobirea interioară, harul blândeții, un spirit în armonie cu îngerii din cer nu vor diminua adevărata demnitate a caracterului și nici nu ne vor face mai neplăcuți aici, în această lume. Mântuitorul ne-a avertizat în privința mândriei, dar nu și despre har și frumusețea naturală. El ne-a îndreptat atenția spre frumusețea strălucitoare a florilor de pe câmp și a spus: „Uitați-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu țes; totuși vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei.” Prin această observație, El ne arată că oamenii se pot chinui să devină obiecte demne de admirație, dar ceea ce ei prețuiesc ca fiind de o mare valoare nici nu merită să fie comparat cu florile de pe câmp.
Din viața plantelor și viețuitoarelor din natură, putem învăța despre principiile Împărăției lui Hristos. Astfel, lumina venită din cer ne va stimula mintea. Hristos Însuși ne va fi învățător. Aceia care vor combina educația școlară cu cunoașterea lucrării lui Dumnezeu în timpul vieții, în grădina naturii, vor primi lecții simple, totuși pline de învățături în ceea ce privește viața lor spirituală, cultivându-și grădina inimii. O astfel de educație va reface chipul lui Dumnezeu în om. Va întări și va fortifica mintea împotriva ispitelor și va face ca elevul să devină conlucrător cu Hristos în misiunea Sa de a arăta milă lumii. Îl va face un membru al familiei cerești și îl va pregăti să fie moștenitor împreună cu sfinții. – The Watchman, 3 noiembrie 1908
1. Ce se va întâmpla cu mintea noastră pe măsură ce vom cerceta misterele naturii?
2. Enumeră obiectele din natură în care cu toții putem găsi subiecte de studiu. La ce ne gândim când privim aceste lucruri?
3. Cum poate fi mintea îndepărtată de distracțiile degradante?
4. Ce anume, în afară de Biblie, ar trebui să folosim pentru a-i învăța pe alții despre caracterul lui Dumnezeu?
5. Cât de valoroase sunt aceste lecții luate direct din natură?
6. Cum trebuie să fie aceia care doresc să învețe din natură?
7. Cât timp vom studia natura?
8. Ce fel de educație va reface chipul lui Dumnezeu în om?
9. Ce alte beneficii va mai avea o astfel de educație?
Teroriști acceptați social
În următoarele 24 de ore, un terorist nemilos va fi responsabil pentru aproape jumătate din numărul de crime din America de Nord, pentru jumătate dintre oamenii care vor muri pe autostradă, pentru jumătate din oamenii care vor fi internați în spital, pentru jumătate din oamenii care vor fi închiși în închisoare și pentru jumătate din oamenii care vor fi implicați în violență domestică.
Atacul său chimic va provoca, de asemenea, jumătate din malformațiile cu care se nasc copiii. Din nefericire, guvernul privește în altă direcție, deoarece acest terorist îi cumpără tăcerea. Mai rău este că mulți indivizi care pretind că sunt creștini apără și tăinuiesc acest ucigaș cu inimă rece. Cine este vrăjmașul mortal care ne devastează căminele și națiunea? Alcoolul.
Acest ucigaș nemilos are un complice. În America de Nord se găsesc mai multe fabrici care produc și vând aceste arme de distrugere în masă – adică tutunul, ingredientul obiceiului letal de a fuma. Partea cea mai tristă este că acest pericol scump și mortal pentru sănătatea internațională poate fi prevenit cu ușurință.
În fiecare an, în toată lumea, 4 milioane de oameni mor din cauza bolilor ce au legătură cu fumatul – aproximativ o persoană la fiecare 8 secunde. În fiecare minut, la nivel global sunt vândute 10 milioane de țigări – asta înseamnă 15 miliarde pe zi. Fumatul costă Statele Unite mai mult de 150 de miliarde anual prin sistemul de îngrijiri medicale, inclusiv 81 de miliarde reprezentând pierderi de productivitate și peste 75 de miliarde în cheltuieli medicale suplimentare. În plus, fumatul este direct responsabil pentru 87% dintre cazurile de cancer pulmonar și provoacă majoritatea cazurilor de emfizem și bronșită cronică. De asemenea, fumatul este un factor major în apariția bolilor de inimă coronariene și a atacurilor cerebrale, și a fost asociat cu o varietate de tulburări de sănătate, inclusiv infertilitatea și ulcerul duodenal.
Și cu toate aceste cunoștințe, se estimează că unul din cinci adolescenți, cu vârsta între 13 și 15 ani, fumează. Dovezile indică, de asemenea, că jumătate dintre oamenii care încep să fumeze în adolescență vor continua să o facă timp de 15-20 de ani, iar companiile de tutun continuă să investească milioane de dolari în informații publicitare eficiente, prin care îi încurajează pe tineri să înceapă o viață de adicție față de produsele lor.
Țigările conțin cel puțin 69 de substanțe chimice care dau cancer, una dintre ele fiind acidul cianhidric, iar oamenii intră în contact cu acesta fumând direct sau ca fumători pasivi. Această substanță este extrem de toxică și a fost folosită în al Doilea Război Mondial în genocid. Sunt și rapoarte ce arată că este posibil ca Saddam Hussein să fi folosit această substanță împotriva kurzilor în anii 1980.
Cu toate acestea, companiile de tutun din State continuă să producă și să folosească aceste arme de distrugere în masă. Cea mai mare ironie este că, aparent, pe de o parte companiile de tutun descurajează oamenii să fumeze, în timp ce pe de altă parte continuă să scoată profit din vânzarea acestei otrăvi mortale. Oricum, au câte ceva de spus pentru fiecare situație, indiferent că se contrazic. Isus a vorbit despre acest tip de comportament în Matei 15:8: „Norodul acesta se apropie de Mine cu gura și Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.”
Există diferență între ceea ce spui și ceea ce faci?