„Fii credincios până la moarte și-ți voi da cununa vieții.” Apocalipsa 2:10
Când oamenii au auzit ce s-a întâmplat la ospățul nunții și că Isus alungase vânzătorii și negustorii de la templu, tot mai mulți veneau să Îl vadă și să Îl asculte. Curând, mulțimea de oameni care Îl ascultau pe Isus era mai mare decât mulțimea celor care îl ascultau pe Ioan Botezătorul.
Ioan era bucuros, dar ucenicii lui erau geloși. Isus nu botezase oameni, dar ucenicii Lui, da. Nu a trecut mult timp până când ucenicii lui Ioan au început să se certe cu ucenicii lui Isus cu privire la cuvintele care trebuiau rostite când botezau. Ei chiar credeau că ucenicii lui Isus nici măcar nu trebuiau să boteze. Ioan 3:25,26.
Ioan le-a spus ucenicilor săi că simțămintele lor erau greșite. El a spus că lucrarea sa era asemenea ajutorului dat la o nuntă. Cel care stă lângă mire se numește „prietenul mirelui” și el este foarte bucuros pentru prietenul lui, care se căsătorește. Așa simțea Ioan în ce Îl privea pe Isus. El era foarte bucuros că oamenii Îl urmau. Ioan 3:29.
Înainte ca Ioan să se nască, îngerul le-a spus părinților lui de lucrarea minunată pe care el avea să o facă pentru a-i ajuta pe oameni să fie gata pentru venirea lui Isus în lumea noastră. Ioan făcuse acest lucru. Acum el nu dorea să fie la fel de important ca înainte de începerea lucrării lui Isus. Era timpul ca oamenii să Îl cunoască pe Isus. Ioan nu era deloc gelos. Ioan 3:30.
Ioan știa că Isus era Fiul lui Dumnezeu, care venise în lumea noastră pentru a ne salva. El știa că oamenii trebuiau să aleagă. Aveau să creadă în Isus sau aveau să continue cu aceeași credință ca înainte? Ioan făcuse tot ce ținea de el pentru a-i ajuta pe oameni să se pregătească să Îl aleagă pe Isus. Ioan 3:36.
Ioan le oferea un exemplu bun ucenicilor lui? Este ușor să fii gelos când prietenii tăi se bucură de mai multă atenție și de mai multe laude decât tine?
Isus știa că Satana încerca să creeze probleme între ucenicii Lui și ucenicii lui Ioan. El știa că cel mai bine era să Se retragă în liniște din locul în care predicase și să meargă împreună cu ucenicii Lui în altă parte a țării.
Isus știa că lucrarea minunată a lui Ioan aproape se încheiase și că Satana încerca din răsputeri să distrugă planul lui Dumnezeu de a ne salva. Ioan 4:1-3.
Unii din liderii religioși nu îl plăceau pe Ioan. Dar era o femeie care îl ura atât de mult, încât voia să îl omoare. Acea femeie era Irodiada, soția împăratului Irod.
Irodiada fusese soția fratelui vitreg al lui Irod, Filip. Când Irod s-a căsătorit cu ea, Ioan i-a spus că nu era bine. Irodiada era a lui Filip. Irod știa că Ioan avea dreptate. Pe măsură ce Duhul Sfânt a vorbit minții lui, el chiar a încercat să repare ce făcuse. Dar Irodiada nu voia să îl lase. Acum îl ura atât de mult pe Ioan, încât voia să îl omoare. Pentru a-i face pe plac, Irod l-a trimis la închisoare pe Ioan. Marcu 6:17-20.
Lui Ioan i-a fost foarte greu în închisoare. Mare parte a vieții lui și-o petrecuse pe afară și era obișnuit cu activitatea. Dar acum, petrecea săptămână după săptămână în temnița lui singuratică și întunecoasă. Probabil că a fost bucuros când li s-a permis ucenicilor lui să îl viziteze.
Când l-au vizitat, ucenicii lui i-au spus despre Isus și despre lucrurile minunate pe care le făcea. Acest lucru l-a bucurat pe Ioan, dar, în același timp, se întreba dacă Isus îl uitase. De ce nu venise să îl scoată din închisoare?
Îl ispitea Satana pe Ioan să se întrebe dacă Isus îl iubea? Este ușor să te întrebi dacă lui Isus încă Îi mai pasă atunci când se întâmplă ceva rău?
Oamenii, nici măcar Ioan și ucenicii lui, nu înțelegeau de ce venise Isus în lumea noastră. Ei confundau două perioade de timp pe care le preziseseră prorocii.
Prima perioadă era momentul când El urma să vină ca Mesia. El venea ca bebeluș, avea să depindă de Tatăl Lui din cer la fel ca noi și urma să trăiască o viață desăvârșită, pentru ca noi să Îi urmăm exemplul cu ajutorul Lui. Avea să demonstreze că Satana greșise când afirmase că niciun om nu se putea supune Legii lui Dumnezeu.
Dacă Îl alegem pe Isus, viața Lui desăvârșită va fi în locul vieții noastre mai puțin desăvârșite. El avea să moară pentru ca noi să nu murim. Când alegem să ne încredem și să ascultăm de El, noi alegem să aparținem Împărăției Sale.
Cealaltă perioadă despre care vorbiseră profeții era momentul revenirii lui Isus de la sfârșitul timpului. Atunci, El va veni ca Împărat al împăraților și ne va duce să fim cu El pentru totdeauna. La final, Satana și păcatul vor dispărea pentru totdeauna și lumea noastră va fi curățită și înnoită.
Din cauza gândirii lor confuze, nimic nu era cum se așteptau ei. Chiar și credinciosul Ioan și ucenicii lui erau bulversați. Ioan știa că Isus era Fiul lui Dumnezeu, dar de ce nu îi alunga pe romani și de ce nu făcea ce așteptau cu toții să facă Mesia? Ioan nu le-a împărtășit ucenicilor lui gândurile sale. În schimb, el i-a trimis pe doi dintre ei să Îl întrebe pe Isus despre El. Luca 7:19-23.
Acei doi ucenici și-au dat seama curând că Isus era Mesia. Când i-au spus lui Ioan, și el a știut. Din acel punct, el a ales să se încreadă indiferent ce se întâmpla.
Ce idei greșite au oamenii astăzi despre revenirea lui Isus?
Nimeni nu știe cât timp a petrecut Ioan în închisoare până când soția lui Irod, Irodiada, a avut șansa pe care o așteptase de multă vreme. A fost nevoie doar de o petrecere de ziua de naștere, o fată frumoasă, pe nume Salomeea, și alcool. Marcu 6:21-23.
Imaginează-ți! Irod a spus că era dispus să renunțe la jumătate din împărăție. Salomeea a mers grăbită la mama ei și i-a spus. „Ce să cer?”, a întrebat ea. Mama ei știa foarte bine ce să ceară. „Spune-i că vrei capul lui Ioan Botezătorul.” Salomeea a fost șocată. Era o cerere îngrozitoare. Dar Irodiada nu voia să se răzgândească, așa că Salomeea s-a întors la petrecere cu acea cerință teribilă. Marcu 6:24,25.
Împăratul Irod și oaspeții lui au fost șocați și ei. Irod știa că cererea Salomeei venea de fapt din partea mamei ei. Cât spera să îi spună cineva că nu trebuia să îi dea ce îi ceruse! Dar nimeni nu a spus nimic. Irod a continuat să aștepte. Totuși, nimeni nu a vorbit. Irod era prea rușinat și nu avea suficient curaj să se răzgândească în fața tuturor invitaților săi. Mai mult, el și invitații lui erau beți. În cele din urmă, a cedat cerinței, și aceasta a fost dusă la îndeplinire. Marcu 6:26–28.
Din cauza alcoolului, unul din marii și credincioșii profeți ai lui Dumnezeu și-a pierdut viața. Dar Irod era de fapt cel care pierduse cu adevărat. Ioan alesese să creadă cu tărie că Isus era Mesia și el I-a rămas credincios până la final. Mai târziu, când Irod a auzit despre Isus, a fost îngrozit. El era sigur că Isus era Ioan înviat din morți. Acum se temea că Dumnezeu avea să îl pedepsească pentru greșeala îngrozitoare pe care o făcuse decapitându-l pe Ioan. Marcu 6:14–16.
Satana a găsit o cale de a-l ucide pe Ioan. Dar într-o zi, curând, Ioan va fi din nou în viață pentru totdeauna. Încă mai folosește Satana alcoolul pentru a răni și a ucide oameni? Ce fel de probleme crezi că produce alcoolul?
Când S-a întors în Galileea, Isus a trecut pe lângă orașul Său natal, Nazaret. Dar El nu a oprit acolo. Știa că oamenii de acolo Îl credeau tot fiul tâmplarului. Ioan 4:44.
Isus Și-a continuat drumul până în Cana, unde transformase apa în suc de struguri la ospățul de nuntă. Unii oameni de acolo se întorseseră de la sărbătoarea Paștelui și le povestiseră și altora despre minunile uimitoare pe care le făcuse Isus pentru săracii și bolnavii din curtea templului după ce îi alungase pe ceilalți. Ioan 4:45.
În Capernaum, cam la treizeci de kilometri de Cana, locuia un slujbaș iudeu important, care lucra pentru împărat. Fiul lui era foarte bolnav. Doctorii au făcut tot ce au putut, dar știau că băiatul urma să moară în curând. Când slujbașul a aflat că Isus era în Cana, a știut că trebuia să Îl găsească. Poate Isus avea să fie bun cu el și să îi vindece fiul.
Când a ajuns în Cana, slujbașul L-a găsit pe Isus înconjurat de o mulțime de oameni. Repede și-a făcut loc prin mulțime. Dar când L-a văzut pe Isus, s-a întrebat dacă nu cumva făcuse o greșeală. Cu siguranță că acest Om, îmbrăcat atât de obișnuit, nu îl putea ajuta. Dar a hotărât totuși să Îl întrebe și, dacă Isus îi vindeca fiul, atunci era hotărât să creadă în El.
Isus a ascultat în timp ce slujbașul Îl implora să se întoarcă împreună cu el acasă și să îi vindece fiul. Ioan 4:46,47.
Slujbașul împăratului nu știa că Isus deja cunoștea totul despre fiul lui. El nu știa că Isus cunoștea chiar și întrebările importante pe care el le avea. Ce urma să facă Isus?
Dacă ai fi fost în locul slujbașului, tu ai fi crezut la fel ca el când L-ai fi văzut prima dată pe Isus? Este întotdeauna bine să îți faci o părere despre oameni pe baza aspectului lor?
Slujbașul împăratului avea nevoie de o minune pentru fiul lui. Dar avea nevoie de o minune și mai mare pentru el. Acesta trebuia să aleagă să creadă în Isus și să fie în Împărăția Lui indiferent dacă fiul lui era vindecat sau nu. Ce i-a spus Isus? Ioan 4:48.
De îndată, slujbașul împăratului a observat că Isus știa exact ce gândea el. Sigur trebuie să fie adevăratul Mesia. Dar dacă Isus nu îi putea vindeca fiul pentru că el nu crezuse în Isus? Acum Îl implora pe Isus să îl ajute. Și de această dată știa că El putea să îl ajute. Ioan 4:49. Cum crezi că s-a simțit când a auzit răspunsul lui Isus? Ioan 4:50.
Acum slujbașul împăratului a demonstrat că el credea cu adevărat. El știa că fiul lui fusese vindecat. Isus îi spusese acest lucru. El chiar a hotărât să aștepte până dimineața următoare să se întoarcă acasă.
În aceeași zi, în Capernaum, familia slujbașului privea cum copilul lor prețios zăcea mort. Dar dintr- odată totul s-a schimbat. A deschis ochii larg. Pielea nu mai era rece. Febra dispăruse. Totul era perfect normal. Familiei nu îi venea să creadă. Ah, ce bucurie! De îndată au trimis soli să îi spună slujbașului că fiul lor se vindecase. Solii s-au întâlnit cu slujbașul în dimineața următoare. Ioan 4:51.
Îți poți imagina zâmbetul de pe fețele lor? Îți poți imagina ce a spus solul când au comparat momentul în care Isus spusese că fiul se vindecase cu momentul în care familia a observat acest lucru? Cu siguranță că au fost uimiți și L-au lăudat pe Dumnezeu.
Cine a dat dovadă de credință în fiecare din povestirile din această săptămână? Tu înveți să te încrezi în Isus la fel ca acei oameni?
Când Ellen nu își mai putea aminti – partea 1. Adaptare de Amy Sherrard
Ellen White participa la niște întâlniri în orașul New York. Într-o zi, după ultima întâlnire, ea a mers în camera ei pentru că se simțea rău și era obosită. În acea seară își dorea să fi fost acasă în patul ei. Dar ea era unul din vorbitorii de la acel sfârșit de săptămână și nu dorea să-i dezamăgească pe oamenii care veniseră din locuri îndepărtate pentru a participa la întâlniri și a o auzi vorbind. Știa că trebuia să reziste.
Ellen a îngenuncheat lângă un scaun pentru a vorbi cu Isus despre acest lucru; dar, înainte să poată rosti primele cuvinte, în jurul ei a apărut o lumină plăcută, argintie. Senzația de boală și de oboseală dispăruse și ea știa că Isus o vindecase. Apoi Isus i-a dat o viziune. El i-a arătat o cameră în care câțiva lideri importanți vorbeau despre tipărirea unor publicații ale bisericii. Ei încercau să decidă ce voiau și ce nu voiau să fie în publicații. Ea a văzut că aceștia au discutat și dezbătut timp de patru ore pentru că nu puteau cădea de acord.
Ziua următoare, Ellen a început să îi povestească despre viziune fiului ei, Willie; dar nu își putea aminti partea cea mai importantă. A încercat din nou, același rezultat.
După întâlnirile din New York, Ellen s-a întors la casa ei din Battle Creek, Michigan. Avea multe de făcut înainte de întâlnirile de la Conferința Generală, care urmau să aibă loc în câteva luni. În trei din predicile ei din acea perioadă, ea a început să povestească viziunea și de fiecare dată, chiar când ajungea la partea foarte importantă, nu își mai amintea. „Vă voi spune mai multe despre viziune mai târziu”, le spunea ea oamenilor și își continua predica.
La întâlnirile de la Conferința Generală, după Sabat, s-au întâlnit bărbații care tipăreau publicațiile bisericii. „Vom încuia ușile”, a spus unul dintre ei, „și nu vom încheia întâlnirea până nu vom cădea de acord ce să tipărim și ce să nu tipărim în publicațiile noastre.”
Acea întâlnire a continuat până aproape la trei dimineața. Și bărbații nu ajunseseră la un consens. Ellen White hotărâse să nu meargă la întâlnirea de duminică dimineața devreme. Dar când fiul ei Willie a trecut pe lângă casa în care stătea ea, a văzut lumina aprinsă în cameră.
– Mama a spus că nu merge la întâlnirea de dimineață, i-a spus prietenului care mergea alături de el. Mă voi opri să văd ce se întâmplă. Willie a găsit-o pe mama lui îmbrăcată, gata să își pună pălăria pe cap. Era pregătită să meargă la întâlnire.
– Mamă, cum de te-ai răzgândit? a întrebat Willie. (Va urma)