Trei ispite foarte grele

Isus avea în jur de treizeci de ani și Satana încă nu reușise să Îl facă să păcătuiască măcar o dată. Satana a văzut tot ce s-a întâmplat la botezul lui Isus și L-a auzit pe Dumnezeu spunând că Isus era Fiul Lui. El nu a înțeles cum poate Dumnezeu să ne iubească atât de mult, încât să Îl lase pe Fiul Lui să vină ca om și să moară pentru noi. Înainte de a fi alungat din cer, Satana a fost împreună cu Dumnezeu și știa foarte bine cât de mult se iubeau Dumnezeu și Isus.

Încă de când Adam și Eva au păcătuit, Dumnezeu- Fiul a fost Cel care Și-a condus și Și-a ajutat poporul în lumea aceasta. Nimeni nu Îl văzuse în toată strălucirea Lui ca Dumnezeu. Întotdeauna apăruse înaintea oamenilor ca om sau ca înger. Dar acum El era cu adevărat om. El era Emanuel, Dumnezeu cu noi. El era Isus, Singurul care ne putea salva.

Adam a fost desăvârșit când a fost creat. Și Adam a păcătuit. Acum că Isus era om, Satana credea că Îl poate face și pe El să păcătuiască. Dar dacă nu, ideea că niciun om nu ar putea păzi Legea lui Dumnezeu se dovedea a fi o minciună.

Isus avea să demonstreze că oamenii pot asculta de Cele Zece Porunci atât timp cât ei depindeau de Dumnezeu pentru a-i ajuta. Într-un final, Satana și îngerii lui urmau să fie distruși pentru totdeauna. Tocmai de aceea nu este deloc surprinzător că Satana încerca să facă tot ce putea pentru a distruge planul minunat al lui Dumnezeu de a ne salva!

După ce a fost botezat, Isus a avut nevoie de timp pentru a Se gândi și a Se ruga și Duhul Sfânt I-a spus unde să meargă. Oare era într-un loc frumos, liniștit? Matei 4:1. 

Gândeşte-te:

Caută în dicționar cuvântul „pustiu”. Este un loc în care ți-ai dori să fii singur timp de aproape șase săptămâni?

Pustiul în care L-a condus Duhul Sfânt nu era frumos. Peste tot erau dealuri stâncoase, uscate și goale. Acolo erau șerpi veninoși și animale sălbatice. Dar acest lucru nu conta. În mintea Lui, Isus încă putea auzi minunatele cuvinte pe care Tatăl Său le rostise la botezul Lui. Îți amintești care au fost acele cuvinte? Matei 3:17.

Isus știa că restul planului de a ne salva urma să fie nespus de greu. El trebuia să depindă de Tatăl Său în fiecare zi, la fel ca noi. Iar Tatăl Său urma să Îl ajute în fiecare zi, la fel cum dorește să ne ajute și pe noi. Ah, cât S-a rugat El ca Dumnezeu să Îl întărească și ca El să asculte de Duhul Sfânt!

La început, Isus nici măcar nu S-a gândit la mâncare în pustiu. El a continuat să Se roage și să trăiască fără hrană. Dar era tot mai fără putere și slab. Cu sute de ani înainte, Moise a stat pe Muntele Sinai cu Dumnezeu patruzeci de zile fără să mănânce și nu a fost fără putere sau slab. Dumnezeu L-a ținut puternic și sănătos. Exodul 34:28.

Dar Dumnezeu-Tatăl nu a făcut acest lucru pentru Isus și Isus nu a făcut-o pentru El Însuși. Isus era om, dar El era și Dumnezeu-Fiul; totuși, El nu trebuia să Își folosească puterea de Dumnezeu pentru a Se ajuta. El trebuia să fie ispitit la fel ca noi, fără să aibă un ajutor în plus față de noi. 
 

Gândeşte-te:

Este ușor să te încrezi întotdeauna în Dumnezeu, așa cum a făcut Isus? Ți-a fost vreodată foame și nu ai avut mâncare? Mulți oameni din lumea noastră mor în fiecare zi din cauza foamei. Ar putea vreunul dintre ei să facă o minune pentru a procura hrană? Nu. Dar Isus ar fi putut face asta. A făcut-o? Nu. El a ales să fie om.

Isus a mers în pustiu pentru a putea fi singur. Iubea oamenii și Îi plăcea să fie în preajma oamenilor pentru a-i ajuta. Dar acum nu dorea pe nimeni altcineva cu El. Dorea să fie singur ca să Se poată ruga fără întreruperi.

A trecut zi după zi, apoi săptămână după săptămână. În cele din urmă, au trecut aproape șase săptămâni de când Isus nu mai mâncase și era tot mai fără putere și tot mai slăbit în fiecare zi. Dar continua să Se roage și să Se încreadă în Tatăl Lui din cer. Satana aștepta și veghea. El îi ispitise pe Adam și pe Eva să mănânce un fruct pe care Dumnezeu îl interzisese. Deși nu le era foame, ei au mâncat. Dar Isus nu mâncase nimic de aproape șase săptămâni și acum Îi era foarte foame. Acum era momentul ca Satana să Îl ispitească și avea un plan bine pus la punct. Matei 4:2.

În timp ce Se gândea la mâncare, lângă Isus a apărut dintr-odată un înger frumos, strălucitor. Cine era? De ce era acolo? Venise să Îl ajute? Isus a așteptat. Când îngerul a vorbit, vocea lui era liniștită și muzicală. El a spus că Dumnezeu Îl testase pe Isus și că Dumnezeu l-a trimis să Îi spună că testul se încheiase. Acum putea mânca. Ce bine sunau acele cuvinte! Apoi a arătat spre niște pietre care semănau cu franzele de pâine. Ce a spus îngerul? Matei 4:3.

Isus Și-a dat seama că îngerul nu era de la Dumnezeu. El a știut că era Satana. De îndată, Isus i-a răspuns folosind cuvintele din Biblie pe care le învățase cu mult înainte. Matei 4:4.

Cum Și-a dat seama Isus cine era îngerul? Satana a spus: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu.” Isus nu trebuia să Se gândească dacă era sau nu Fiul lui Dumnezeu. Însuși Dumnezeu afirmase acest lucru la botezul Lui. Mai mult, Isus nu avea să Își folosească niciodată puterea de Fiu de Dumnezeu pentru a-i dovedi lui Satana cine era El sau pentru a Se ajuta singur. El i-a spus lui Satana că încrederea și ascultarea de Dumnezeu sunt cele care dau cu adevărat viața veșnică – nu consumul hranei. 

Gândeşte-te:

Imaginile pe care le vedem adesea ni-l prezintă pe Satana ca fiind urât, cu coarne și coadă. Totuși, el este un înger puternic. Nu este un monstru urât. Poți spune și îți poți aminti cuvintele pe care i le-a spus Isus? Ce a vrut să zică?

Satana era foarte supărat și dezamăgit, dar nu arăta acest lucru. După aceea, a încercat o altă cale de a-L face pe Isus să păcătuiască. Încă pretindea a fi un înger credincios din cer.

Satana I-a spus lui Isus că doar Îl testase să vadă dacă cu adevărat Se încredea în Dumnezeu. Acum el voia să Îi dea un alt test lui Isus, pentru a demonstra din nou că El avea credință că Dumnezeu Îi putea purta de grijă. Unde L-a dus pe Isus? Matei 4:5,6.

De această dată, Satana a spus ceva din Biblie pentru a-L ispiti pe Isus să i se supună. Dar din nou a inclus cuvântul „dacă”. Satana încerca să Îl facă pe Isus să Se întrebe dacă era cu adevărat Fiul lui Dumnezeu. Dar Isus știa că este. De îndată Isus a văzut că, dacă făcea ce Îi ceruse Satana, fie trebuia să Își folosească puterea de Dumnezeu, fie trebuia ca Tatăl Lui să facă o minune pentru a-L salva. Isus a știut că nu trebuia să-i demonstreze nimic lui Satana. Din nou, Isus a răspuns din Biblie. Ce a spus de această dată? Matei 4:7.

Acum Satana se neliniștea. Știa că nu Îl păcălește pe Isus, așa că a încetat să pretindă a fi un înger bun. Dar nu avea de gând să renunțe. Isus fusese în acel pustiu sterp și urât deja de aproape șase săptămâni. Era slăbit și Îi era foame, fața Lui era palidă și trupul Îi slăbise. Dintr-odată, ce a avut chiar în fața ochilor Lui? Matei 4:8,9. 

Gândeşte-te:

Au mai demonstrat și alte persoane din povestirile noastre că mai degrabă ar fi murit decât să asculte de Satana? Trebuia Isus să aleagă la fel cum trebuie să alegem și noi?

Deși Isus era slăbit din cauza faptului că nu mâncase de atâta vreme, Satana L-a ispitit din nou, oferindu-I toate împărățiile lumii dacă El accepta să Se plece și să i Se închine. Dar Isus a creat lumea noastră, așa că deja Îi aparținea; El nu i-o dăduse niciodată lui Satana. Acum Satana dorea să creadă că el conducea lumea, pentru că toți păcătuiseră. Dar Isus știa că Satana nu era adevăratul conducător al lumii. Citește Daniel 4:17.

Isus venise să ne salveze de sub puterea lui Satana și de împărăția lui în această lume păcătoasă. Deoarece Isus a făcut acest lucru pentru noi, avem posibilitatea să alegem să aparținem Împărăției lui Dumnezeu și să trăim în lumea desăvârșită, nouă, pe care El o va face după distrugerea păcatului. Din nou Isus i-a răspuns lui Satana din Biblie. El a rostit cuvinte pe care chiar El le dăduse poporului Său prin Moise cu mult timp în urmă. Matei 4:10. Mânios și învins, Satana a trebuit să plece. Matei 4:11.

Îngerii urmăriseră întreaga scenă. Acum, într-un final, aveau permisiunea de a ajuta. Isus Se prăbușise la pământ și părea că era pe moarte. Ei au îngrijit de El cu gingășie și iubire. După ce I-au dat hrană, puterea I-a revenit treptat. Câștigase o mare biruință pentru noi. Cât de fericiți trebuie să fi fost îngerii! Probabil le-a fost greu să trebuiască să privească și să nu ajute. Cu cât mai greu trebuie să fi fost pentru Dumnezeu să privească totul! Dar acum se terminase totul. Nemilosul și răul Satana pierduse, și Isus câștigase.

Gândeşte-te:

Trebuie să plece Satana de la noi dacă refuzăm să ne supunem lui? Iacov 4:7. Avându-L pe Isus de partea noastră să ne ajute, Satana trebuie să plece de fiecare dată când noi alegem să ascultăm de Isus. Putem învăța să răspundem din Biblie, așa cum a făcut Isus? Faci acest lucru?

Care au fost cele trei ispite pe care le-a folosit Satana? Dacă nu ți le poți aminti pe toate, citește despre ele în Matei 4:3-10.

Știai că fiecare ispită cu care Satana vine la noi se aseamănă foarte mult cu cele trei ispite pe care Satana I le-a adus lui Isus? 1 Ioan 2:16. Încă de când Adam a păcătuit, noi toți am fost egoiști. În mod natural vrem să ne facem pe plac nouă înșine. Fiecare ispită era despre a face pe plac „eului”. Să ne gândim puțin la ele.

Prima ispită era legată de mâncare – să mâncăm ce vrem să mâncăm sau când vrem noi să mâncăm. Satana i-a ispitit pe Adam și Eva să urmeze propria cale și să mănânce din fructul din care Dumnezeu le spusese să nu mănânce. Încă de atunci, Satana a ispitit oamenii să mănânce și să bea produse care nu sunt bune pentru ei, să fumeze țigări, care le vor face rău. Uneori, ceea ce ne dorim s-ar putea să nu fie bun pentru noi; iar părinții noștri au spus „Nu” sau „Mai așteaptă”. Când ne supunem și ne încredem în părinții noștri că știu ce este mai bine pentru noi, suntem asemenea lui Isus, care S-a încrezut în Dumnezeu, deși Îi era foame.

În următoarea ispită, Isus ne-a arătat că nu trebuie să credem că Dumnezeu ne va purta de grijă dacă facem lucruri pe care nu ar trebui să le facem. Satana vrea să credem că noi ascultăm de Dumnezeu, chiar și atunci când alegem propria cale. Uneori ne place să credem că nu contează dacă nu ascultăm doar puțin, atât timp cât ascultăm în parte de ceea ce spun părinții. Dar este bine așa? Nu. Dumnezeu ne iubește și ne poartă de grijă la fel ca părinții noștri, dar oare aceasta înseamnă că El nu Se va supăra dacă nu Îl ascultăm și facem lucruri prostești, greșite sau periculoase? Nu ești recunoscător că lui Dumnezeu Îi pasă? Tocmai de aceea El ne spune în Biblie ce este mai bine pentru noi.

Ultima ispită ne reamintește să nu fim mândri. Când suntem ispitiți să ne dorim alte lucruri mai mult decât ne dorim să ascultăm de Dumnezeu și de Cele Zece Porunci, noi suntem ispitiți să fim egoiști, iar oamenii egoiști de obicei sunt mândri. Mândria ne face să credem că suntem mai buni decât alții. Ne face să credem că stăm bine și că nu avem nevoie să ne ajute cineva sau să ne spună ce să facem. Dar mândria nu ne face niciodată fericiți. Nu ești recunoscător că Isus ne-a arătat cum putem fi cu adevărat fericiți?

Ciorapul din spatele ușii. Adaptare de Amy Sherrard după The Spirit of Prophecy Emphasis Stories

În spatele ușii din apropierea bucătăriei din casa lui James și a lui Ellen White din Rochester, New York, era un loc mai întunecos. Acolo era agățat un ciorap vechi, despre care știa doar Ellen. Era secretul ei. Ciorapul era greu, pentru că în el erau adunate multe monede. Erau câteva monede de 25 de cenți, de 50 de cenți și doar câteva de câte un dolar.

James și Ellen erau săraci, deci cum au ajuns acei bani în ciorap? În casa lor stăteau mai mulți oameni, pentru a-i ajuta cu lucrarea de publicații. În fiecare săptămână, Ellen lua bani din suma pe care o primeau și făcea economii pentru urgențe, chiar dacă erau doar câțiva cenți. Așa că, puțin câte puțin, suma din ciorap era tot mai mare. Nici măcar James nu știa despre acest lucru.

Într-o zi, James a intrat în casă și a spus:
– Am nevoie de bani pentru a cumpăra hârtie și nu mai avem bani. Nu știu ce să fac. Ellen și-a dat seama că James era îngrijorat.
– Suntem gata să tipărim Review and Herald. Revista așteaptă, dar eu nu am bani să plătesc serviciile. Ellen a știut că aceasta era o urgență adevărată.
– De câți bani ai nevoie? a întrebat ea.
– Am nevoie de 64 de dolari, a fost răspunsul lui.

Dar de unde am putea face rost de ei? Fără să spună vreun cuvânt, Ellen a mers spre locul în care era agățat ciorapul și l-a adus. James a privit cu ochi mari în timp ce ea a vărsat monedele pe masă.
– Să îi numărăm, James, a spus ea, zâmbind datorită privirii de pe fața lui. Așa că s-au așezat și au început să numere.

Când au numărat toți cenții, suma totală era 64 de dolari. James și-a pus brațele în jurul lui Ellen și a îmbrățișat- o puternic, sărutând-o. Cât de mândru era pentru că economisise chiar și câțiva cenți în fiecare săptămână pentru o urgență! Cât de bucuroasă era Ellen că se descurcase fără anumite lucruri minore, pentru a putea economisi!

James a dus banii la oficiul poștal și poștașul probabil s-a întrebat de ce plătea cu toți acei bani mărunți, cu monede, și cu doar câteva bancnote. Dar a fost suficient să plătească pentru revistă. Ellen aflase că, economisind sume mici de bani, se pot strânge sume mari de bani. Ea era în- totdeauna tristă când vedea copii cheltuind bani pe lucruri precum bomboane și înghețată. Ea știa că acele lucruri nu sunt bune pentru trupul nostru. În plus, sunt o risipă de bani.

Tu ai învățat să economisești la fel ca Ellen? Ai un loc sigur în care să îți ții banii economisiți?