Secretul special al unui înger

Toți îngerii din ceruri și toți locuitorii altor lumi priveau cu atenție. Chiar avea Fiul lui Dumnezeu să devină om? Chiar era El dispus să devină un copilaș micuț, neajutorat, în lumea noastră plină de păcat?

Chiar avea să îl lase pe nelegiuitul și nemilosul Satana să Îl ispitească mai mult decât ne ispitește pe noi? Cum putea Dumnezeu să iubească oamenii atât de mult? Chiar dacă Isus ar fi ales să devină om la fel cum a fost Adam când Isus l-a creat la început sau să arate ca un împărat măreț și puternic, tot ar fi fost ca și cum ar fi devenit nimic în comparație cu ce a fost în cer. În cer, fiecare înger Îl iubea pe Isus, atotputernicul lor Creator. Ei Îl adorau și I se închinau. El îi făcuse pe toți.

Când Isus avea să devină om și să fie în lumea noastră, El tot avea să fie Dumnezeu, la fel ca înainte. Dar nu avea să Își folosească vreuna din puterile Lui de Dumnezeu pentru a Se ajuta. El nu avea să facă nici cel mai mic lucru pentru a-I fi mai ușor Lui ca om decât ne este nouă. El dorea să Se încreadă total în Dumnezeu-Tatăl, care urma să fie adevăratul Lui Tată când urma să devină om. Voia să ne învețe că Dumnezeu-Tatăl dorește ca și noi să Îl alegem să ne fie Tată.

Dumnezeu a vrut să știm că, atât timp cât noi ne încredem în El, la fel cum Isus trebuia să continue să Se încreadă în El, Dumnezeu ne poate păzi de Satana la fel cum L-a păzit pe Isus de Satana. 

Gândeşte-te:

Într-o ocazie când Isus era pe pământ, ucenicii Lui au vrut să știe cum să vorbească cu Dumnezeu-Tatăl. Care au fost primele două cuvinte din rugăciunea pe care Isus i-a învățat în Matei 6:9? Atunci când noi ne încredem în Isus, Dumnezeu devine și Tatăl nostru, și noi devenim copiii Lui.

Îngerii nu puteau înțelege cum era posibil ca Isus să devină om. Dar ei știau că Satana nu va putea niciodată să spună că pentru Isus a fost mai ușor să fie om decât pentru noi. El nu avea să Își folosească niciodată puterea de Dumnezeu pentru a-I fi mai ușor ca om. Satana putea să Îl ispitească la fel cum ne ispitește pe mine și pe tine.

Satana nu a înțeles pe deplin totul despre planul lui Dumnezeu. Dacă Isus devenea cu adevărat om, Satana era sigur că Îl putea determina să păcătuiască. Și dacă El păcătuia, Dumnezeu nu ne putea elibera de sub puterea lui Satana nici dacă noi alegeam acest lucru. Satana a ispitit pe fiecare om care a trăit vreodată și fiecare om a păcătuit. Romani 3:23. Cu siguranță că și Isus urma să păcătuiască, își spunea Satana. El și îngerii lui aveau să facă tot posibilul pentru a-L determina să păcătuiască. Cu siguranță că El urma să cedeze. Atunci nu mai putea fi „Mielul” desăvârșit, nevinovat. Nu mai putea să ne salveze.

Așa că Satana a urmărit fiecare lucru mărunt care s-a întâmplat. El a știut mai bine decât cărturarii și fariseii ce spuseseră profeții despre faptul că Dumnezeu urma să trimită pe Cineva pentru a ne salva. El știa că Dumnezeu întotdeauna Își împlinește făgăduințele.

Privind totul, îngerii se întrebau dacă poporul lui Dumnezeu Îl aștepta. Aveau să fie ei gata pentru venirea lui Isus? Nici cel mai bun și cel mai frumos palat din lume nu era nici pe departe suficient de bun pentru Creatorul lor, Fiul lui Dumnezeu. Cum aveau să se poarte oamenii cu El? 

Gândeşte-te:

Au fost pregătiți oamenii din lumea noastră și Îl așteptau pe Isus? Nu. Majoritatea dintre ei nici măcar nu știau despre El. Dar iudeii, care erau atât de siguri că ei erau poporul special al lui Dumnezeu? Ei știau că Mesia al lor avea să vină într-o zi. Aveau ei să fie pregătiți?

Curând avea să fie timpul pentru ca Mântuitorul promis de Dumnezeu de mii de ani să se nască. Prorocii spuseseră că urma să se nască în Betleem, că mama lui avea să fie fecioară și că El va veni din familia împăratului David. Într-o zi, Dumnezeu l-a trimis pe Gabriel, îngerul Lui special, la o tânără pe nume Maria. Ea locuia într-o cetate mică din Galileea, Nazaret. Maria nu era căsătorită, dar era logodită cu Iosif, un tâmplar care își avea atelierul în Nazaret. Luca 1:26,27.

Maria și Elisabeta erau rude. La fel ca Zaharia și Elisabeta, ea Îl iubea pe Dumnezeu din toată inima și își dorea ca Mesia să vină curând. Luca 1:36. Când Gabriel a venit în vizită la Maria, ea a fost surprinsă și s-a speriat chiar de la primele cuvinte rostite de înger. Care era semnificația acelor cuvinte? De ce îi adresa cuvinte atât de frumoase? Luca 1:28,29.

Gabriel știa că Maria nu avea habar de ce venise el. Când i-a transmis mesajul, ea a fost șocată. Ce puteau să însemne toate acestea? Cum era posibil să se întâmple ce îi spunea el? Luca 1:30–33.

Încă de când Dumnezeu le-a dat acea promisiune lui Adam și Eva, după ce au păcătuit, multe mame din poporul lui Dumnezeu au sperat ca odrasla lor să fie Cel pe care El a făgăduit că Îl va trimite în lumea noastră pentru a ne salva. Acum Gabriel i-a spus Mariei că ea urma să fie mama lui Mesia. Maria nu putea înțelege cum era posibil acest lucru. Ea i-a reamintit lui Gabriel că nici măcar nu era căsătorită. Luca 1:34. 

Gândeşte-te:

Era Maria bogată și importantă? De ce să aleagă Dumnezeu pe cineva ca ea să fie mama lui Isus, Creatorul, Fiul lui Dumnezeu? De ce un sărac tâmplar să fie tatăl Lui de pe pământ?

Maria era nedumerită. Cum era posibil ca ea să fie mama marelui Mesia? Cum a răspuns Gabriel la această întrebare? Luca 1:35-37.

Probabil că prin mintea Mariei au trecut multe gânduri. Dumnezeu făcuse o minune pentru Elisabeta. Ea urma să aibă un copil în ciuda faptului că era în vârstă. Apoi s-a gândit la ea însăși. Era logodită și urma să se căsătorească cu Iosif, un bărbat bun, un simplu tâmplar. Ce va crede Iosif când îi va spune că urma să aibă un copil? Va mai dori să se căsătorească cu ea? Dar apoi și-a amintit ce i-a spus îngerul despre faptul că Dumnezeu putea face orice. Cu siguranță că Dumnezeu o putea ajuta. Ce i-a spus ea curajoasă îngerului? Luca 1:38.

Elisabeta locuia la mulți kilometri depărtare de Nazaret, dar acum Maria voia să vorbească cu ea. A fost o călătorie lungă, dar într-un final a ajuns. Luca 1:39,40.

Cât de mult s-a bucurat Elisabeta să o vadă pe Maria! Numaidecât Dumnezeu i-a vorbit minții ei. Ea a știut de îndată că Maria urma să aibă un copil și că El avea să fie Mesia, Cel făgăduit de Dumnezeu că va veni în lumea noastră pentru a ne salva de Satana. Luca 1:42,43.

Ce clipe frumoase trebuie să fi petrecut ele în acea vizită, vorbind despre copilașii lor speciali! Ele nu au înțeles tot ce le-a spus îngerul despre copilașii lor, dar știau că trebuie să se încreadă în Dumnezeu și să asculte de planul Său. Biblia nu ne spune, dar probabil că Maria a rămas să ajute când s-a născut Ioan. Apoi, întorcându-se înapoi în Nazaret, probabil că a simțit fericire și teamă. Acum trebuia să îi spună lui Iosif despre vizita îngerului și despre copil. Luca 1:56.

Gândeşte-te:

Ce simțăminte crezi că o încercau pe Maria? Fericire? Entuziasm? Puțină teamă?

Iosif era nedumerit. Chiar îi spunea Maria adevărul? Ceea ce îi povestea ea părea imposibil. Cum se putea să fie adevărat? El încă o iubea și nu dorea să o facă de rușine, dar cum o mai putea lua în căsătorie acum? Ce ar crede oamenii? Într-un final, Iosif a hotărât că ar fi mai bine să rupă logodna în tăcere. Ea putea merge în altă parte pentru a naște copilul. Nu trebuia să știe nimeni. Dar Dumnezeu voia ca toți să afle. Ce i-a spus îngerul lui Iosif? Matei 1:18-21.

Cu mult timp înainte, Dumnezeu îi spusese prorocului Isaia că Isus avea să fie un copil-minune, mama Lui fiind fecioară. Isaia 7:14. Dumnezeu planificase totul desăvârșit și El știa de ce fiecare părticică din plan era importantă. Acum El l-a ajutat pe Iosif să nu îi fie teamă să se încreadă în El. Matei 1:22,23.

Probabil că Iosif a fost foarte fericit la aflarea veștii aduse de înger în vis. El Îl iubea și se încredea în Dumnezeu la fel ca Maria. Dar ce responsabilitate îi dădea Dumnezeu acum! Își propusese să facă tot ce putea pentru a avea grijă de Isus. Avea să o ajute pe Maria în educarea copilului prețios. Matei 1:24. 

Gândeşte-te:

Emanuel. Acest nume înseamnă „Dumnezeu cu noi”. Să ne gândim la fiecare cuvânt: DUMNEZEU, Însuși marele nostru Creator, este cu noi. Dumnezeu CU noi. Nu undeva departe în cer, ci chiar aici cu noi tot timpul. Dumnezeu cu NOI. Dispus să fie unul dintre noi. Dispus să moară pentru noi. Cât de minunat! Nu Îl iubești pe scumpul nostru Isus mai mult decât oricând când te gândești la acest lucru? De ce nu Îi spui chiar acum acest lucru?

Rut și Boaz locuiseră în Betleem. Tot acolo s-a născut David. În această mică cetate profetizase unul din proroci că urma să Se nască Isus. În Mica 5:2 poți citi ce a spus el.

Atât familia lui Iosif, cât și familia Mariei erau din Betleem. Dar acum ei locuiau în Nazaret, destul de departe de Betleem. Și-au amintit ei unde spusese prorocul că urma să Se nască Isus? Poate că nu, dar Dumnezeu Și-a amintit. El cunoaște totul în ce privește viitorul. Așa că El a știut deja că ei urmau să fie în Betleem în momentul în care avea să Se nască Isus. Cum s-a întâmplat acest lucru?

Cezar Augustus, împăratul roman, le-a poruncit oamenilor să se înscrie în cetățile de baștină. Asta însemna că, deși momentul nașterii lui Isus era foarte aproape, Iosif și Maria trebuiau să pornească spre Betleem, la mulți kilometri depărtare. Luca 2:1-5.

A fost o călătorie lungă. Deși Maria probabil a călătorit pe spatele unui măgăruș, ea a fost foarte obosită când au ajuns acolo. Mica cetate era plină de oameni care veniseră pentru recensământ. Desigur, hanurile care ofereau cazare erau toate pline.

Iosif știa că trebuie să găsească un loc în care Maria să se poată odihni. Au mers din casă în casă pe lunga stradă care străbătea Betleemul, încercând să găsească un loc unde să stea. Dar în fiecare casă auzeau aceleași cuvinte: „Ne pare rău, dar nu mai avem locuri”. Ce să facă? Probabil că erau îngrijorați văzând că Pruncul urma să Se nască din clipă în clipă. Trebuiau să găsească un loc unde să înnopteze. 

Gândeşte-te:

Știau oamenii care spuseseră că nu mai au niciun loc că Cel care crease lumea urma să Se nască? Ce ai fi făcut dacă tu erai unul din acei oameni?

Cea mai lungă viziune – partea a 2-a. Adaptare de Amy Sherrard

Domnul Nichols promisese să o ducă pe Ellen la Boston în acel Sabat, dar Isus îi spusese să meargă la Randolph. Sâmbătă dimineața, dl Nichols nu era deloc fericit în timp ce călătoreau cu trăsura spre Randolph. El o îndrăgea pe Ellen, dar încă nu era hotărât dacă să creadă în visele și vedeniile pe care Isus i le dădea lui Ellen. Acum chiar se întreba dacă acestea erau de la Isus.

Când au ajuns la Randolph, au mers la casa în care se adunau credincioșii adventiști pentru închinare. Cine crezi că era acolo? Dl Sargent și dl Robbins! Ei nu își doreau să o întâlnească pe Ellen, dar Isus Se asigurase că o vor întâlni. Acum toți înțelegeau de ce Isus i-a spus lui Ellen că trebuie să meargă la Randolph, și nu la Boston. Când cei doi bărbați au văzut-o pe Ellen, cel care le vorbea oamenilor s-a enervat. Numaidecât și-a oprit cuvântarea și le-a spus oamenilor să meargă acasă și să se întoarcă după-masă pentru o altă întâlnire.

După-amiază, când s-au întors, au cântat un imn și apoi câteva persoane s-au rugat. Când s-a rugat și Ellen, ea a făcut o pauză și apoi cu glas tare și clar a spus: „Glorie lui Dumnezeu!” Toți și-au dat seama că avea o viziune. Desigur, cei doi bărbați erau foarte supărați pentru că se lăudaseră că Ellen nu ar putea avea o viziune dacă erau și ei în încăpere cu ea.

În viziune, Ellen a vorbit despre lucrurile rele pe care le făceau cei doi bărbați. Deoarece cei doi nu doreau ca ceilalți oameni să audă ce spunea Ellen, ei au continuat să cânte. Apoi au citit din Biblie cât au putut de tare. Dar, într-un final, vocile lor a răgușit atât de tare și mâinile le tremurau atât de puternic, încât au trebuit să se oprească.

Cineva auzise că, dacă în timp ce o persoană este în viziune, cineva pune o Biblie deasupra persoanei, dacă viziunea este de la Satana, ea va înceta. Când au pus o Biblie mare de familie asupra lui Ellen, ea a luat-o și multă vreme a ținut-o ridicată deasupra capului cu o singură mână. Cu cealaltă mână, dădea paginile și cita versetele spre care arăta cu degetul. Făcea aceste lucruri în timp ce privea în sus, nu spre Biblie.

Câțiva oameni s-au urcat pe scaune pentru a se uita la versete și au observat că ea le rostea cu acuratețe. Toți știau că Isus îi dădea o putere specială lui Ellen, deoarece nici măcar un bărbat puternic nu ar fi putut ține în mână acea Biblie grea pentru o perioadă atât de îndelungată. Dl Sargent și dl Robbins erau atât de înspăimântați, încât au fugit.

Viziunea a ținut aproape patru ore și, în tot acest timp, Ellen nu a respirat. Când s-a încheiat viziunea, ea a inspirat profund și apoi a început să sufle normal. Isus făcuse o minune și toți știau acest lucru. Acum știau și că cei doi bărbați, care pretindeau a fi atât de sfinți, erau de fapt nelegiuiți. Și mai știau că Ellen era cu adevărat un sol special al lui Isus. Cât de fericiți ar trebui să fim că ea a scris lucrurile pe care i le-a spus Isus! Acestea ne ajută să fim gata când El va reveni. (Sfârșit)