În groapa leilor

O nouă împărăție luase locul Babilonului. Totul era exact cum îi arătase Dumnezeu cu mult timp în urmă lui Nebucadnețar în chipul din vis. Capul de aur reprezenta împărăția Babilonului. În lecția noastră de săptămâna trecută am aflat că Belșațar era sigur că nimeni nu putea cuceri Babilonul. Dar se înșela. Armata următoarei împărății a pătruns în cetatea lui măreață, puternică și a luat-o. Acum împărăția Babilonului ajunsese la final.

În visul lui Nebucadnețar, argintul simboliza următoarea împărăție. Era împărăția mezilor și perșilor. Cine a fost împărat după aceea? Daniel 5:31.

Imediat după aceea, Darius a organizat totul astfel încât noua împărăție să fie puternică. A ales cu atenție 120 de dregători. Urma să fie câte un dregător peste fiecare dintre cele 120 de părți ale împărăției. De acum Daniel era în vârstă, dar încă era cel mai înțelept din împărăție. Împăratul Darius l-a ales să fie una din cele trei căpetenii. A fost mulțumit Darius cu alegerea făcută? Daniel 6:1-3.

Ceilalți conducători se închinau la idoli și nu îl plăceau pe Daniel. Ce părere au avut de planul împăratului de a-l pune pe Daniel mai presus de ei? Versetul 4. 

Gândeşte-te:

Ca de obicei, Satana a vrut să scape de oricine Îi era credincios lui Dumnezeu. Te poți gândi la vreun motiv pentru care Satana îi urăște pe cei care aleg să Îl iubească și să se încreadă în Dumnezeu și să asculte de poruncile Lui?

A vrut Satana ca dregătorii noii împărății să învețe cât de absurd și de greșit era să se închine la idoli? Dorea el ca acei oameni să știe cât de mult îi iubea Dumnezeu? Cu siguranță că nu. El dorea ca toți să continue să asculte de el. Satana îl ura pe Daniel pentru că știa că Daniel Îl iubea și asculta de Dumnezeu. Tocmai de aceea Satana dorea să scape de Daniel.

Dar Daniel era atât de bun și de înțelept, încât împăratul Darius a vrut să îl facă cel mai important conducător din toată împărăția. Daniel 6:3. Alegerea împăratului i-a făcut invidioși pe ceilalți conducători și dregători. Ei nu doreau ca cineva care se închina lui Dumnezeu să fie atât de important. Ce au hotărât ei să facă? Daniel 6:4.

Crezi că acești conducători invidioși urmăreau fiecare lucru minor pe care îl făcea Daniel? Da. Ei îl spionau tot timpul. Dar nici măcar o dată nu au găsit ceva greșit. Într-un final, au hotărât că mai exista o singură modalitate de a scăpa de Daniel. Ei știau că încrederea și ascultarea de Dumnezeu erau mai importante pentru Daniel decât orice altceva și erau siguri că Daniel nu ar fi încetat niciodată să se închine lui Dumnezeu, indiferent ce s-ar fi întâmplat. Daniel 6:5.

Mai încercase Satana un astfel de plan înainte? Îți amintești de Șadrac, Meșac și Abed-Nego în cuptorul încins? A câștigat Satana sau Dumnezeu? La final, Nebucadnețar a poruncit tuturor să dea cinste Dumnezeului adevărat, nu-i așa? Dar, de această dată, dregătorii invidioși erau siguri că puteau face un plan prin care să scape de Daniel. Mâine vom afla care era planul lor.

Gândeşte-te:

Încă îi urăște Satana pe cei care aleg să se încreadă și să asculte de Dumnezeu?

Dregătorii cei răi, invidioși, care îl urau pe Daniel, plănuiau cu atenție cum să scape de el. Dar, pentru că știau cât de mult îl prețuia împăratul Darius pe Daniel, trebuiau să fie foarte atenți.

Într-un final, au gândit un plan. Au hotărât să îl laude pe împăratul Darius, să îi spună că, în opinia lor, el era cel mai important om din întreaga lume, chiar mai important decât idolii la care se închinau. După aceea, urmau să îi ceară să semneze o lege prin care, timp de treizeci de zile, toți să i se închine numai lui. Dacă cineva s-ar fi închinat la oricare alt dumnezeu, împăratul ar fi știut că acea persoană nu îi era credincioasă. Cel care nu se supunea urma să fie aruncat în groapa cu leii înfometați.

Bărbații invidioși și-au scris planul și l-au dus lui Darius. Daniel 6:6,7. După ce i-au prezentat planul împăratului, și-au dat seama că acesta era foarte mulțumit – așa cum speraseră să fie. Ce i-au cerut după aceea împăratului să facă? Daniel 6:8.

Era adevărat ce spuseseră ei despre lege. Odată semnată legea de împărat, nimeni nu o mai putea schimba, nici măcar împăratul. Darius a fost atât de mulțumit de ideea de a i se da cinste, încât a uitat de Daniel. El știa foarte bine că Daniel se închina doar singurului Dumnezeu adevărat. Dar a semnat împăratul legea? Daniel 6:9.

Dacă împăratul Darius și-ar fi amintit de credincioșia lui Daniel față de Dumnezeul lui, probabil că nu ar fi semnat legea niciodată. El nu a știut că acei bărbați răi puneau la cale un plan inteligent de a scăpa de dregătorul lui preferat.

Gândeşte-te:

Ai încercat vreodată să convingi pe cineva să facă un lucru spunându-i cât de frumos e și cât de mult îți place de el sau de ea? Asta înseamnă să fii cinstit?

Încă de mic copil, Daniel se ruga în fiecare zi dimineața, la amiază și seara. Știa că, datorită faptului că Dumnezeu îl ajuta, el era un conducător atât de înțelept și bun.

Când se ruga, Daniel întotdeauna își deschidea ferestrele cu fața spre Ierusalim și îngenunchea. Niciodată nu a uitat că Ierusalimul era casa lui adevărată și că era cetatea specială a lui Dumnezeu, care le făgăduise că, într-o zi, poporul Său urma să primească permisiunea de a se întoarce în cetate.

Citind legea semnată de împărat, Daniel a știut că, dacă nu se supunea, urma să fie aruncat în groapa leilor. Acum trebuia să aleagă ce să facă. I-ar fi fost ușor să închidă fereastra sau să se roage în gând, să nu mai îngenuncheze.

Bărbații aceia nemiloși, care plănuiseră totul, erau foarte nerăbdători. Ce avea să facă Daniel? O zi întreagă au stat și s-au uitat. Și iată, exact cum credeau, Daniel nu a schimbat absolut nimic față de ce făcuse în celelalte zile. Daniel 6:10,11.

Îți poți imagina cât de mulțumiți de ei înșiși au fost dregătorii? Planul lor funcționase. Credeau că, foarte curând, urmau să scape de Daniel. După ce l-au văzut pe Daniel încălcând legea semnată de împărat, dregătorii au mers în dimineața următoare la împăratul Darius. Foarte politicoși, i-au reamintit împăratului de legea de a i se închina doar lui timp de treizeci de zile. De asemenea, i-au reamintit că orice lege pe care o semnase nu mai putea fi schimbată. Apoi i-au spus despre Daniel. Daniel 6:12,13. 

Gândeşte-te:

Uneori, oamenilor le este rușine chiar și să Îi mulțumească lui Dumnezeu pentru mâncare atunci când ies în oraș să ia masa. Oare asta înseamnă să fii ca Daniel?

Împăratul Darius și-a dat seama repede că fusese păcălit. Era foarte supărat pe el pentru că semnase legea. Numaidecât a încercat să facă tot posibilul să o schimbe. Acum știa că acei bărbați nu avuseseră de gând să îl cinstească pe el prin planul lor. Planul îl făcuseră cu un singur scop. Ei erau invidioși pe Daniel și doreau să scape de el. Daniel 6:14.

Toată ziua împăratul Darius a încercat să găsească o modalitate de a-l scăpa pe Daniel. Dar dregătorii care doreau să îl omoare pe Daniel nu erau de acord cu nicio schimbare. Ei doar i-au reamintit împăratului că legea nu putea fi schimbată în niciun fel. Daniel trebuia aruncat în groapa leilor înfometați. Daniel 6:15.

În cele din urmă, împăratul a trebuit să poruncească să fie aruncat Daniel în groapa leilor. Dar a spus ceva care arăta că Daniel fusese un misionar adevărat și că împăratul Darius aflase despre Dumnezeul minunat și puternic al lui Daniel. Daniel 6:16.

Deși Daniel îi spusese împăratului să nu se îngrijoreze, Darius probabil că se simțea îngrozitor. Apoi au dat la o parte o piatră foarte mare de la gura gropii și au pecetluit-o, astfel încât să nu îndrăznească nimeni să o deschidă. Daniel 6:17.

Împăratul nu a putut dormi în acea noapte. Se gândea doar la prietenul lui, Daniel, din groapa leilor. Oare chiar putea Dumnezeul lui Daniel să îi împiedice pe lei să îl ucidă pe Daniel? Chiar era suficient de puternic să facă acest lucru? Daniel 6:18.

Gândeşte-te:

Lei înfometați și sălbatici. Dar știai că există un leu care chiar acum dă târcoale și caută oameni la fel de curajoși ca Daniel? Cine este acel leu și cum ne „sfâșie” el? 1 Petru 5:8.

Ai vrea să afli ce s-a întâmplat în acea noapte în groapa întunecată și urât mirositoare a leilor? S-au comportat leii ca niște pisici mari, prietenoase, sau au fugit și au încercat să se ascundă? A luminat îngerul groapa? L-a văzut Daniel pe înger și i-a vorbit sau a dormit în acea noapte? Într-o zi, curând, îl vom putea ruga pe Daniel să ne povestească tot ce s-a întâmplat.

Un lucru știm cu certitudine: împăratul Darius nu a dormit în acea noapte. Nu mai putea aștepta nici măcar un minut. Trebuia numaidecât să afle ce s-a întâmplat. Dimineața următoare, foarte devreme, împăratul s-a ridicat din pat și a mers în grabă la groapa leilor. Se întreba dacă leii îl omorâseră pe prietenul lui, Daniel. Cum ar fi putut să mai fie în viață? A poruncit ca piatra să fie dată la o parte. După aceea a strigat în groapă. Daniel 6:19,20.

Îți poți imagina ce a simțit împăratul când a auzit glasul lui Daniel? Ce entuziasm l-a cuprins! Daniel 6:21,22. Îți poți imagina șocul tuturor? Daniel nu avea nici măcar o mică zgârietură. Fusese în siguranță toată noaptea. Leii nu îl atinseseră. Daniel 6:23.

Dar dregătorii aceia răi și invidioși, care încercaseră să îl omoare pe Daniel, nu erau în siguranță. Când împăratul a poruncit ca ei să fie aruncați în groapă, gurile leilor înfometați nu au mai rămas închise. Dregătorii aleseseră să asculte de Satana. Nu mai era niciun înger care să îi salveze.

Acum împăratul Darius știa sigur că Dumnezeul puternic al lui Daniel era singurul Dumnezeu adevărat și a dat o lege ca oamenii să Îl respecte și să Îi dea cinste Dumnezeului adevărat. Daniel 6:25–28.

Gândeşte-te:

Încă din tinerețe, Daniel a luat o hotărâre „pentru totdeauna”. Ai hotărât și tu să Îl iubești, să te încrezi și să asculți de Dumnezeu atât cât vei trăi, indiferent ce s-ar întâmpla?

James, Ellen și băieții lor - Adaptare de Amy Sherrard

Au avut James și Ellen copilași? Da, au avut. Micuțul Henry s-a născut după un an de la nuntă. Locuiau în aceeași casă cu familia Howland și toți au fost fericiți când micul Henry a venit.

„Cu siguranță că Isus nu Se va aștepta să mai pornesc în călătorii lungi cu micuțul nostru Henry”, își spunea Ellen. „El știe că adesea mergem cu calul și trăsura, cu trenuri destul de mizerabile sau pe vapoare nesigure, fie ploaie, fie vânt. El știe că mamele trebuie să stea acasă pentru a îngriji de copiii lor.”

Este adevărat că mamele trebuie să își îngrijească copiii. Dar Isus o alesese pe Ellen să fie o lucrătoare specială pentru El și știa că ea și James trebuiau să continue să lucreze pentru El. Ei trebuiau să se încreadă în El ca să le poarte de grijă copiilor. La scurtă vreme după ce s-a născut, Henry s-a îmbolnăvit foarte tare. Pe lângă rugăciuni, ei au făcut tot posibilul să îl ajute să se însănătoșească, dar părea că este tot mai bolnav și și-au dat seama că urma să moară dacă Isus nu l-ar fi vindecat.

Continuând să se roage, ei au început să vadă că scumpul lor copil devenise mai important pentru ei decât lucrarea specială pe care Isus dorea ca ei să o facă. Ei trebuiau să îl predea cu totul pe Henry lui Isus și să se încreadă în El să îi poarte de grijă. De îndată ce au luat această hotărâre, bebelușul Henry a început să se însănătoșească.

După aceea, când James și Ellen au trebuit să călătorească, familia Howland se îngrijea cu credincioșie de Henry. Tot ei s-au îngrijit de Edson, al doilea băiat al lor, care s-a născut doi ani mai târziu. James și Ellen au fost foarte recunoscători pentru buna îngrijire de care aveau parte băieții lor. Dar, ah, cât de dor le era de ei și cât și-ar fi dorit să fie cu ei! Ellen a spus că a-și lăsa copiii în urmă a fost cea mai dificilă parte a lucrării ei pentru Isus. Nu putea să își stăpânească plânsul când trebuiau să plece în vreo călătorie, dar ea dorea să se încreadă și să asculte de Isus.

Henry și Edson se simțeau bine împreună și, cinci ani mai târziu, când s-a născut micuțul Willie, vă puteți imagina că cei trei băieți se distrau împreună. Henry avea o voce frumoasă și lui și lui Edson le plăcea să cânte împreună. Apoi, cinci ani mai târziu, s-a mai născut un băiețel. I-au pus numele Herbert. Dar familia s-a bucurat de prezența micuțului Herbert doar câteva săptămâni. Într-o zi, băiețelul s-a îmbolnăvit foarte tare. Ah, cât de mult s-au rugat cu toții! Dar micuțul Herbert nu s-a făcut bine, a murit.

Pierderea micuțului Herbert a fost foarte dureroasă. Dar apoi Henry, micuțul lor cântăreț, a făcut pneumonie și a murit la șaisprezece ani. Cât de greu i-a fost familiei! Au fost mângâiați de faptul că Henry L-a iubit pe Isus din toată inima și că, atunci când Isus Se va întoarce, familia se va reuni din nou. Totuși, lipsa lui Henry se simțea foarte mult.

Edson și Willie au trăit amândoi mult timp. După ce a crescut, Edson a înființat biserici și școli pentru afro-americanii din statele din sud, unde mulți dintre ei erau sclavi. Willie a devenit și el lucrător pentru Isus și, după moartea lui James, a călătorit împreună cu Ellen și a ajutat-o foarte mult.