„Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Și descopere taina Sa slujitorilor Săi, prorocii” (Amos 3:7).
La scurtă vreme după ce Daniel și tovarășii lui au fost aleși printre înțelepții Babilonului, s-a întâmplat ceva înspăimântător. Într-o zi, Arioc, căpetenia străjerilor împăratului, a venit la ei să le spună că împăratul poruncise ca toți înțelepții să fie uciși și că trebuia să îi prindă pe ei și pe ceilalți. Ce se întâmplase?
Căpetenia le-a mai spus că împăratul Nebucadnețar avusese un coșmar înspăimântător. Dar nu își putea aminti visul și nici de ce îl înspăimântase atât de tare. Pur și simplu știa că fusese un coșmar înspăimântător și fără îndoială că era ceva foarte important. Niciunul din cei despre care se spunea că erau înțelepți nu reușise să îl ajute și acum era atât de supărat, încât poruncise ca toți înțelepții să fie uciși.
Iată ce s-a întâmplat: când s-a trezit și nu a putut să își amintească visul, împăratul a crezut că știa exact ce era de făcut. Daniel 2:1-3. Desigur, înțelepții i-au cerut împăratului să le povestească visul. Daniel 2:4.
Dar împăratul le spusese deja că dorea ca ei să îi spună lui visul. Se presupunea că ei pot face astfel de lucruri magice și le-a și spus acest lucru. Dacă nu îi spuneau ce visase, urmau să aibă mari probleme. Daniel 2:5.
Dar dacă reușeau să îi spună visul și semnificația lui, împăratul le-ar fi dat mari bogății. Daniel 2:6. Probabil că Satana le-ar fi dezvăluit visul acelor înțelepți păgâni dacă ar fi putut. Dar nu a putut. Știi de ce? Satana nu poate ști ce gândim. Nici măcar Satana nu știa ce visase împăratul.
Deși Satana nu poate spune cu certitudine ce gândim, crezi că își poate da seama din modul în care acționăm dacă noi ascultăm de el sau de Dumnezeu? Chiar și atunci când nu putem îngenunchea pentru a ne ruga, întotdeauna putem vorbi cu Dumnezeu în gând și Îi putem cere să ne ajute, pentru că El știe ce gândim noi. Crezi că Satana ar vrea să facem acest lucru?
Împăratul Nebucadnețar vorbea cu câțiva din înțelepții lui și aceștia erau speriați. Ei știau că nu puteau oferi ce le cerea împăratul. Daniel 2:7,8.
Împăratul era sigur că ei mințeau. Poate că s-a gândit că vor inventa o semnificație pentru visul lui și le-a spus că nu îi va lăsa să îl păcălească. Daniel 2:9. Acum înțelepții și-au dat seama că erau în încurcătură. Din nou au încercat să îi transmită împăratului că era imposibil să îi spună semnificația visului dacă mai întâi nu le spunea ce visase. Ei i-au spus că niciunul din zeii lor nu era suficient de puternic pentru a-i ajuta să facă ce le ceruse. Daniel 2:10,11.
Era adevărat, nu-i așa? Idolii lor erau lipsiți de valoare. Dar acum împăratul era sigur că ei mințeau. Cuprins de mânie, el a poruncit ca toți înțelepții să fie uciși – nu doar cei cu care vorbea el. Tocmai de aceea Arioc venise să îi ia pe Daniel și pe tovarășii lui, care nu fuseseră prezenți împreună cu ceilalți înțelepți la discuția cu împăratul. Daniel 2:12,13.
Tu cum te-ai fi simțit dacă ai fi fost prezent când căpetenia le-a spus lui Daniel și tovarășilor lui despre problemă? Te-ai fi speriat? Ce ai fi făcut?
Părea că Daniel și tovarășii lui urmau să fie uciși împreună cu ceilalți înțelepți. Dar au intrat ei în panică? Probabil că toți ceilalți înțelepți și familiile lor au fost îngroziți.
Dar Daniel și tovarășii lui aparțineau unui Dumnezeu în care se puteau încrede. Așa că Daniel, asumându- și un mare risc, a mers la împăratul Nebucadnețar pentru a-i cere timp ca să îi poată spune visul și semnificația visului avut. Daniel 2:16.
Probabil că împăratul și-a amintit că acest tânăr amabil care stătea în fața lui era unul din cei patru elevi foarte inteligenți pe care îi examinase. Poate că s-a întrebat dacă Dumnezeul lui era cu adevărat mai puternic decât dumnezeii celorlalți înțelepți. Așa că a hotărât să aștepte.
Daniel s-a întors în grabă la tovarășii lui ca să le spună că împăratul le acordase mai mult timp. Cu toții știau că își puteau salva viața într-un singur mod. Cât de recunoscători trebuie să fi fost că aleseseră să se încreadă în Dumnezeul minunat și puternic! Ei știau că El îi putea ajuta dacă acesta era planul Lui pentru ei. Daniel 2:17,18.
Biblia nu ne spune cât de mult s-au rugat, dar poți fi sigur că s-au rugat stăruitor pentru ajutor. Ei știau că doar Dumnezeu le putea spune atât visul, cât și semnificația lui.
În ce mod demonstraseră deja Daniel și tovarășii lui că ei alegeau să Îi fie credincioși lui Dumnezeu? Îi binecuvântase Dumnezeu deja pentru alegerea lor? Cum? Lucrurile pe care le facem și le spunem arată dacă alegem să ne asemănăm cu Dumnezeu și să ascultăm de poruncile Lui?
Daniel și cei trei tovarăși nu mai aveau multe zile de trăit dacă Dumnezeu nu îi ajuta. Ei se încredeau în Dumnezeu să facă ce știa El că era mai bine. Dumnezeu deja îi dăduse un dar special lui Daniel, acela de a înțelege lucrurile importante referitoare la viitor prin vise și vedenii. Daniel 1:17.
Ce s-a întâmplat în acea noapte după ce Daniel și tovarășii lui s-au rugat pentru ajutor? Daniel 2:19. Rugăciunea lui Daniel de mulțumire este foarte frumoasă. Ea ne arată că Daniel știa de unde provenea înțelepciunea și că nimeni nu ar trebui să se mândrească vreodată că este înțelept. Putem fi doar recunoscători pentru acest lucru. Daniel 2:20–33.
Acum sosise vremea ca toți înțelepții să fie uciși, asta dacă Dumnezeul lui Daniel nu făcea ceva ce dumnezeii celorlalți înțelepți nu puteau face. Zeii lor nu reușiseră să spună visul împăratului și nici semnificația lui. Era Dumnezeul lui Daniel mai puternic? Va putea să le descopere pe amândouă? Da. Dumnezeu i-a descoperit lui Daniel atât visul, cât și semnificația lui. Acum Daniel i-a spus lui Arioc că era pregătit să îi vorbească împăratului. Daniel 2:24. Probabil că Arioc era foarte entuziasmat în timp ce îl ducea în grabă pe Daniel la împărat. Daniel 2:25.
Acum și împăratul era entuziasmat. Chiar îl putea ajuta Daniel? Daniel 2:26. Primul lucru pe care l-a făcut Daniel a fost să îi spună împăratului că dumnezeii celorlalți înțelepți nu îi puteau descoperi visul, ci era un singur Dumnezeu care putea. Daniel 2:27,28.
Apoi Daniel i-a reamintit împăratului că înainte de a merge la culcare în seara în care a avut visul, el s-a gândit ce se va întâmpla cu împărăția după moartea lui. Împăratul Nebucadnețar era foarte mândru de Babilonul cel mare. Chiar își dorea să dăinuie pentru totdeauna. Daniel 2:29.
Poate că împăratul a dat aprobator din cap în timp ce asculta. Exact la asta se gândise. Dar cum rămânea cu visul? Vom afla mâine.
Satana nu poate spune întotdeauna ce gândim, dar știe Dumnezeu întotdeauna?
Înainte de a-i spune împăratului visul avut și semnificația lui, Daniel i-a reamintit că Dumnezeu îi cunoștea gândurile și că îi trimisese un vis care să îi spună ce urma să se întâmple în viitor – chiar până la momentul revenirii lui Isus. Visul îi vorbea împăratului despre singurul Dumnezeu adevărat, iar El dorea ca împăratul să se gândească la alegerile lui. Daniel 2:29,30.
Apoi Daniel i-a relatat împăratului visul. În timp ce Daniel vorbea, probabil că împăratul s-a aplecat înainte, aproape că nici nu mai respira. Care era visul? Daniel 2:31–35.
Ce palpitant! Dintr-odată, împăratul și-a amintit visul. Tot ce îi spusese Daniel era exact ce văzuse el în vis și acum își amintea fiecare secvență. Desigur, de acum era nerăbdător să afle semnificația lui.
Dar, înainte de a-i spune semnificația, Daniel i-a reamintit din nou împăratului că Dumnezeul cerurilor este Cel care dă putere împăraților. El îl făcuse pe Nebucadnețar capul celei mai importante împărății din lume la acea vreme. Daniel 2:37,38.
Și pentru noi este foarte important să cunoaștem visul și semnificația lui. Putem să înțelegem mai mult decât a înțeles împăratul. Nu este palpitant?
După ce i-a spus împăratului visul, Daniel i-a explicat și semnificația lui. Fiecare parte din acel chip uimitor, începând de la cap, reprezenta împărățiile care urmau să se succeadă în lumea noastră din vremea Babilonului și până la a Doua Venire a lui Isus.
Probabil că împăratul Nebucadnețar a zâmbit când Daniel i-a spus că el era capul de aur. Dar apoi, în timp ce Daniel ieșea, împăratul și-a dat seama că puternica și minunata împărăție a Babilonului nu avea să dăinuie pe vecie. Și nici celelalte împărății. Daniel 2:37-43.
Brațele și pieptul de argint reprezentau Medo-Persia. Pântecele și coapsele de aramă reprezentau Grecia și picioarele de fier reprezentau Imperiul Roman. După Imperiul Roman urmau mai multe națiuni diferite. Acestea erau reprezentate de picioarele de fier și lut. Asta însemna că unele din ele erau puternice precum fierul, iar altele, slabe ca lutul. Nimic nu avea să reușească să le facă să fie o împărăție puternică, unită, la fel ca celelalte.
Apoi Daniel i-a explicat că piatra care a lovit chipul și l-a spulberat reprezenta împărăția lui Dumnezeu, care va fi instaurată la venirea lui Isus. Aceasta nu va fi ca celelalte împărății. Va fi perfectă și va dăinui pe vecie. Daniel 2:44,45.
Împăratul afla că Dumnezeul cerurilor era singurul Dumnezeu adevărat. Ce a spus el despre acest lucru după ce Daniel și-a încheiat prezentarea visului și a semnificației lui?Daniel 2:46,47.
Deoarece Daniel îi descoperise visul și semnificația lui, împăratul nu i-a mai ucis pe înțelepții care nu i-au putut spune visul. Apoi i-a făcut pe Daniel și tovarășii lui oameni de seamă în împărăție. Daniel 2:48,49.
Noi trăim în vremea picioarelor de fier și lut, ceea ce înseamnă că aproape este timpul ca Isus să vină. Semnificația visului împăratului te ajută să îți dorești să fii gata în fiecare clipă pentru venirea lui Isus? Aceasta va fi asemenea pietrei care lovește picioarele chipului și va însemna finalul tuturor împărățiilor nelegiuite din această lume.
Cei doi John care s-au răzgândit (II) - Adaptare de Amy Sherrard
Plouase toată noaptea, dar, pe când începea să se lumineze de ziuă, s-a făcut iarăși frig. Apoi a început o furtună de zăpadă care a ținut o săptămână. Într-un final, ninsoarea s-a oprit. Dar apoi a început din nou ploaia. „Oricum ar fi, trebuie să mergem”, le-a spus Ellen căruțașilor.
„Vom reuși să traversăm?”, i-au întrebat ei pe oamenii pe care i-au întâlnit în drumul lor spre râul Mississippi. „Nu, nu veți reuși.” „Unii oameni au căzut prin gheața spartă.” „Eu nu aș încerca niciodată.” Acestea au fost răspunsurile pe care le-au primit. La râu, apa de deasupra gheții avea treizeci de centimetri. „Continuăm să mergem înspre Iowa sau ne întoarcem spre Illinois?”, a întrebat cel care avea frâiele.
„Mergi înainte!”, i-au spus James și Ellen. Așa că au mers înainte. Cu mare atenție, caii au coborât malul și au pășit pe gheața de sub apă. Toți din sanie se rugau. La fiecare pas părea că cei doi cai vor străpunge gheața sub picioare. Dacă s-ar fi întâmplat acest lucru, era posibil ca toți să se înece în apa rece ca gheața.
De cealaltă parte a râului îi urmăreau mulți oameni și când, într-un final, caii au tras sania pe celălalt mal, au aplaudat cu toții. Le-au povestit despre alți oameni ai căror cai și sănii străpunseseră gheața. Era vineri, așa că obosiții călători au stat la un hotel peste Sabat. Deja duminică vremea se răcise din nou, aproape de îngheț. În timp ce își continuau călătoria în sanie, ei se atenționau unii pe alții să nu le înghețe urechile, obrajii și nasul, care începeau să își schimbe culoarea.
În cele din urmă, au ajuns la Waukon. La început, părea că oamenii credincioși de acolo nu erau bucuroși de vizita lor. Dar nu după multă vreme, când James și Ellen au vorbit la întâlnirile speciale organizate pentru ei, aceștia și-au schimbat părerea. La una dintre întâlniri, Mary Loughborough s-a ridicat în picioare și a spus: „Am greșit. Am păcătuit.” Apoi a cerut iertare pentru faptul că a vrut ca John să lase în urmă lucrarea pe care o făcea pentru Isus. Apoi John, soțul lui Mary, s-a ridicat și el în picioare. „Voi lăsa deoparte uneltele de tâmplărie și nu le voi mai folosi niciodată pentru a câștiga bani. De acum înainte, voi lucra doar pentru Dumnezeu”, a promis el. Duhul Sfânt era acolo și Isus i-a dat câteva viziuni lui Ellen pentru a-i încuraja. Înainte ca James și Ellen să plece, credincioșii din Waukon redeveniseră o familie fericită în poporul lui Dumnezeu.
John Loughborough și-a ținut promisiunea. El s-a întors împreună cu James și Ellen și a lucrat cu credincioșie pentru Isus tot restul vieții. Dumnezeu l-a ajutat și pe John Andrews să se însănătoșească și, la rândul lui, și el s-a întors la lucru. Cei doi John au fost credincioși și au trudit din greu tot restul vieții lor.
Annie Smith și fratele ei mai mic, Uriah, erau alți doi lucrători pentru Isus. Annie era o scriitoare bună și, de asemenea, poetă. Ea a murit foarte tânără, dar a scris câteva imnuri frumoase pe care le cântăm și astăzi. (Caută în cartea ta de cântări.) Uriah a fost la rândul lui un lucrător bun. El a scris mai multe cărți care i-au ajutat pe oameni să înțeleagă și să iubească Biblia. La fel ca cei doi John, și el a lucrat pentru Isus cât a mai avut zile.
A avut Isus mulți alți lucrători în afară de James și Ellen White? Desigur. Până acum i-am cunoscut doar pe câțiva dintre ei. Astăzi Isus are mii de ajutoare. El lucrează prin toți cei care Îl iubesc și vor să fie ajutoarele Lui. Nu ai vrea să fii și tu unul din ajutoarele Lui? (Sfârșit)