Mesaje din ceruri (II)

Profetul Iona a încercat să fugă de Dumnezeu. Și-a plătit biletul pentru o călătorie cu corabia până la capăt de „Marea cea Mare”, la aproximativ 3 000 de kilometri distanță. Marinarii păgâni au fost atât de impresionați de felul în care Dumnezeu l-a oprit, încât „au adus o jertfă Domnului”. Poate că, după aceea, unii dintre ei au continuat să I se închine adevăratului Dumnezeu.

Iona știa că merita să se înece. Chiar el le spusese marinarilor să-l arunce în mare. Dar când a fost aruncat în valurile sălbatice, probabil că a fost șocat când a simțit ceva în jurul său. Ceva care, cu siguranță, nu era apă. Era încă în viață și, cel puțin pentru câteva secunde, probabil că s-a întrebat: „Unde sunt? Ce se întâmplă?”

Nu ne putem imagina cum a fost în interiorul acelui pește uriaș, dar știm ce a început imediat să facă. Citește rugăciunea pe care a îndreptat- o către Dumnezeu din stomacul acelui pește mare. Iona 2:1-9

Să presupunem că ești Iona, simțind buruienile în jurul capului tău, în timp ce peștele se scufundă până la fundul mării și apoi se ridică iar la suprafață. Același ritual timp de trei zile și trei nopți. A avut Dumnezeu vreo problemă în a auzi rugăciunea lui Iona? Nu. Cum a răspuns El după trei zile? Iona 2:10

Pământ! Iona s-a întors pe uscat. Cât de recunoscător trebuie să fi fost! Dumnezeu îi salvase viața și îi dădea acestui profet neascultător șansa de a îndeplini o sarcină foarte importantă pentru El. De data aceasta, Iona s-a supus. Mai întâi s-a curățat (fusese în stomacul unui pește timp de trei zile), apoi s-a îndreptat spre acel oraș mare și plin de răutate, Ninive. Iona 3:1-3

Aplicație: Cât de răbdător este Dumnezeu! Îl iubea pe Iona și dorea ca el să învețe să se încreadă în El. Dacă El a oferit o altă șansă unui profet fugar ca Iona, nu crezi că este dispus să facă la fel pentru oricare dintre noi?

Marele oraș Ninive era la fel de nelegiuit ca întotdeauna, când Iona a ajuns acolo. Imediat, el a început să strige: „Încă patruzeci de zile, și Ninive va fi nimicită!” Mii de oameni din Ninive l-au auzit pe Iona strigând acele cuvinte înspăimântătoare, în timp ce străbătea străzile orașului.

Cum au reacționat ei la avertizarea lui? L-au luat în râs sau l-au amenințat? Nu. Chiar și regele știa că, din cauza păcătoșeniei lor, meritau tot ceea ce spunea Iona că se va întâmpla. Regele s-a pocăit și și-a mărturisit păcatele. Poporul a făcut la fel. Cum și-au arătat ei pocăința? Iona 3:5-10

Dumnezeu a văzut „că se întorceau de la calea lor cea rea” și a decis să nu le distrugă orașul, așa cum spusese că va face. I-a iubit și a vrut să-i salveze. Dumnezeul nostru milostiv este așa dintotdeauna. Citește ce spune Dumnezeu Însuși cu privire la aceasta în Ieremia 18:7-10!

Înainte să meargă la Ninive, Iona știa că Dumnezeu este așa. El știa că dacă oamenii se pocăiau, Dumnezeu nu avea să le mai distrugă orașul. În caz contrar, ei ar fi putut crede că el este un profet fals. Așa se întâmplase și acum, iar el era atât de furios, încât voia să moară. Iona se gândea la sine și punea la îndoială înțelepciunea lui Dumnezeu. Iona 4:1-3

În timp ce Iona aștepta în afara orașului, Dumnezeu a făcut să crească o plantă cu multe frunze pentru a-i ține umbră. Dar, a doua zi, un vierme a distrus planta și Iona s-a înfuriat din nou. El era mai îngrijorat de moartea acelei plante decât de miile de oameni din Ninive care ar fi murit dacă Dumnezeu nu i-ar fi iertat. Cât de egoist! Dar Dumnezeu a încercat să îi arate iar lui Iona ce era în inima Lui și care erau sentimentele Lui față de oameni. Iona 4:8-11

Au continuat locuitorii din Ninive să I se închine lui Dumnezeu? Da, dar nu pentru mult timp. Câțiva ani mai târziu, sub un alt rege, Asiria a devenit un dușman aprig al poporului lui Dumnezeu.

Aplicație: Unii oameni nu cred povestea lui Iona, dar Isus a crezut- o și a folosit-o pentru a spune cât timp va sta în mormânt. El a mai spus că locuitorii din Ninive s-au pocăit mai repede decât o făceau cei din zilele Lui. Matei 12:40,41

La aproximativ 50 de ani după ce Iona a predicat poporului asirian din Ninive, Mica, următorul profet mic, a început să predice în regatul Israel și în Iuda. El a predicat cam în același timp cu Isaia, dar, mai mult ca sigur, nu a predicat pentru un număr la fel de mare de ani.

Împărăția Asiriei era încă la conducerea lumii. Totuși, pe vremea lui Mica, asirienii se întorseseră de la adevăratul Dumnezeu, Căruia începuseră să I se închine în urma lucrării lui Iona la Ninive. Înainte de moartea lui Mica, asirienii i-au luat pe israeliți ca prizonieri, amenințând că vor face același lucru cu locuitorii din Iuda (2 Regi 18:11,31,32).

Mica a încercat să-i avertizeze atât pe cei din Iuda, cât și pe cei din Israel despre ce li se va întâmpla dacă nu se vor schimba. Atât în Samaria, capitala Israelului, cât și în Ierusalim, capitala lui Iuda, oamenii păcătuiau după bunul plac, în special în Samaria. Ce a spus Dumnezeu că va face orașului respectiv? Mica 1:6

După ce Samaria a fost distrusă și locuitorii săi au fost luați robi, Mica a continuat să-i avertizeze pe oamenii din Iuda. Lucrarea sa a durat aproximativ 40 de ani. Oamenii erau ignoranți. I-au spus că nu vor să-l asculte. Nu ne „proroci”, au spus ei (Mica 2:6).

Dar el a continuat să îi avertizeze. Judecătorii lor luau mită, iar preoții și falșii profeți își făceau lucrarea doar pentru banii pe care îi obțineau. În ciuda acestui fapt, ei credeau că Dumnezeu este cu ei și că nimic rău nu li se poate întâmpla. Ce a spus Mica că va păți Ierusalimul din cauza lor? Mica 3:11,12

Mica a făcut această profeție pe când Ezechia era rege în Iuda (Ieremia 26:18), iar aceasta s-a împlinit circa 130 de ani mai târziu, când armata lui Nebucadnețar a distrus Ierusalimul și Templul.

Aplicație: Profeția lui Mica nu s-ar fi împlinit dacă locuitorii Ierusalimului s-ar fi pocăit la îndemnurile lui, așa cum cei din Ninive s-au pocăit la îndemnurile lui Iona. Ce înțelegem noi din experiențele lor?

Cu afecțiune și credincioșie, Mica a încercat să-i facă pe oamenii din Iuda să se pocăiască de păcatele lor și să salveze Ierusalimul de la distrugere. El a plâns pentru ei, dar „rana (...) este fără leac”, a spus el. Așa că, 130 de ani mai târziu, Ierusalimul a fost distrus, și oamenii au fost duși în robie, în Babilon, pentru 70 de ani (Mica 1:8,9).

După acea perioadă lungă de robie, oamenii au avut iar șansa să spună tuturor popoarelor despre Dumnezeu și să-i conducă la El. Atât Mica, cât și Isaia au scris despre cum ar fi putut face asta. Descrierile lor sunt aproape identice, cuvânt cu cuvânt. Citiți-le în Isaia 2:1-3 și Mica 4:1,2!

Dar așa ceva nu s-a întâmplat niciodată. Dumnezeu a oferit împărăției lui Iuda alte câteva sute de ani pentru a asculta de voința Sa, aceea de a fi un popor misionar, dar ei au eșuat din nou. Prin urmare, Dumnezeu Și-a ales misionari din toate popoarele. Aceștia împlinesc profeția lui Mica, ducând Evanghelia oamenilor de pretutindeni. Apocalipsa 14:6

Într-o altă profeție foarte importantă , Mica a spus că Mesia se va naște în Betleem (Mica 5:2). Aproximativ 150 de ani mai târziu, una dintre profețiile lui Daniel a menționat timpul botezului lui Isus (Daniel 9:25). Așadar, timpul întrupării Lui pe pământ nu a fost un secret.

Dar oamenii și-au continuat formele de închinare, oferind mii de sacrificii pentru păcatele lor. „Ce-Mi trebuie Mie mulțimea jertfelor voastre?” a întrebat Dumnezeu (Isaia 1:11). Nu și-au mărturisit păcatele lui Isus, iar sacrificiile lor erau doar un ritual. Mica 6:6,7

De asemenea, Mica le-a reamintit faptul că „ascultarea face mai mult decât jertfele” (1 Samuel 15:22). Ei ar fi putut îndeplini primele patru porunci umblând în smerenie cu Dumnezeu, iar ultimele șase făcând dreptate și iubind mila. La fel putem face și noi! Memorează versetul din Mica 6:8!

Aplicație: Ești recunoscător pentru faptul că atunci când eșuăm și ne căim, „El va avea iarăși milă de noi (...) și va arunca în fundul mării toate păcatele”? Citește Mica 7:18,19! 

Naum, al șaptelea profet mic, relatează restul poveștii despre profețiile împotriva cetății Ninive, capitala Asiriei, poveste care a început în cartea lui Iona. Când a profetizat că, după 40 de zile, Ninive va fi distrusă, oamenii s-au pocăit de păcatele lor, iar Dumnezeu nu le-a distrus orașul.

Apoi, după doar câțiva ani, au încetat să I se mai închine lui Dumnezeu și s-au întors la idolii lor. Ce trist a fost Dumnezeu! Fiind milostiv și plin de îndurare față de copiii Săi (Exodul 34:6), le-a oferit niște ani în plus ca să se schimbe. Dar ei au continuat să meargă pe căile lor rele, iar Dumnezeu „nu lasă nepedepsit pe cel rău” (Naum 1:3).

Noii regi ai Asiriei s-au îndepărtat atât de mult de zilele de pocăință din timpul lui Iona, încât au crezut că zeul lor păgân, Asur, este mai important decât Dumnezeul cerului. Regele lor, de pe vremea lui Naum, se numea Osnapar, după zeul lor păgân.

Cupa răutății Asiriei era plină. Oamenii au păcătuit, așa că Naum a profetizat distrugerea capitalei Ninive. El a spus că dușmanii lor vor veni cu cai și care, iar fortărețele cetății vor cădea în mâinile lor la fel de ușor cum cad smochinele coapte în gura deschisă a celui ce vrea să mănânce când smochinul este scuturat (Naum 3:2,12).

Soldații din Ninive nu vor fi mai capabili să-și apere cetatea decât sunt lăcustele. Va fi „nimicită” și nimănui nu-i va părea rău. În schimb, toți cei care vor auzi, vor bate din palme. Rana ei va fi atât de gravă, încât nu va putea fi vindecată niciodată. Dumnezeu a spus că „nenorocirea nu va veni de două ori.” (Naum 3:1,17,19; Naum 1:9).

Aplicație: În ultimul verset, Ninive devine un simbol al răului. Așa cum Dumnezeu a distrus complet Ninive, El va distruge complet păcatul. Și la fel cum Ninive nu se va ridica a doua oară, păcatul nu se va mai ridica niciodată după ce Dumnezeu îl va distruge pe Satana și pe cei care cred minciunile sale. Ce minunat! Slava să fie a Domnului! Naum 1:3,6,7,9

Habacuc și-a desfășurat activitatea cu aproximativ 25 de ani înainte ca babilonienii să invadeze pentru prima oară regatul lui Iuda. Cartea sa este un dialog despre invazie, un dialog între el și Dumnezeu. Să-l citim!

Habacuc: Doamne, până când trebuie să mă plâng de răutatea care se găsește în rândul poporului Tău? Zi de zi, nu văd decât probleme. Conflictele și violența sunt peste tot și nu există dreptate. Dar Tu nu faci nimic în sensul acesta... Nu mai suport.

Dumnezeu: Continuă să urmărești, Habacuc! Chiar dacă ți-ar spune cineva, tot nu-ți va veni să crezi ce voi face în legătură cu aceasta. Am de gând să-i las pe babilonieni (caldeeni) să vină și să facă război. Ei vor crede că zeul lor păgân îi ajută să obțină victoriile.

Habacuc: Cum le poți permite babilonienilor să facă așa ceva? Păcatele poporului Tău sunt grele, dar răutatea babilonienilor este și mai mare. Pentru cât timp îi vei lăsa să-Ți pedepsească oamenii? Voi urca pe un turn și voi privi, în timp ce aștept răspunsul Tău!

Dumnezeu: Habacuc, scrie tot ce îți spun și scrie clar, pentru ca oricine să poată înțelege. Nu se va întâmpla pentru mult timp. Cei ascultători vor trăi prin credință în mijlocul necazurilor care vor veni (Habacuc 2:4). Și Babilonul va fi pedepsit. În cele din urmă, va veni ziua când toți vor ști că sunt un Dumnezeu drept. Eu sunt în Templul Meu cel sfânt, urmărind și controlând totul. Doar privește în liniște! Habacuc 2:20

Habacuc: Da, Doamne! Am auzit de lucrurile minunate și uimitoare pe care le-ai făcut în trecut. Mai apoi, Habacuc și-a încheiat cartea cu un imn de credință – tipul de credință de care avem și noi nevoie. Habacuc 3:17-19

Aplicație: Ce i-a spus Dumnezeu lui Habacuc? Habacuc 2:3. Deși pedeapsa lui Iuda, aplicată de babilonieni, părea că întârzie, ea a venit într-un final. Și venirea lui Isus ar putea părea că întârzie, dar El va reveni cu siguranță. Evrei 10:37