Pentru o vreme ca aceasta

Regele Ahașveroș avusese o noapte grea, iar acum se luminase de ziuă. Oamenii se trezeau și își reluau activitatea, dar regele îl asculta în continuare pe servitorul care îi citea din arhive. Tocmai terminase de citit despre Mardoheu, cel care i-a denunțat pe cei doi bărbați care plănuiau să-l ucidă pe rege.

„Ce onoare i s-a acordat lui Mardoheu pentru că mi-a salvat viața?” a întrebat regele. Servitorul nu a găsit că s-ar fi făcut ceva pentru el. Cineva care a salvat o viață trebuia răsplătit. Regele considera lucrul acesta atât de important, încât a căutat o sugestie la unul dintre înalții săi demnitari. Nu era ceva neobișnuit ca oamenii să vină dimineața devreme și să aștepte în curtea palatului până când puteau să vorbească cu regele. Așa că Ahașveroș a întrebat: „Cine este în curte?” Când slujitorii i-au spus că Haman este acolo, el le-a zis: „Lăsați-l să intre!”

Prim-ministrul Haman venise să-i spună regelui Ahașveroș că Mardoheu ar trebui să moară pentru că nu respectă ordinul de a se închina cu reverență în fața lui. Ce întrebare i-a adresat regele, înainte de a putea spune ceva? Estera 6:6

Haman era convins că el era omul pe care voia regele să-l onoreze, așa că a descris bucuros exact ce ar fi vrut el să primească. Regele a fost mulțumit de tot ceea ce i-a sugerat, dar Haman aproape că a leșinat când a auzit ce a spus regele în continuare. Estera 6:10

Haman a fost nevoit să se supună imediat. L-a îmbrăcat pe Mardoheu cu haina regelui, l-a urcat pe calul regelui și l-a condus prin piața orașului Susa. Ce a trebuit să strige, în timp ce mergea înaintea lui? Estera 6:11

Deși Mardoheu fusese foarte onorat în acea dimineață, s-a întors smerit la slujba lui de la poarta regelui. Haman, pe de altă parte, s-a grăbit spre casă, umilit.

Aplicație: Haman devenise mândru fiindcă era atât de important la curtea regelui. Dar acum era cuprins de rușine. Ce spune Biblia cu privire la aceasta în Proverbele 16:18?

La ordinul regelui, Haman a trebuit să-l cinstească pe cel mai mare dușman al său, Mardoheu, în piața orașului. Apoi s-a grăbit spre casă, rușinat.

Când le-a povestit familiei și prietenilor cele întâmplate în dimineața aceea, au știut imediat că planul lor nu se va împlini. Haman putea sfârși cu ușurință cu aceeași pedeapsă pe care o plănuise pentru Mardoheu.

În timp ce vorbeau încă despre acest lucru, niște bărbați au venit să-l escorteze pe Haman la banchetul reginei Estera. Nu avea de ales. Trebuia să meargă și să pretindă că este vesel, deși era foarte supărat.

La acest al doilea banchet, regele a întrebat-o din nou pe Estera care îi este dorința. Promisese să-i spună cu această ocazie, iar el și Haman erau dornici să audă cererea ei. Probabil că Estera s-a rugat în inima ei, înainte de a începe să vorbească. În timp ce citești cele spuse de ea, imaginează-ți consternarea de pe chipul regelui! Estera 7:3,4

„Cine ar îndrăzni să se gândească să facă așa ceva?” a întrebat el. Haman era îngrozit. Pentru prima dată, și-a dat seama că regina Estera – pe care regele o iubea – era evreică. Citește ce a spus Estera, în timp ce a arătat direct spre Haman! Estera 7:6

Regele Ahașveroș a fost atât de furios, încât a părăsit masa și s-a dus în grădina palatului. Ce a făcut Haman și ce s-a întâmplat când s-a întors regele în cameră? Estera 7:7,8

Unii dintre slujitori știau despre planurile lui Haman, iar unul dintre ei i le-a spus regelui. Ahașveroș a hotărât imediat ce să facă cu Haman și, înainte ca ziua să se încheie, Haman a fost spânzurat chiar pe spânzurătoarea pe care o pregătise pentru Mardoheu.

Aplicație: Mai devreme sau mai târziu, răul pe care cineva intenționează să îl facă altcuiva se poate întoarce împotriva lui. Citește Psalmii 7:14-16.

Regele Ahașveroș știa că Mardoheu era evreu și că îi salvase viața, denunțând un complot împotriva sa. Acum aflase că și Estera era evreică, după ce ea îi povestise mai multe despre gradul lor de rudenie.

Regele știa deja că Mardoheu era cinstit și de încredere. Iar după ce a auzit că fusese ca un tată pentru minunata sa regină, nu mai avea nicio îndoială că este un om bun. Prin urmare, regele a decis să-l numească prim-ministru, în locul lui Haman. Estera 8:1-2

Haman fusese foarte bogat, iar când a murit, regele a intrat în posesia tuturor bunurilor lui. Așa se întâmpla când un criminal era omorât. Casa lui Haman era atât de impresionantă, încât regele a decis să i-o dăruiască Esterei. Mai apoi, ea i-a atribuit- o lui Mardoheu, ca reședință a prim-ministrului.

Dar mai era încă o problemă. Decretul, care susținea că toți evreii trebuie să fie uciși într-o anumită zi, fusese anunțat deja în toate provinciile, iar decretele regilor medo-persani nu puteau fi schimbate. Așa că Estera s-a dus iar la rege, iar el și-a întins din nou sceptrul. Plângând, ea a căzut la picioarele lui și l-a implorat să dea un nou decret care să-i salveze poporul. Ce le-a permis regele, ei și lui Mardoheu, să facă? Estera 8:8

Mardoheu le-a spus imediat scribilor să scrie o nouă lege în care se menționa faptul că evreii se pot aduna și pot lupta ca să-și apere viața. Totodată, li se dădea dreptul de a-și însuși bunurile celor uciși în luptă. Au fost făcute copii ale noii legi și au fost duse în fiecare parte a regatului. Ce au făcut evreii când au auzit despre acest nou decret? Estera 8:17

În ziua în care a intrat în vigoare primul decret, toți dușmanii evreilor, care i-au atacat, au fost învinși. Dumnezeu a trimis îngeri care să-i ajute pe evrei. Dar evreii nu au luat nimic de la oamenii care i-au atacat. Doar s-au apărat.

Aplicație: Dumnezeu Își va salva din nou poporul înainte de venirea lui Isus. Ce se va întâmpla când dușmanii lor se vor pregăti să atace? Isaia 30:30

Dacă Dumnezeu nu ar fi intervenit și nu ar fi schimbat planul lui Haman de a distruge toți evreii, cunoașterea lor despre Dumnezeu ar fi pierit odată cu ei. În schimb, Dumnezeu și poporul Său au devenit cunoscuți în toate provinciile regatului. Estera 9:3,4

Dar de ce ajunseseră evreii într-un pericol atât de mare? S-ar fi întâmplat așa ceva dacă s-ar fi întors cu toții în Iuda, atunci când s-au încheiat cei 70 de ani de robie? Nu. La vremea aceea, li s-a spus că se pot întoarce în patria lor, dar majoritatea a ales să nu plece (Ezra 1:1-3).

În timpul robiei lor, li s-a permis să construiască sinagogi. Acestea erau ca niște biserici în care le era îngăduit să I se închine lui Dumnezeu în Sabat și unde preoții aveau voie să-i învețe. Se simțeau confortabil în casele lor, iar după ce s-a încheiat perioada de robie, cei mai mulți nu au vrut să plece și să-și lase casele și fermele.

Când Zorobabel și Iosua au condus primul grup înapoi în Iuda, doar aproximativ 50 000 de oameni au mers cu ei. Începuseră să reconstruiască templul, dar dușmanii lor, samaritenii, au convins unul dintre regi să-i oprească (Ezra 4:21-23). Nicio lucrare nu a fost făcută la templu timp de aproximativ doi ani. Apoi, Dumnezeu i-a trimis pe Hagai și pe Zaharia ca să-i încurajeze, așa că au reînceput lucrările.

După încă doi ani, un alt rege, pe nume Darius, a scris un al doilea decret care le permitea evreilor să continue reconstruirea templului. I-a ajutat chiar și cu provizii și bani. În cele din urmă, templul a fost finalizat (Ezra 6:15).

După moartea lui Darius, fiul său, Ahașveroș, a devenit rege. Condusese imperiul aproximativ opt ani, când Estera i-a devenit regină. Iar când a fost ucis, aproximativ 13 ani mai târziu, fiul său, Artaxerxe, a devenit rege.

Până în acel moment, trecuseră circa 70 de ani de când evreii fuseseră eliberați și se puteau întoarce în patria lor, dar cei mai mulți au fost mulțumiți să rămână acolo unde se aflau.

Aplicație: Suntem și noi atât de mulțumiți de locul unde ne aflăm, încât nu ne mai pregătim să mergem în patria noastră cerească? Evrei 11:13-16

Majoritatea evreilor erau mulțumiți să rămână în locurile în care strămoșii lor fuseseră luați ca robi, cu mai bine de 100 de ani în urmă. Dar Dumnezeu nu a renunțat la planul Său de a-i readuce în patria lor.

Dumnezeu avea doi bărbați pe care-I putea folosi, așa cum îi folosise pe Zorobabel și pe Iosua, cu mai bine de 70 de ani înainte. Ei se numeau Ezra și Neemia. Acești oameni erau slujitori credincioși ai lui Dumnezeu și amândoi erau prieteni de încredere ai regelui Artaxerxe.

Ezra aparținea seminției lui Levi și fusese instruit să fie preot. De asemenea, a fost un scrib și un profesor excelent. Dar, pe lângă păstrarea unor evidențe atent culese, a studiat Scripturile scrise până atunci. Drept urmare, viața sa era o dovadă a felului în care puterea Cuvântului lui Dumnezeu putea schimba o persoană. Ezra 7:10,25

Din scrierile altora, pe care le-a adunat, și avându-L pe Duhul Sfânt ca Îndrumător, Ezra a relatat multe întâmplări care au devenit părți componente ale Bibliei. El a scris cartea Ezra și, probabil, și Neemia și 1 și 2 Cronici.

Istoria lui Avraam și legământul făcut de Dumnezeu cu el și urmașii săi prezentau un interes special pentru Ezra. Din acestea, el a învățat despre planul pe care Dumnezeu l-a avut pentru poporul Său ales. Și a citit ceea ce îi învățase Dumnezeu la Muntele Sinai și în sutele de ani care trecuseră de atunci.

S-a gândit cât de des și cu câtă răbdare i-a ajutat Dumnezeu și cât de repede au încetat ei să aibă încredere în El. De asemenea, a citit și numeroasele avertismente pe care Dumnezeu le-a trimis prin credincioșii Săi profeți, și anume că vor fi luați robi de către păgâni, dacă nu se vor schimba.

Acest studiu al lui Ezra a arătat clar de ce Ierusalimul fusese distrus și de ce oamenii au fost luați în robie de babilonienii păgâni. El a scris despre acestea în 2 Cronici 36:15-20. După 70 de ani de robie, oamenii erau liberi să se întoarcă în patria lor. Totuși, majoritatea nu s-a întors. Dumnezeu l-a chemat pe Ezra să facă ceva în acest sens.

Aplicație: Cum ne putem pregăti ca să lucrăm pentru Dumnezeu? Citește din nou Ezra 7:10!

Ezra era, probabil, cel mai bun profesor de Scrieri Sacre din timpul său. Stilul său de predare l-a făcut cunoscut printre oameni, și supunerea sa față de Dumnezeu i-a adus nu numai respectul oamenilor, ci și al regelui.

Supranumit „preotul și cărturarul iscusit în Legea Dumnezeului cerurilor”, Ezra a ocupat o poziție înaltă, având responsabilități importante și reprezentând religia evreilor în guvernul regelui (Ezra 7:12).

Probabil că regele Artaxerxe nu a fost surprins când Ezra a venit la el cu o cerere specială. Regele știa că acest om al lui Dumnezeu era cinstit și de încredere, așa că a fost dornic să-l ajute.

Ezra i-a spus regelui că vrea să meargă la Ierusalim ca să-i încurajeze pe evrei să studieze Sfânta Scriptură. Știa că numai așa puteau rămâne credincioși și nu se vor îndepărta de Dumnezeu, așa cum făcuseră strămoșii lor.

De asemenea, Ezra a vrut să conducă mai mulți oameni din poporul său către țara lor natală. Ei aveau nevoie să fie în țara pe care Dumnezeu i-a promis-o lui Avraam.

Artaxerxe a fost deopotrivă de ajutor și generos. El a scris un decret prin care le-a acordat evreilor tot ce aveau nevoie. Acesta a fost al treilea decret și a fost singurul care le-a permis evreilor să își reconstruiască complet națiunea și să aibă din nou propria lor guvernare. Primele două decrete vizau doar reconstruirea templului.

Acest al treilea decret a fost dat în 457 î.Hr. Aceasta este data de început a profeției de 2 300 de zile pe care am studiat-o în Daniel 8 și 9. Poți citi o copie a acestui decret în Ezra 7:1226. Ultima parte a decretului conține porunca de a-i lăsa pe evrei să înceapă să se guverneze din nou singuri.

Mulți evrei erau pregătiți de plecare spre Iuda, împreună cu Ezra, dar când s-au reunit, a fost foarte dezamăgitor faptul că multe alte mii de oameni nu veniseră. Cel mai șocant a fost faptul că niciun levit nu prezent era acolo. Ei ar fi trebuit să fie primii care să plece. În schimb, i-au influențat și pe alții să rămână acolo unde se simțeau confortabil. Cât de trist!

Aplicație: Cum îi influențezi pe ceilalți? Îi ajuți să se pregătească pentru patria cerească?