Chemarea lui Ghedeon

Text de memorat

„Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine.” (Psalmii 56:3)

Madianiții nelegiuiți și cruzi năvăleau în țară și luau sau distrugeau recolta. Luau și omorau animale. De fiecare dată când israeliții încercau să se lupte cu ei sau să îi alunge, vrăjmașul câștiga; și mulți israeliți fuseseră omorâți în bătălie. Acum aceștia erau nevoiți să fugă de la casele lor și să se ascundă.

Unde se ascundeau? De ce aveau atât de multe greutăți? Judecătorii 6:1,2. Primele cuvinte din aceste versete ne spun care era adevărata lor problemă. Așa cum fuseseră avertizați de nenumărate ori, Dumnezeu nu putea să îi ajute și să îi binecuvânteze, deoarece ei aleseseră să se supună lui Satana.

Ți se pare cunoscut acest comportament? Desigur! Iar și iar, se întâmpla același lucru. Mai întâi erau neascultători de Dumnezeu și aveau probleme. Apoi se pocăiau și strigau la Dumnezeu după ajutor. Poporul făgăduia să păzească Cele Zece Porunci. După aceasta, Dumnezeu avea milă de ei și îi ajuta; și aveau pace o perioadă de timp. Dar curând deveneau neascultători și începea aceeași poveste. Ce a făcut Dumnezeu de această dată? Versetele 7–10. Tot ceea ce spunea profetul era adevărat. Dar avea Dumnezeu să îi lase să suporte consecințele? Asta e ceea ce meritau, dar va face Dumnezeu asta? Vom afla mâine.

Gândeşte-te:

Îi place lui Dumnezeu să Se răzbune? Dacă cineva ne face rău, deseori vrem să îi facem și noi rău. Este Dumnezeu la fel? Acesta este motivul pentru care nu binecuvânta poporul Israel?

Ghedeon era un israelit puternic și curajos. Într-o zi lucra în liniște, ascuns, deoarece nu dorea să fie văzut de madianiți. Ascunsese niște grâu și acum îl vântura într-un loc în care dușmanul nu s-ar fi gândit să se ducă.  

Ghedeon se întreba de ce avea poporul atât de multe probleme. De ce nu îi puteau alunga pe madianiți? Toți frații lui fuseseră uciși în bătălii. Acum era ultimul fiu rămas în viață. De ce nu îi ajuta Dumnezeu să câștige? Ghedeon era atât de îngândurat, încât nu a observat apariția Îngerului lângă el. Când Acesta a vorbit, Ghedeon a privit în sus. Ce i-a spus Îngerul? Cum a răspuns Ghedeon? Citește Judecătorii 6:11-13.  

Apoi ce a spus Îngerul privind drept la Ghedeon? Judecătorii 6:14. De fapt, Ghedeon luptase deja împotriva madianiților, toți știau acest lucru. Dar nu se gândise vreodată să conducă armata israelită. Cum a răspuns el Îngerului și ce a spus Acesta? Judecătorii 6:15,16.  În timp ce asculta, Ghedeon știa că Îngerul era un trimis special. Dar cine era El? Îi transmitea un mesaj din partea lui Dumnezeu? Era un înger? Ce a întrebat Ghedeon și cum a răspuns Îngerul? Judecătorii 6:17,18.

Gândeşte-te:

În timp ce Ghedeon se grăbea spre casă pentru a pregăti darul, cum crezi că se simțea? Nedumerit? Temător? Entuziasmat? Se întreba cine era Îngerul?

Ghedeon probabil se gândise mult în timp ce mergea acasă pentru a pregăti darul pentru Înger. Și cu siguranță că a durat mai mult decât câteva minute. Dar, în sfârșit, era gata.

Când Ghedeon s-a întors, Îngerul era încă acolo, așa cum promisese. Judecătorii 6:19,20. Ghedeon a așezat mâncarea pe stâncă și a turnat zeama peste ea. Apoi a privit cum Îngerul întinde toiagul și atinge darul. Ce s-a întâmplat? Judecătorii 6:21.

Imediat Ghedeon a înțeles că vorbise cu Dumnezeu – Cel care condusese poporul în nor, Cel care făcuse atât de multe minuni pentru poporul Său. Ce a simțit Ghedeon? Judecătorii 6:22,23. Dacă Dumnezeu S-ar fi arătat în măreția Lui, Ghedeon ar fi murit. Dar El nu a făcut acest lucru, și Ghedeon nu avea motive să se teamă. Dumnezeu avea să-l folosească să elibereze poporul din mâna vrăjmașilor nelegiuiți și cruzi dacă va alege să se încreadă în El. Cum a arătat Ghedeon mulțumire și închinare? Judecătorii 6:24.

Gândeşte-te:

Ghedeon a numit altarul făcut „Domnul păcii”. Astăzi nu prea este pace în lume, nu-i așa? Dar avem de ce să ne temem dacă alegem să ne încredem în Isus și să Îl lăsăm să ne ajute să păzim Cele Zece Porunci?

Dumnezeu spusese că îl va ajuta pe Ghedeon să elibereze poporul de vrăjmașii cruzi, de madianiți. Dar, în acea noapte, Dumnezeu i-a vorbit din nou. Ce i-a spus lui Ghedeon să facă? Citește Judecătorii 6:25,26.

Ceea ce îi spusese Dumnezeu să facă nu era ușor. În fiecare dimineață poporul mergea să se închine lui Baal la altarul făcut de tatăl lui. Ghedeon știa că atunci când vor vedea ceea ce se întâmplase şi când vor afla cine făcuse acest lucru, vor fi suficient de mânioși, încât să vrea să îl omoare. Dar primul lucru pe care israeliții trebuiau să îl cunoască despre noul lor lider era faptul că acesta nu se închina și nu depindea de un dumnezeu păgân. El asculta doar de adevăratul Dumnezeu. În acea noapte, Ghedeon a trezit zece slujitori şi le-a spus ce aveau de făcut. De ce crezi că nu a așteptat până dimineață? Judecătorii 6:27.

Dimineața, când au mers să se închine lui Baal, oamenilor nu le venea să creadă ce se întâmplase. Idolul lor prețios nu mai era. Şi altarul era distrus. În locul lui, era un alt altar, pe care ardea lemnul din care fusese făcut idolul. Ce i-au spus tatălui lui Ghedeon să facă? Judecătorii 6:28–30.

Ghedeon avusese dreptate cu privire la ce vor simți oamenii atunci când vor afla ce făcuse. Dar alesese să se încreadă şi să asculte de Dumnezeu. Şi probabil că acum se întreba cum le va schimba Dumnezeu gândurile.

Gândeşte-te:

Ai dori să fii la fel de curajos ca Ghedeon? Știi cum învață copiii să fie curajoși? Învață alegând să asculte chiar și când alți copii fac lucruri greșite. Te poți gândi la momente când e greu să faci acest lucru?

Oamenii din Ofra erau mânioși şi gata să-l omoare pe Ghedeon, deoarece distrusese altarul păgân. „Adu-l afară!”, îi porunciră tatălui lui, Ioas. „Trebuie să moară pentru ce a făcut.” Judecătorii 6:30. Dar Ioas avea altă părere. I-a privit în ochi și le-a pus o întrebare. Și ei nu au știut să răspundă. Judecătorii 6:31.

Oamenii s-au uitat unul la altul. Ceea ce spusese Ioas era adevărat. Se presupunea că Baal este puternic. Dar nu putuse nici măcar să oprească câțiva oameni să îi dărâme altarul și să folosească idolul ca lemne de foc. Ce stânjenitor! Și-au schimbat gândul de a-l omorî pe Ghedeon. Întorși la casele lor, oamenii probabil că s-au gândit cât de nechibzuiți fuseseră să se închine lui Baal. Dacă acesta nu se putea proteja, cum îi putea proteja pe ei? Și, în prezent, aveau nevoie de protecție specială. Ce făceau vrăjmașii lor? Judecătorii 6:33.

Aceasta nu era o veste bună. Știau cu toții cât de nelegiuiți, cruzi și puternici erau madianiții. Dumnezeu avusese răbdare cu madianiții și amaleciții. Iar și iar, timp de mulți ani, le oferise ocazie după ocazie să se schimbe. Dar ei refuzaseră. Își băteau joc de Dumnezeu. Îi loviseră poporul de câte ori avuseseră ocazia și acum doreau să îi distrugă. Crezi că Dumnezeu avea să îi lase să facă asta? Nu.

Gândeşte-te:

Ghedeon știa cât de puternic este vrăjmașul. Cum crezi că s-a simțit amintindu- și ceea ce Dumnezeu i-a spus să facă? Știa cum să se încreadă cu adevărat?

Vrăjmașul venea cu mii de soldați. Și Ghedeon știa că venise vremea ca Israel să lupte. Ce a făcut? Judecătorii 6:34,35. Abiezeriții erau oameni din seminția lui și au fost primii care i s-au alăturat. Mii de soldați israeliți au venit. Dacă am fi fost acolo, am fi crezut că Ghedeon avea o armată foarte mare. Dar dacă am fi putut vedea armata vrăjmașului, am fi știut că armata lui Ghedeon era mai mică. Madianiții aveau cu multe mii de soldați mai mulți.

Deși Ghedeon era un soldat curajos și puternic, știa că nu este posibil ca soldații lui să câștige împotriva dușmanului dacă Dumnezeu nu avea să facă o minune ca să îi ajute. Știa că Dumnezeu făgăduise că va fi cu el, dar acum simțea că trebuie să fie foarte sigur că este planul lui Dumnezeu ca el să conducă armata israeliților. Așa că I-a cerut un semn lui Dumnezeu? Care a fost acesta? Judecătorii 6:36,37. Probabil că Ghedeon nu a prea dormit în acea noapte și s-a trezit dis-de-dimineață. Care crezi că a fost primul lucru pe care l-a făcut? Primise răspunsul cerut? Judecătorii 6:38.

Dumnezeu făcuse exact ceea ce Ghedeon ceruse. Dar apoi Ghedeon se gândi dacă fusese Dumnezeu Cel care udase lâna. Sau era udă deoarece, așa cum știe toată lumea, lâna absoarbe ușor apa? Poate că era un lucru normal ca aceasta să fie udă. Ar fi trebuit să ceară ca aceasta să fie uscată. Atunci ar fi fost o minune. Se întreba dacă Dumnezeu ar putea să îi mai dea un semn. Deși se simțea stânjenit să ceară, trebuia să fie sigur. Judecătorii 6:39.

Gândeşte-te:

Ce făcuse deja Dumnezeu ca să-l ajute pe Ghedeon să aibă încredere în El? Ne dă Dumnezeu mereu un semn când cerem?

Alegerea mătușii Jessica – partea 2 - Adaptare de Amy Sherrard

Bess se grăbi spre bătrânică. – Scuzați-mă, spuse ea politicoasă. Vă pot ajuta cu ceva? – Oh, mulțumesc, mulțumesc, spuse bătrânica plângând. Sunt atât de recunoscătoare. În urmă cu jumătate de oră mi-am rupt ochelarii și fără ei sunt pierdută. Nu pot vedea bine și ochelarii vor fi gata abia mâine.

– Mă bucur să vă ajut cum pot, îi spuse Bess. Țineți-vă de brațul meu și spuneți-mi unde vreți să mergeți. Privi în urmă, dar nu le mai putea vedea pe verișoarele ei.
– Mai întâi aș vrea să mă așez câteva minute și să beau ceva fierbinte pentru a mă liniști, îi spuse bătrânica lui Bess. Apoi aș vrea să merg la poștă să cumpăr câteva timbre și să trimit niște scrisori. Apoi vreau să iau un taxi până la locul unde trebuie să ajung. Dar, draga mea, ești sigură că ai atâta timp la dispoziție? întrebă aceasta.
– Bineînțeles, îi răspunse Bess, în timp ce o conduse spre un loc unde se putea relaxa și servi ceva fierbinte. După ce bătrâna se odihni, merseră la poștă să cumpere timbre și să trimită scrisori. Apoi au chemat un taxi și, curând, bătrânica se îndrepta în siguranță către locul în care trebuia să ajungă. Se așeză confortabil pe scaunul mașinii. Apoi își aminti că nu o întrebase pe fata drăguță cum o cheamă. Și îi păru rău când își dădu seama că nu o mai poate întreba. La casa familiei Summerfield, șase verișoare priveau pe fereastră. O așteptau cu nerăbdare pe mătușa Jessica și sperau ca Bess să ajungă la timp.
– Uite un taxi! exclamară împreună. Șoferul ajută o bătrânică să coboare. Purta un costum gri și o pălărie cu o pană albastră pe ea. Verișoarele suspinară.
– Este bătrânica pe care Bess s-a oprit să o ajute! Și este chiar mătușa Jessica! Apoi, după plecarea taxiului, în timp ce mătușa Jessica se îndrepta spre casă, Bess și tatăl ei sosiră cu mașina.
– Mă bucur că ai trecut pe lângă mine în stație, îi spuse Bess în timp ce cobora din mașină. Bătrânica se opri și se întoarse.
– Draga mea! strigă ea, și Bess strigă bucuroasă să o vadă din nou. Aș recunoaște acea voce prietenoasă oriunde! Eu sunt mătușa Jessica! Apoi o luă de braț pe Bess și merseră împreună în casă.
– Nu va fi frumos să vedem peisajele din California împreună? întrebă ea bucuroasă. Dar haide să păstrăm acest secret până după masă.
După cină, după ce a povestit evenimentele din acea zi, mătușa Jessica anunță că o alesese pe Bess să meargă cu ea în California în acea vară. Toți au fost bucuroși. Și cele șase verișoare ale lui Bess erau bucuroase. Considerau că, datorită ajutorului altruist oferit unei persoane pe care nu o cunoștea, Bess merita să fie aleasă.