Răspuns la rugăciunea Anei

Text de memorat

„Copilul lasă să se vadă încă din faptele lui dacă purtarea lui va fi curată și fără prihană.” (Proverbele 20:11)

Pot copiii să aleagă să Îl iubească pe Isus, să asculte și să se încreadă în El indiferent ce se întâmplă? Da, pot. Biblia ne spune despre un copil care a făcut aceasta. Numele lui era Samuel.

Tatăl lui Samuel se numea Elcana. Era bogat și cunoscut și era, de asemenea, levit. Leviții îndeplineau o lucrare specială pentru Dumnezeu prin a se îngriji de cort. Marele-preot și toți cei care slujeau în sanctuar erau leviți. Elcana și familia lui locuiau la Rama. Cetatea era la douăzeci de kilometri de Silo, locul unde se afla cortul întâlnirii. Mama lui Samuel se numea Ana. Și Ana era o femeie plăcută, care Îl iubea cu toată inima pe Dumnezeu.

În fiecare an, Elcana își lua familia și mergeau la Silo pentru o sărbătoare care dura câteva zile. Luau de fiecare dată un animal să-l aducă ca jertfă lui Dumnezeu. Și, după ce își ofereau darurile, aveau o masă specială împreună. Trebuia să fie un timp fericit pentru toți.

Dar, în loc să fie fericită, Ana era de obicei foarte tristă. An după an, Elcana mergea cu familia la Silo. Și an după an, Ana era tristă. De fapt, aproape de fiecare dată când mergeau la sărbătoare, Ana era atât de tristă, încât nici nu putea să mănânce. 1 Samuel 1:7.

Într-o ocazie, după masa specială, s-a dus la cort singură și plângea de ți se frângea inima. 1 Samuel 1:9,10. De ce? Ce se întâmplase? Vom afla mâine.

Gândeşte-te:

Ți-ai dorit vreodată ceva atât de mult, încât ai plâns ca să-l obții? Copiii plâng deseori după lucruri care nu sunt importante. Dar motivul pentru care Ana plângea era foarte important; doar Dumnezeu îi putea oferi ceea ce dorea.

Știi de ce plângea Ana? Pentru că ea și Elcana nu aveau copii împreună. Își doreau un fiu care să aibă grijă de pământ și bani după moartea lui Elcana. Elcana Îl iubea pe Dumnezeu și I se închina Lui și o iubea și pe Ana. Dar atunci când a văzut că nu pot avea copii, în loc să se încreadă în Dumnezeu că le va da un fiu, și-a luat o a doua soție. Numele ei era Penina. Apoi, bineînțeles, a început gelozia.

Când a avut copii, Penina a crezut că Dumnezeu arăta că ea este mai importantă decât Ana. Dar și ea era geloasă, deoarece știa că Elcana o iubea mai mult pe Ana. Penina a devenit răutăcioasă și făcea tot ce putea pentru a-i răni sentimentele Anei. Îți amintești unde mergea Elcana în fiecare an cu familia? Ce făceau acolo? 1 Samuel 1:3.

La masa specială, după ce aduceau jertfe, Elcana dădea fiecărui membru al familiei o parte din jertfa adusă lui Dumnezeu. 1 Samuel 1:4,5. Când Elcana i-a dat Anei o parte îndoită, poate că Penina a fost și mai geloasă. Cum se purta cu Ana? 1 Samuel 1:6,7.

Ana era mereu tăcută și răbdătoare; dar, de data aceasta, era mai mult decât putea suporta, deși Elcana făcea tot ce putea pentru a o mulțumi. 1 Samuel 1:8. Ana nu se plângea lui Elcana; dar ce a făcut după terminarea mesei? 1 Samuel 1:9,10.

Gândeşte-te:

Mai cunoști și alte cămine care erau nefericite deoarece erau două soții, și nu una, așa cum rânduise Dumnezeu? Cum erau Sara și Agar în căminul lui Avraam? Și Rahela și Lea în căminul lui Iacov?

Ana nu putuse mânca. Și, după masă, s-a dus la templu să vorbească cu Dumnezeu despre motivul supărării ei. Ce I-a spus lui Dumnezeu în timp ce îngenunchea la intrare? 1 Samuel 1:9-11.

Eli, marele-preot, ședea la intrare și o urmărea pe Ana. Nu văzuse niciodată pe cineva rugându- se cum se ruga ea. Majoritatea oamenilor nici nu mai erau respectuoși. Uneori, chiar și femeile erau îmbătate când veneau la cort. Cu cât o urmărea mai mult, cu atât era mai sigur că aceasta consumase prea mult vin. 1 Samuel 1:12–14. Biata Ana probabil s-a simțit îngrozitor. I-a spus repede lui Eli că se înșela. 1 Samuel 1:15,16.

Lui Eli i-a părut rău pentru cele spuse. Nu dorise să rănească o persoană nevinovată. Ana nu îi spusese care era motivul convorbirii ei cu Dumnezeu; dar Eli și-a dat seama că este o femeie bună și că Îl iubea cu adevărat pe Dumnezeu. Ce a spus el? 1 Samuel 1:17. Imediat, sentimentul apăsător din inima Anei a dispărut. Și, în timp ce se grăbea spre cortul ei, știa că Dumnezeu auzise rugăciunea ei. Acum îi era chiar foame. 1 Samuel 1:18.

A doua zi, familia a plecat înapoi la Rama. Putem fi siguri că Elcana era fericit, deoarece Ana era fericită. Probabil că Penina și copiii ei se întrebau ce se întâmplase ca să aibă loc o așa schimbare în Ana.

Gândeşte-te:

S-a plâns Ana sau s-a mâniat din cauza modului în care o trata Penina? La Cine s-a dus cu problema ei? Și noi putem merge întotdeauna la Dumnezeu cu dezamăgirile noastre.

Dumnezeu a auzit rugăciunea Anei și i-a dat fiul cerut. 1 Samuel 1:20. Îți amintești jurământul făcut de Ana? Ce a promis ea dacă Dumnezeu avea să îi dea un fiu? Citește din nou. 1 Samuel 1:11.

Micuțul Samuel avea să fie un nazireu. Aceasta însemna că va aparține lui Dumnezeu; și Samson fusese nazireu, dar Îl dezamăgise de multe ori pe Dumnezeu. Ce fel de alegeri avea să facă Samuel? Când Samuel era foarte mic, Ana a început să-l învețe să Îl iubească pe Dumnezeu și să asculte de El. A încercat, cum a putut, să-l facă să înțeleagă Cele Zece Porunci ale lui Dumnezeu. I-a arătat lucrurile minunate create de Dumnezeu și l-a învățat cum să se roage și să-I mulțumească lui Dumnezeu pentru grija Lui.

Imediat ce Samuel a putut înțelege, Ana l-a învățat să fie de ajutor. Poate că strângea gunoiul sau își aduna jucăriile sau ducea lucruri mici pentru mama lui. L-a învățat ce înseamnă „Nu” și l-a învățat cu blândețe să aleagă mereu să asculte. El a înțeles curând că oamenii sunt mai fericiți atunci când ascultă. Duhul Sfânt o ajuta pe Ana în pregătirea lui Samuel pentru lucrarea importantă pe care trebuia să o facă în Israel. Cei mai mulți oameni deveniseră nepăsători în ascultarea de Cele Zece Porunci și Dumnezeu nu-i putea binecuvânta așa cum dorea. 

Gândeşte-te:

Ai văzut vreodată un câine dresat? Știai că la vârsta la care un copil poate sta în picioare, el este capabil să înțeleagă mai multe decât un câine? Părinții înțelepți fac așa cum a făcut Ana. Încep educarea copiilor atunci când sunt bebeluși.

La puțin timp după nașterea lui Samuel, era din nou vremea pentru sărbătoarea de la Silo. Dar ce a decis Ana să facă? 1 Samuel 1:21-23. Nici Elcana, nici Ana nu uitaseră făgăduința solemnă făcută de Ana. Amândoi știau că Dumnezeu li-l dăruise pe Samuel. Și Ana îl pregătea cu grijă, pentru că știa că în curând va trebui să îl ofere ca dar lui Dumnezeu. Îl vor duce la Silo și el va locui cu Eli, marele-preot.

Îndată ce Samuel a fost suficient de mare încât să mănânce singur și să-și poarte de grijă, Ana a știut că a venit vremea ca să-și îndeplinească făgăduința. Știa că Samuel va locui cu Eli și că Eli îl va învăța cum să fie de ajutor la sanctuar. I-a făcut chiar și o haină roșie specială, ca cea purtată de preoți. În timp ce o croia cu dragoste, se ruga ca Dumnezeu să-l protejeze și să-i poarte de grijă băiatului ei prețios.

Probabil că Ana s-a gândit la căminul lui Eli. Toți din Israel știau că Eli este un om blând. Dar el nu își educase fiii să asculte de Dumnezeu, iar aceștia erau foarte răi. Îl vor ispiti acești fii, Hofni și Fineas, și pe Samuel să nu asculte? Samuel era prea mic. Își va aminti lucrurile pe care le-a învățat? Va face alegeri bune? Oh, cât s-a rugat Ana ca el să facă alegeri bune!

Gândeşte-te:

A avut Ana nevoie de multă încredere ca să-și țină făgăduința? Crezi că micul Samuel înțelesese că el este un dar special pentru Dumnezeu? Știi că și părinții tăi își doresc asta pentru tine?

A venit în sfârșit ziua ca Elcana și Ana să-l ducă pe Samuel la Silo. 1 Samuel 1:24,25. Trecuseră câțiva ani de când Ana fusese la templu și știa că este posibil ca Eli să nu-și mai amintească de ea. Ce i-a spus acestuia? 1 Samuel 1:26–28.

Lui Eli nu îi venea să creadă că cineva poate face un astfel de fapt neegoist ca cel pe care-l făcea Ana. El nu fusese un tată înțelept. Nu își educase fiii așa cum ar fi trebuit. Și acum, în timp ce asculta rugăciunea Anei (1 Samuel 2:1-10), se simțea umil. Va face tot posibilul să nu repete aceleași greșeli cu prețiosul Samuel, cum a făcut cu fiii lui.

A venit vremea despărțirii. Poate că Samuel a plâns. Dar fără îndoială că mama lui îl ajutase deja să fie dornic să devină ajutorul lui Eli la cortul întâlnirii. Și Eli îl iubea deja pe acest băiat.

Poate că și în ochii Anei erau lacrimi. Dar era și bucurie. Își îndeplinea făgăduința făcută lui Dumnezeu. Și se încredea că Dumnezeu va purta de grijă darului prețios oferit Lui. Probabil că Samuel și părinții s-au îmbrățișat și sărutat. Apoi și-au luat la revedere. 1 Samuel 2:11.

Gândeşte-te:

Samuel avea probabil între trei și cinci ani. Era foarte mic, nu-i așa? Dar ai observat că și bebelușii pot avea capricii și pot țipa, ca să capete ceea ce vor? Dumnezeu a ajutat-o pe Ana să-l educe pe Samuel de la naștere. Acesta aflase deja că este mai fericit când ascultă de bunăvoie. Ascultarea îi făcea și pe alții fericiți. În special, Îl făcea fericit pe Dumnezeu. Înveți și tu acest lucru?

Biblia din cuptor - Adaptare de Amy Sherrard

Cu mulți ani în urmă, într-o țară îndepărtată, împăratul dăduse o lege ca oricine care deținea o Biblie sau citea din Biblie să fie pedepsit. Biserica din acea țară considera că doar preoții pot înțelege Biblia. Credea că oamenii de rând nici nu trebuie să citească Biblia. Satana nu dorea ca oamenii să afle Cele Zece Porunci sau cum să asculte de Isus și să-L iubească.

Mulți oameni știau că legea împăratului este greșită și și-au păstrat Bibliile. Așa că soldații erau trimiși să caute în casele oamenilor și să le confiște dacă le găseau. Bineînțeles că, atunci când oamenii aflau că soldații vin în satul lor, își ascundeau Bibliile în locuri sigure, pentru a nu fi găsite. Deseori, băieții și fetele erau puși să stea de pază pentru a-i avertiza pe oameni de sosirea soldaților în sat, ca aceștia să-și poată ascunde Bibliile.

Într-o zi, o tânără era singură acasă atunci când un prieten a deschis ușa. I-a spus în șoaptă: – Vin soldații! Repede! Ascunde Biblia! Tânăra frământa pâine. Știa că nu are timp să ascundă Biblia, deoarece soldații erau aproape de casa ei. S-a rugat și s-a gândit ce să facă. A întins repede aluatul, a pus Biblia în mijloc și a împăturit-o cu aluatul. A pus-o într-o tavă și a băgat tava în cuptor.

Curând, soldații băteau la ușă. – Deschideți în numele împăratului! au strigat aceștia. Tânăra i-a lăsat să intre, iar aceștia au început să caute atent în toată casa. S-au uitat în fiecare dulap și sertar. Pe fiecare raft. Sub mobilă. Sub perne și saltele. Au deschis ușa cuptorului și s-au uitat înăuntru. Dar tot ce au putut vedea a fost o pâine care creștea și era gata să fie coaptă. Soldații au plecat și s-au dus la altă casă. Biblia fusese salvată.

La mulți ani după aceasta, nepotul acelei tinere a plecat în America și a luat cu el acea Biblie prețioasă. El arăta deseori acea Biblie și povestea ceea ce făcuse bunica lui pentru a salva Biblia de soldați. Apoi le reamintea oamenilor cât de binecuvântați erau să locuiască într-o țară unde oricine poate avea o Biblie. Ce ai face dacă un polițist ar veni în casa ta și ar porunci să îi dai toate Bibliile pe care le ai în casă? Dacă ai fi pus în închisoare deoarece asculți de Isus, ți-ai aminti textele de memorat și minunatele făgăduințe din Biblie, chiar dacă nu ți s-ar permite să ai o Biblie cu tine?