„Mă bucur când mi se zice: «Haidem la casa Domnului»” (Psalmii 122:1).
Îți amintești de ce i-a spus Dumnezeu lui Moise să construiască un sanctuar? Exodul 25:8 Israeliții locuiau în corturi, în pustiu, așa că Dumnezeu le-a cerut să Îi facă și Lui un cort special, ca să poată locui cu ei. Cât de minunat este că Dumnezeu vrea să fie cu poporul Lui!
Oamenii au dat cu bucurie din lucrurile lor cele mai bune pentru a contribui la construirea sanctuarului. Au oferit aur, argint, bronz, pânză și multe alte lucruri. Au adus atât de multe încât Moise a fost nevoit să le spună să nu mai aducă. Ei Îl iubeau foarte mult pe Dumnezeu.
Apoi, poporul a construit cortul pentru Dumnezeu. Unii bărbați au făcut mobilier și scânduri din lemn, alții au prelucrat aurul și argintul. Femeile au ajutat la tors și la țesut, făcând lucruri frumoase. Poporul a realizat fiecare parte a sanctuarului exact așa cum spusese Dumnezeu. Acesta era o copie a sanctuarului Său din cer. Când a fost terminat, slava lui Dumnezeu l-a umplut, arătând prin aceasta că era mulțumit de munca lor.
De jur împrejurul sanctuarului era un gard înalt din pânză albă. El avea o singură poartă. Chiar în fața porții, în interiorul curții, se afla altarul pentru arderile-de-tot, unde mieii fără niciun defect erau sacrificați. Apoi mai era ligheanul cu apă curată. Aici, preoții își spălau mâinile și picioarele înainte să intre în sanctuar. Mâine vom începe să învățăm despre celelalte părți ale sanctuarului.
Să învățăm acum despre partea din interior a cortului întâlnirii. Exista o singură ușă prin care se intra în el, așa cum exista o singură poartă prin care se intra în curte. Ea arăta și că Isus este singura cale prin care se ajunge în cer. Ioan 10:9
Ușa sanctuarului era o altă perdea frumoasă din pânză albastră, mov și roșie. Pe ea erau brodate, cu fire de aur și argint, imagini cu îngeri. Acest lucru arăta că îngerii sunt cu Dumnezeu, în sanctuarul Lui din cer, și că ei ne ajută și pe noi, pe pământ. Pereții sanctuarului erau făcuți din lemn de salcâm acoperiți cu aur. Scândurile erau prinse unele de altele atât de bine încât pereții păreau o bucată masivă de aur.
Erau doar două camere în sanctuar, separate de o perdea groasă. Prima cameră se numea Sfânta sau Locul Sfânt și avea trei piese de mobilier: un sfeșnic, o masă pentru pâini și un altar de aur. Vom învăța mai întâi despre sfeșnic.
Acesta se afla în partea stângă a Locului Sfânt și nu avea doar un singur braț, ci șapte. În vârful fiecărui braț se afla o candelă decorată cu o floare mare de aur. Cât de frumos trebuie să fi fost!
Cum luminau cele șapte candele de aur în Sfânta? Prin arderea unui ulei special. Când candelele erau aprinse, pereții de aur reflectau ca o oglindă lumina lor, iar această încăpere, Locul Sfânt, sau Sfânta, se umplea de o lumină scânteietoare.
Știai că nu era nicio fereastră în sanctuar? Așa că ar fi fost foarte întuneric acolo fără aceste candele. Dar candelele nu se stingeau niciodată toate în același timp, deci în cortul lui Dumnezeu nu era niciodată întuneric, nici ziua, nici noaptea.
Candelele arată că Isus este lumina lumii. Ioan 8:12 Fără El, lumea noastră ar fi un loc foarte trist, lipsit de speranță. În partea cealaltă a încăperii se afla masa pâinilor pentru punerea-înainte. Ea era făcută din lemn de salcâm acoperit cu aur. De jur împrejur avea o bordură de aur decorată, ce arăta ca o coroană.
În fiecare Sabat, preoții puneau pe această masă 12 pâini proaspete. Le puneau în două grămezi a câte șase pâini. Apoi le stropeau cu tămâie. Pâinile mai vechi erau luate și mâncate de preoți. Această pâine specială arăta că Isus este pâinea vieții. Ioan 6:35 Noi nu am putea trăi fără El.
Urmează să învățăm despre a treia piesă de mobilier din Locul Sfânt, sau Sfânta. Care era aceea? Vom descoperi mâine.
Pe partea stângă în Locul Sfânt se afla sfeșnicul de aur cu șapte candele, iar pe partea dreaptă era masa pâinilor pentru punerea-înainte, având 12 pâini.
A treia piesă de mobilier era altarul tămâierii. Și el era făcut din lemn de salcâm și poleit cu aur curat, la fel ca masa pâinilor pentru punerea-înainte. Fiecare dintre cele patru colțuri avea o parte ascuțită, numită corn. Altarul tămâierii se afla în mijlocul încăperii, chiar în fața perdelei groase care separa Sfânta de cea de-a doua încăpere a sanctuarului.
În fiecare dimineață și în fiecare seară, preotul ardea tămâie specială pe acest altar. Focul care ardea tămâia se numea foc sfânt, deoarece Însuși Dumnezeu îl aprinsese. Acesta era singurul foc care trebuia folosit în sanctuar, iar preoții aveau grijă să nu-l lase să se stingă.
Ori de câte ori preotul ardea tămâie, oamenii din tabără îi puteau simți mirosul plăcut. Ce ne arată tămâia cu privire la Isus? Ea ne spune că, datorită bunătății lui Isus, Dumnezeu poate să asculte și să răspundă la rugăciunile noastre. Biblia amintește de altarul tămâierii din cer, care este de aur. Apocalipsa 8:3,4 Când te rogi, gândește-te la altarul de aur și amintește- ți cât de bun este Isus.
Ieri am terminat de învățat despre Sfânta și mobilierul ei: sfeșnicul, masa pâinilor și altarul tămâierii. Acum suntem gata să învățăm despre a doua încăpere a cortului lui Dumnezeu. Cele două camere erau despărțite de o perdea groasă, pe care erau brodați foarte frumoși îngeri, din aur și argint.
A doua cameră era numită Sfânta Sfintelor sau Locul Preasfânt. În ea se afla doar o singură mobilă, dar, din toate lucrurile pe care israeliții le construiseră, aceasta era cea mai importantă. Se numea chivotul. Chivotul era o cutie din lemn de salcâm poleit cu aur curat. Capacul ei era numit capacul ispășirii și era făcut din aur curat.
Deasupra capacului erau doi îngeri din aur care priveau cu mult respect spre el. Exodul 37:9 Între cei doi îngeri strălucea o lumină puternică, ce indica prezența lui Dumnezeu. Ce a pus Moise în chivot? Cele două table de piatră pe care Dumnezeu scrisese Cele Zece Porunci cu însuși degetul Lui.
Chivotul ne ajută să știm că adevărul și mila sunt la fel de importante pentru Dumnezeu. Ele nu pot fi niciodată separate. Legea spune că păcătosul trebuie să moară. Dumnezeu nu poate schimba Legea Lui, dar El ne poate schimba pe noi. Pentru că este milos, El ne va ierta păcatele dacă nouă ne pare rău cu adevărat. Apoi, El ne va schimba ca să putem păzi Legea Lui.
Săptămâna aceasta am aflat foarte multe despre sanctuarul lui Dumnezeu, nu-i așa? Să recapitulăm ce am învățat și să vedem cât de multe lucruri ne putem aminti. Câte uși avea sanctuarul și pe cine reprezenta? Ușa cortului, adică a sanctuarului, era făcută dintr-o pânză pe care erau brodați îngeri. Sunt îngeri în sanctuarul ceresc? Ne ajută ei și pe noi?
Cum se numea prima încăpere din sanctuar? Câte piese de mobilier erau acolo? Cum se numeau? Se stingeau vreodată în același timp toate cele șapte candele de aur? Pe cine reprezenta lumina din ele? Câte pâini erau pe masa pâinilor pentru punerea-înainte? În ce zi puneau preoții pâine proaspătă pe masă? Ce se întâmpla cu pâinile care erau luate? Pe cine reprezentau pâinile?
Cine a aprins focul pe altarul tămâierii? Ce reprezintă tămâia? Unde este altarul de aur al tămâierii pe care l-a construit Dumnezeu? Cum se numea cea de-a doua cameră din sanctuar? Câte piese de mobilier se aflau în ea? Ce era deasupra chivotului? Ce a pus Moise înăuntru? De ce i-a spus Dumnezeu lui Moise să construiască acest cort special? Exodul 25:8
Ai putut să răspunzi la toate întrebările?
De ce Isus este numit Lumina lumii? Avem nevoie să mâncăm în fiecare zi, nu-i așa? Dar avem nevoie și să petrecem timp cu Isus în fiecare zi?
Care este singura cale de a merge la cer? Este important pentru noi să respectăm lucrurile sfinte? Vrea Dumnezeu să fie cu noi în fiecare zi? Cum Îl putem primi în casa noastră?
Poate Dumnezeu să schimbe Cele Zece Porunci? Poate El să ne schimbe și să ne ajute să ascultăm de Legea Lui?
Ajunşi în India. Seria Micuța Amy: India (V). De Amy Sherrard
Soția celui care pregătise o cină gustoasă pentru toți misionarii care călătoreau spre India nu se simțea bine. – Mi-aș fi dorit să mănânc niște cireșe, îi zise ea mamei lui Amy. Știu că m-ar ajuta să mă simt mai bine. Numai că în Singapore nu creșteau cireșe, așa că lui Mami îi părea rău pentru această doamnă. Apoi își aminti ceva. Când sosi timpul să se întoarcă pe vapor, mama lui Amy îl rugă pe soțul acelei doamne bolnave să vină cu ei. Când au ajuns la vapor, Mami l-a rugat să aștepte câteva minute, apoi se grăbi spre cabina ei ca să ia ceva. În scurt timp se întoarse cu un pachețel învelit cu grijă.
— Uitați aici ceva pentru soția dumneavoastră. Aveți grijă să nu îl scăpați! îl avertiză ea. La despărțire, bărbatul îi mulțumi și se întoarse acasă. Mami știa că el urma să o vadă pe soția lui fericită când aceasta va da la o parte ambalajul. În pachet era un borcan cu cireșe pe care i-l dăduse cineva înainte să plece din America. Vremea era foarte rece când misionarii au plecat din San Francisco.
Dar, când au ajuns în India, la Bombay, era foarte, foarte cald. Amy și familia ei au locuit într-o zonă în care erau trei blocuri mari cu apartamente. În jurul blocurilor era un zid înalt cu o poartă, prin care oamenii intrau și ieșeau. Pe fiecare etaj erau câte două apartamente, iar Amy și părinții ei locuiau la etajul trei, în blocul de la mijloc. Între etaje erau scări care ajungeau până sus, pe acoperiș.
De jur împrejurul acoperișului era un mic zid, astfel încât nimeni să nu cadă. Era tare plăcut când mergeau pe acoperiș și se uitau în jur. Puteau să vadă peste zidul cel mare din jurul blocurilor și să se uite la o grădină zoologică mare, cu multe animale de tot soiul. Într-o noapte, când a auzit un răget puternic, Amy s-a speriat foarte tare.
S-a auzit de parcă un leu se afla chiar acolo, în camera ei. Tati i-a arătat cușca rezistentă a leului care era chiar dincolo de zid, în spatele blocului lor, dar răgetele leilor au speriat-o mult timp, mai ales noaptea. Când toată familia mergea la culcare seara, parcă ar fi dormit în corturi. În jurul paturilor erau plase antițânțari, prinse deasupra, cu marginile bine îndoite dedesubt, de jur împrejur, ca pe nimeni să nu-l muște niciun țânțar în timpul somnului.
Veniseră mulți misionari la Bombay, din diferite locuri, așa că familia lui Amy avea mereu musafiri la masă. Mami avea nevoie de cineva care să o ajute, dar pe cine să cheme? În cele din urmă, ea s-a hotărât să angajeze un indian, care ar fi trebuit să fie un bucătar bun și un ajutor de încredere. Dar nu după mult timp, și-a dat seama că făcuse o mare greșeală.