Adu-ți aminte de ziua specială a lui Dumnezeu!

Dumnezeu le vorbea israeliților de pe muntele Sinai. Tocmai rostise primele trei porunci. Ți le amintești?

Prima poruncă spune: „Să nu ai alți dumnezei afară de Mine.” Alți dumnezei înseamnă orice altceva care ne face să Îl iubim mai puțin pe Dumnezeu sau care ne împiedică să ascultăm de El. Păzim porunca aceasta atunci când Îl iubim pe Dumnezeu mai mult decât orice sau mai mult decât pe oricine.

A doua poruncă spune: „Să nu-ți faci chip cioplit. (...) Să nu te închini înaintea lor și să nu le slujești.” Idolii ne îndepărtează gândurile de la Dumnezeu și ne inspiră idei greșite despre El. Idolii nu pot nici măcar să ne audă sau să ne răspundă la rugăciuni. Satana se folosește de ei pentru a-i face pe oameni să fie nefericiți și speriați. Dar Dumnezeu vrea ca noi să fim fericiți, așa că ne spune să nu ne închinăm la idoli.

A treia poruncă spune: „Să nu iei în deșert Numele Domnului Dumnezeului tău.” Îți amintești ce înseamnă „a lua în deșert”? Înseamnă a vorbi fără rost, în mod neserios. Nu ar trebui să ne numim „creștini” dacă doar ne prefacem că suntem creștini. Nu trebuie să spunem niciodată cuvinte urâte și nici să folosim numele Domnului într-un mod neglijent. Și când pronunțăm numele lui Dumnezeu, ar trebui să-l pronunțăm cu mult respect.

Mâine vom învăța despre a patra poruncă. Să o citim acum din Exodul 20:8-11.

În timp ce stăteau în fața muntelui Sinai, israeliții ascultau cu atenție glasul lui Dumnezeu rostind cea de-a patra poruncă. Legea lui Dumnezeu este pentru toată lumea, așa că și noi trebuie să ascultăm cu atenție ce a spus El. Să începem prin a citi primele cuvinte. Exodul 20:8

„Adu-ți aminte de ziua de odihnă.” Care sunt primele cuvinte? „Adu-ți aminte.” Ce înseamnă să-ți aduci aminte? Înseamnă să nu uiți.

Dumnezeu făcuse deja ceva special pentru a-i ajuta pe israeliți să-și aducă aminte să sfințească Sabatul. În timpul săptămânii, El trimitea mană ca ei să mănânce, dar în a șasea zi le dădea suficientă mană pentru două zile – pentru vineri și pentru Sabat. Iar în Sabat nu trimitea mană deloc. Însă Dumnezeu a făcut Sabatul cu mult timp înainte să fi fost vreun israelit. Când a creat El primul Sabat? Geneza 2:3 Dumnezeu a făcut lumea noastră în șase zile, iar în a șaptea zi S-a odihnit, zi pe care a binecuvântat- o și a sfințit-o.

Deci acea primă zi de Sabat, de demult de tot, a fost o zi sfântă. Era a șaptea zi din săptămână. Fiecare a șaptea zi este sfântă. Și așa va fi mereu. Va fi întotdeauna o zi specială – chiar și când vom fi în cer. A patra poruncă ne spune să sfințim Sabatul, a șaptea zi din săptămână. Ce înseamnă să sfințim Sabatul? Ne spune Dumnezeu Însuși chiar în porunca a patra. Citește Exodul 20:9,10. Mâine vom vorbi despre aceste versete.

Pentru că nu vrea ca noi să uităm de Sabat, Dumnezeu spune: „Adu-ți aminte de ziua de odihnă ca s-o sfințești.” Ieri am citit în Biblie ce înseamnă acest lucru. Să ascultăm cu mare atenție în timp ce recitim porunca. Exodul 20:9,10

Dumnezeu ne spune să ne facem tot lucrul în șase zile. Care sunt acestea? Haideți să le spunem împreună: duminică, luni, marți, miercuri, joi și vineri. Este multă treabă de făcut în aceste zile, nu-i așa? Tăticii merg la serviciu ca să câștige bani cu care să cumpere cele necesare familiei. Iar mămicile lucrează și ele din greu pentru a avea grijă de familia și de casa lor. Care sunt câteva dintre treburile ce se fac acasă la tine? Se pun lucrurile la locul lor, cineva spală mașina, altcineva smulge buruienile din grădină, cineva mătură, dă cu aspiratorul, șterge praful, împăturește rufele, face mâncare și spală vasele. Da, e multă treabă de făcut!

Dumnezeu știe că avem multe de făcut, de aceea ne dă șase zile să le terminăm pe toate. Dar sâmbăta, în a șaptea zi, nu ar trebui să facem nicio lucrare. Și ar trebui să avem grijă să nu le cerem altora să muncească în locul nostru în Sabat. Și ei ar trebui să se poată odihni.

Ce fel de treburi ai putea face și tu, pentru a-i ajuta pe părinții tăi, astfel ca toată familia să fie gata vinerea, la apusul soarelui, când începe Sabatul?

Învățăm despre cum să păzim Sabatul și despre faptul că nu ar trebui să facem nicio lucrare în această zi. De ce nu ar trebui să muncim în Sabat? Dumnezeu ne spune motivul în a patra poruncă. Citește Exodul 20:11.

Când a creat lumea noastră, El a făcut ceva nou în fiecare zi. În prima zi a făcut lumina. În a doua zi, aerul; în a treia zi, uscatul, pomii, plantele și hrana; în a patra zi, soarele, luna și stelele; în a cincea zi, păsările și peștii, iar în a șasea zi, animalele și pe Adam și Eva.

Ce a făcut Dumnezeu în a șaptea zi? Geneza 2:2 S-a oprit din muncit și S-a odihnit. Dumnezeu vrea ca noi să-I urmăm exemplul, oprindu-ne din activitatea din timpul săptămânii și odihnindu- ne în a șaptea zi, așa cum a făcut El.

De ce trebuie să ne odihnim? Dumnezeu știe că foarte ușor putem ajunge să fim atât de ocupați cu munca noastră zilnică încât să uităm de El. De asemenea, El mai știe că, dacă vom munci fără oprire șapte zile la rând, o să ne facem rău la corp și la minte. Așa că El ne dă o zi întreagă să ne odihnim și să ne amintim de El.

Nu te bucuri că Dumnezeu a creat o modalitate ca noi să ne amintim de El, să fim sănătoși și fericiți?

Ai petrecut vreodată o zi întreagă cu cineva care te iubește – poate cu tata, cu mama, cu bunicul sau cu bunica? Când petreci timp cu cineva care te iubește, ziua aceea devine specială, nu-i așa?

Sabatul este deosebit pentru că Dumnezeu vrea să petreacă o zi întreagă cu noi. Dacă ascultăm de El și luăm o pauză în Sabat de la munca și gândurile noastre obișnuite, de zi cu zi, vom avea destul timp pentru a învăța despre Dumnezeu și a-i ajuta și pe alții să învețe despre El. Matei 12:12

Așadar, în Sabat dimineața, noi mergem la Școala de Sabat și la biserică pentru a ne închina și a-L lăuda pe Dumnezeu. Apoi luăm masa de prânz împreună cu familia. După-amiaza putem merge din nou la biserică sau putem duce un buchet de flori unei persoane bolnave sau mai în vârstă care nu a putut să vină la biserică. Se bucură dacă vom cânta și ne vom ruga cu ea și dacă îi povestim despre Dumnezeu. De asemenea, putem petrece timp în familie, citind povestiri din Biblie și vorbind despre Dumnezeu.
 

Dacă este o zi frumoasă putem face o plimbare să ne uităm la păsări și la șopârle, la fluturi și la râme, la veverițe obișnuite și la veverițe dungate, la copaci și la flori. Astfel ne amintim că Dumnezeu le-a făcut și Îi mulțumim. Sabatul este minunat deoarece Dumnezeu Își petrece întreaga zi cu noi. El este mai aproape de noi în Sabat decât în oricare altă zi din săptămână. Ce mod minunat de a ne aminti de Dumnezeul care ne-a făcut!

Legea lui Dumnezeu este numită Cele Zece Porunci. Fiecare poruncă este importantă, dar porunca a patra are ceva deosebit. Vrei să știi ce anume? A patra poruncă este singura care ne spune cine este autorul Celor Zece Porunci și de ce ar trebui să le păzim. Exodul 20:11 Toate celelalte porunci ne spun doar ce ar trebui și ce nu ar trebui să facem.

Este important să știm cine a dat Cele Zece Porunci? Da. Uneori, oamenii stabilesc niște reguli foarte greșite. Suntem în siguranță dacă ascultăm de ele? O, nu! Dar Cele Zece Porunci nu au fost date de niciun om. Atunci, cine le-a dat? Dumnezeu. Porunca a patra ne spune că El este Cel care a făcut cerurile, pământul, marea și tot ce este în ele. Și ne-a făcut și pe noi.

Acest lucru ne ajută să înțelegem de ce ar trebui să păzim Cele Zece Porunci. Fiindcă ne-a creat, Dumnezeu poate să stabilească reguli pe care noi să le respectăm. Și tot pentru că ne-a creat, El știe și ce este cel mai bine pentru noi. El ne iubește și vrea să fim fericiți. De aceea ne-a dat Cele Zece Porunci. Ele ne spun cum să fim fericiți. Și, dacă le vom păzi pe toate, vom fi fericiți.
 

Iată de ce este atât de important să sărbătorim Sabatul! El este un semn special prin care arătăm că alegem să ne închinăm lui Dumnezeu, să ascultăm de El și să Îi aparținem. Să ne aducem mereu aminte să sfințim ziua specială a lui Dumnezeu!

Cine a făcut Sabatul? De ce vrea Dumnezeu să ne aducem aminte de Sabat?
Ce putem face în Sabat pentru a învăța despre Dumnezeu? Cum îi putem ajuta pe alții? Putem să avem grijă de oamenii bolnavi în Sabat?
Vrea Dumnezeu cu adevărat să petreacă timp cu noi în fiecare Sabat? Ce ar trebui să facem dacă nu ne-am terminat treburile până la începerea Sabatului? Este bine pur și simplu să le terminăm repede?

Sosirea micuţei Amy(I). De Amy Sherrard

Micuța Amy nu era chiar așa de micuță când a venit pe lume la Sanatoriul Noua Anglie, de lângă Boston (Massachusetts), în anul 1917. Ba chiar mama ei obișnuia să râdă și să spună că Amy nu a fost niciodată bebeluș adevărat, deoarece, când s-a născut, cântărea aproape cinci kilograme. Bineînțeles, când era bebeluș, Amy nu era conștientă de acest lucru.

Robie și Mabel Hubley, părinții lui Amy, s-au născut în Canada. Tăticul ei era predicator adventist, iar el și mama lui Amy au lucrat ca misionari în Newfoundland, o țară care în prezent este o provincie a Canadei. Mama ei plecase din Newfoundland cu suficient de mult timp înainte ca Amy să se nască în siguranță într-un sanatoriu.

În țara aceasta este foarte frig iarna, așa că noaptea Mami o înfofolea pe Amy într-o mulțime de pături moi, ca să-i fie cald și bine. Într-o zi, când Amy avea cam un an și jumătate, Tati a primit o scrisoare de la conducătorii bisericii, adică de la aceia care îi trimiteau pe misionari în multe locuri ale lumii: „Tu și familia ta ați vrea să fiți misionari în India?” erau întrebați ei în scrisoare.
 

Să meargă în îndepărtata Indie? Ce minunat! Dar, înainte de toate, ei s-au rugat și apoi au răspuns la scrisoare. „Da, suntem bucuroși să mergem oriunde este nevoie de noi”, scriseră ei. Mai întâi, un medic s-a asigurat că ei toți erau sănătoși. Apoi au împachetat lucrurile pe care aveau nevoie să le ia cu ei. Au călătorit cu trenul, traversând toată America de Nord până la marele oraș San Francisco, din California, unde și-au vizitat prietenii și familia.

Pe când se aflau în vizită la bunicii lui Amy, mama ei s-a îmbolnăvit. Toți și-au făcut griji văzând că ea nu se făcea bine mai repede. Pe vremea aceea, multă lume se îmbolnăvea de o boală îngrozitoare și murea din cauza ei. Când doctorul i-a spus mamei lui Amy că și ea avea boala aceea, toți s-au îngrijorat și I-au cerut lui Dumnezeu să o facă bine. Când Dumnezeu a răspuns rugăciunilor lor, toată lumea s-a bucurat foarte mult. Pentru că Mami fusese bolnavă, doctorul a trebuit să se asigure că ea se simțea suficient de bine pentru a călători până în India.
— Vrei să mergi în India? o întrebă medicul.
— Da, vreau, îi spuse Mami.
— Atunci poți să-ți duci planurile la îndeplinire, îi zise medicul zâmbind. Mami își aminti cât de tare o duruse gâtul.
— Poate că ar trebui să vă uitați la mine în gât, îi sugeră ea.
— Trebuie să-ți scot urgent amigdalele! îi zise doctorul, după ce se uită la ea în gât.

Așa că asta a și făcut, și nu peste mult timp erau din nou pe drum. Cu același vapor urmau să călătorească și alți câțiva misionari la fel ca părinții lui Amy, așa că au plănuit să se întâlnească la San Francisco. De acolo aveau să se îmbarce pe un vas mai mare, care îi ducea în locurile în care urmau să fie misionari. Și toți erau oameni mari, cu excepția lui Amy.
Într-o zi, pe când așteptau să urce pe vaporul acela mare, ceva îngrozitor i s-a întâmplat lui Amy.