În cele din urmă, casa lui Dumnezeu a fost terminată (bateți din palme). Era nespus de frumoasă. Tot aurul fusese lustruit. Bronzul și argintul fuseseră, de asemenea, lustruite. Casa lui Dumnezeu strălucea. Dar, mai presus de toate, casa lui Dumnezeu era chiar acolo, în mijlocul taberei.
Moise a zâmbit. S-au uitat la perdelele frumoase care fluturau ușor în bătaia vântului. A verificat altarul strălucitor (arată altarul). A văzut sfeșnicul de aur (arată sfeșnicul). S-a uitat la chivotul de aur, cu cei doi îngeri deasupra lui. A văzut mobilierul și a zâmbit din nou. Totul era exact așa cum trebuia să fie. Totul era așa cum spusese Dumnezeu. Moise a mulțumit poporului. Ei construiseră și cususeră. Căraseră și ajutaseră. Era mândru de ei pentru că lucraseră împreună cu Dumnezeu. Acum, era timpul ca Dumnezeu să vină și să locuiască acolo!
Poporul privea și aștepta. Oare ce avea să facă Dumnezeu? Norul special al lui Dumnezeu a început să se miște. S-a apropiat din ce în ce mai mult. Apoi, norul s-a mutat chiar deasupra și în interiorul cortului. Dumnezeu Se afla în noua Lui casă! Poporul a plâns de fericire. Inimile oamenilor erau pline de bucurie. Au înălțat rugăciuni de mulțumire fiindcă Dumnezeu hotărâse să locuiască atât de aproape de ei.
Când norul se ridica deasupra casei lui Dumnezeu, poporul știa că era timpul să strângă tabăra și să pornească la drum. Stâng, drept, stâng, drept! Dacă norul stătea pe loc, rămâneau în tabără. În timpul zilei, norul plutea deasupra casei lui Dumnezeu. Noaptea, un foc strălucea în interiorul norului și tot poporul lui Dumnezeu putea să îl vadă. Nu se simțeau niciodată singuri – știau că Dumnezeu era cu ei.
Dumnezeu Și-a iubit poporul atât de mult, încât a dorit să locuiască chiar în mijlocul taberei lor. Dumnezeu vrea să fie aproape și de tine. El vrea să locuiască în inima ta și să fie cu tine pe tot parcursul zilei – în fiecare zi! Îți mulțumesc, Isuse, pentru că vrei să fii aproape de mine. (Spuneți împreună) Te rog să faci din inima mea casa Ta!