Minunea cu mana și apa

Poporul lui Dumnezeu înainta încet prin deșertul fierbinte și prăfuit. Oamenii nu erau foarte fericiți (încruntă-te). Le era cald! Le era foame! În deșert nu existau grădini cu fructe și legume. Nu existau nici piețe de unde să cumpere mâncare. „Avem nevoie de mâncare! Avem nevoie de apă!” (Exodul 16:3). Poporul s-a plâns la Moise, deși nu avea motive să se plângă. Dumnezeu avea grijă de ei. 

Dimineața, când s-au trezit, s-au frecat bine la ochi. Nu le venea să creadă. Peste tot în jur era ceva alb care semăna cu zăpada. Ce este? se întrebau unii pe alții. Moise a zâmbit. Era mâncare! Dumnezeu le trimisese hrană. Iar hrana aceasta semăna cu pâinea din cer (arată în sus). Căzuse ca ploaia din cer (mișcă degetele ca să imiți picăturile de ploaie). Mulțumim, Doamne! Au cules și au mâncat din ea. Mmm…! Era delicioasă. Avea un gust dulce ca mierea. Oamenii au numit mâncarea aceasta mană. 

Oamenii își lingeau buzele uscate. Oh, le era sete! Nu era niciun pic de apă în această parte a deșertului. Mergeau încet înainte. Hainele și corturile pe care le cărau erau grele. Și vitelor le era sete. Și oilor. Dumnezeu știa că toți aveau nevoie de apă. 

Când poporul a ajuns la niște stânci, Dumnezeu i-a spus lui Moise să lovească stânca cu toiagul lui. Dintr-odată, un izvor de apă proaspătă s-a revărsat din stâncă. Pleosc, pleosc, pleosc! Oamenii au bătut din palme. Aveau să-și potolească setea. Dumnezeu fusese atât de bun, încât le dăduse apă. 

Dumnezeu Își iubea poporul așa cum un proaspăt tătic sau o proaspătă mămică își iubește bebelușul prețios (prefă-te că ții în brațe un bebeluș). El voia să aibă grijă de ei și să le dea toate lucrurile de care aveau nevoie. Le-a trimis hrană și apă. Dumnezeu știe de ce ai nevoie și Îi place să aibă grijă de tine. (Spuneți împreună) Mulțumesc, Doamne, pentru că ai grijă de mine!

Alegeți o scenă pe care să o creați – fie cea cu mana care cade din cer, fie cea cu apa care țâșnește din stâncă – și folosiți-o pentru a vorbi despre faptul că lui Dumnezeu Îi place să le dea copiilor Săi toate cele necesare. Pentru scena cu mana, ați putea face o tabără în deșert folosind cuburi, jucării sau animale de pluș. Alege un aliment alb, cum ar fi orezul, orezul expandat sau biscuiții. Presară peste tot, apoi distrați-vă adunând (și chiar mâncând). Pentru scena cu apa care țâșnește din stâncă, ați putea folosi o cutie cu nisip sau ați putea merge afară. Folosiți obiecte naturale pentru a reconstitui umblarea israeliților prin deșert. Faceți mici corturi din bețe și frunze. Găsiți o piatră pe care Moise ar putea să o lovească o dată cu toiagul pentru ca apa să țâșnească. Folosiți o cană sau o stropitoare pentru a turna apă peste stâncă. Vorbiți despre minunea uimitoare pe care a făcut-o Dumnezeu. 

Ieșiți în aer liber și faceți mișcare: alergați și săriți împreună. Când copilului i se face cald și simte nevoia de apă, oferă-i un pahar cu apă rece. Vorbește- i despre faptul că și israeliților le era foarte cald și foarte sete – exact cum îi este și lui acum. Dumnezeu le-a dat apă pentru că îi iubea și avea grijă de ei. Dumnezeu are grijă și de tine! 

Într-una din zilele acestei săptămâni, pregătește o gustare cu miere pe pâine sau biscuiți tăiați în bucățele mici. Vorbiți despre gustul pe care l-ar fi putut avea mana. Vorbiți și despre cum au reacționat israeliții când au văzut-o pentru prima dată. 

Faceți o listă și notați toate modalitățile în care Dumnezeu are grijă de noi (de exemplu: hrană, apă, adăpost, familie iubitoare). Desenați o imagine lângă fiecare aspect menționat. Lipiți lista pe frigider și nu uitați să-I mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile acestea.

Cât este de ușor ca, privind în urmă, la călătoria israeliților, să nu ne vină să credem cât de repede au uitat de călăuzirea lui Dumnezeu! Îl vedeau în norul luminos și în norul de foc, în mana din fiecare dimineață. Cu toate acestea, s-au plâns și nu au avut încredere că El le va purta de grijă.

Cu siguranță noi nu am face la fel! Și totuși, și noi uităm că Dumnezeu este iubire. Uităm că Dumnezeul care ne-a iubit ieri va avea grijă de noi și astăzi, și mâine, pentru totdeauna. Uităm să ne umplem inimile cu recunoștință și să-L lăsăm pe Dumnezeu să transforme lucrurile acestea în încredere.

Când uităm să privim la Dumnezeu, ne concentrăm pe problemele noastre, pe lista noastră cu lucruri de făcut, pe lista de dorințe, pe greutăți și pe durere. Da, și noi ne plângem! Pe pământul acesta, îndoiala și neîncrederea câștigă teren. „De ce oare am fi nerecunoscători și lipsiți de încredere? Iisus este prietenul nostru: întregul cer este interesat de binele nostru; iar neliniștea și temerea noastră nu fac decât să-L întristeze pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu” (Ellen G. White, Patriarhi și profeți, p. 294).

Dumnezeu este un Tată care este mereu prezent, întotdeauna credincios și bun. El nu uită de noi și ne oferă lucrurile de care avem nevoie. El ne iartă inimile nemulțumite și ne călăuzește cu iubire în călătoria noastră spre Țara Promisă. El spune: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară” (Matei 11:28-30).