S-a isprăvit!

Când Isus a privit spre mulțimea adunată în jurul crucii, a observat pe cineva special pentru El — pe mama Lui dragă. Aceasta leșinase privind neajutorată cum soldații băteau cuiele în mâinile și picioarele lui Isus, iar ucenicii o duseseră cu grijă ceva mai departe. Dar ea nu putea suporta să stea departe de El, așa că Ioan o adusese înapoi.

Chiar pe cruce fiind, Isus le-a vorbit cu dragoste — ei şi lui Ioan. Ce le-a spus? Ioan 19:26,27 Ioan a înțeles ce voia Isus să spună. A luat-o pe Maria la el acasă și a îngrijit-o. Nu numai Maria a primit o binecuvântare, ci și Ioan a fost binecuvântat. Atâta timp cât Maria a trăit, i-a amintit constant lui Ioan de Isus. Și acum, Isus murea. Chiar dacă El nu păcătuise niciodată, păcatele fiecărei persoane au fost puse asupra lui. Greutatea acestor păcate apăsa din ce în ce mai mult asupra lui Isus și Îl separa de Tatăl Său.

Isus a simțit foarte intens cât de teribil este păcatul. Știa că plata păcatului este moartea – moartea veșnică. El nu înţelegea cum ar fi putut duce păcatele lumii și totuși să trăiască din nou. Isus avea sentimentul că nu avea să-L mai vadă niciodată pe Tatăl Său. Isus alegea să moară pentru totdeauna, ca noi să avem viața veșnică.

Durerea fizică cu care Isus se confrunta era îngrozitoare, dar suferința lui sufletească era mult mai mare, astfel încât abia simțea durerea fizică. Liderii religioși Îl batjocoreau şi spuneau: „Pe alţii i-a mântuit, iar pe Sine nu se poate mântui!” (Matei 27:42). Ei nu știau cât de adevărate erau aceste cuvinte. Isus nu Se putea salva pe Sine și să plătească, în acelaşi timp, şi prețul pentru păcatele noastre. Isaia 53:4,5

Aplicație: Amintiți-vă că Isus nu a purtat păcatele unei singure persoane. El a purtat păcatele fiecărei persoane în parte. Nu e de mirare că nu vom înţelege niciodată pe deplin prin ce a trecut Isus. Totuși, putem să alegem să ne eliberăm de Satana și să trăim vieți bune, neprihănite! Fără Jertfa lui Isus nu ar exista posibilitatea de a alege. Vrei să dai votul tău lui Isus? 1 Petru 2:24

În jurul amiezii, soarele părea că dispare și s-a lăsat un întuneric dens. Blestemele și batjocura s-au oprit imediat, în timp ce toţi, inclusiv preoții şi conducătorii îngroziți, s-au aruncat la pământ crezând că venise ziua judecăţii. Dumnezeu a trimis acest întuneric pentru a ascunde ultimele ore de agonie ale lui Isus. Dumnezeu a fost chiar acolo, în norul întunecat, suferind împreună cu Fiul Său, dar Isus nu a putut vedea sau simți prezența Lui. Trebuia să sufere singur.

Cam pe la ora trei după-amiaza s-a luminat din nou, dar întunericul încă Îl ţinea ascuns pe Isus. Apoi Isus a strigat: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” Isus exprima durerea incredibilă de a fi separat de Tatăl Său — durere produsă de păcatele noastre puse asupra Lui.

Isus nu alesese niciodată păcatul. Satana știa că dacă nu-L determină pe Isus să păcătuiască înainte de a muri, el și îngerii lui vor fi distruşi pentru totdeauna. Așa că a făcut tot ce a putut ca să-L convingă pe Isus să coboare de pe cruce. Nu e de mirare că-L făcea să sufere cât de mult posibil atât fizic, cât şi mental! Dar Isus nu a cedat ispitelor lui Satana. Deși nu a putut vedea sau simți prezența Tatălui, şi-a amintit de multele ocazii în care Tatăl Îi arătase că L-a acceptat ca Fiu al Său. Matei 3:16,17 ; Matei 17:5; Ioan 12:28

Isus, prin credință, a ales să se bazeze pe această dovadă anterioară a acceptării Tatălui Său. În ciuda felului în care simțea, ce anume din ce a spus Isus ne arată credința Sa în Dumnezeu? Luca 23:46 Isus a vorbit cu voce tare și clară, iar fața Lui strălucea ca soarele. Nu S-a mai simţit părăsit de Tatăl Său. S-a încrezut în dragostea lui Dumnezeu. Prin credință, Isus a câștigat victoria! Apoi Isus a murit – învingător asupra lui Satana. Apocalipsa 12:10

Aplicație: Nu ne vom confrunta niciodată cu ispite la fel de puternice ca Isus, dar am putea câștiga victoria la fel ca El. 1 Ioan 5:4 Câștigăm, de asemenea, atunci când — în loc să ne încredem în sentimentele noastre — alegem să ne încredem în promisiunile lui Dumnezeu găsite în Biblie.

Chiar înainte ca Isus să Se predea Tatălui Său și să moară, a mai spus ceva. Ce anume? Ioan 19:30 Ce a vrut Isus să spună prin acele cuvinte? Ce anume se sfârşea? Pentru a răspunde la această întrebare, noi trebuie să ne întoarcem la începutul Marii lupte. Când Satana a început să lucreze împotriva lui Dumnezeu, el spunea că Legea lui Dumnezeu exista doar pentru beneficiul și slava Lui Însuși – acel Dumnezeu fiind mai preocupat de El Însuși decât de creaturile Sale. Satana a făcut să pară că el, nu Dumnezeu, era mai mult interesat de binele universului.

Satana a mai spus că era imposibil să respecţi Legea lui Dumnezeu şi că el putea face o lege mai bună decât aceasta. Unii dintre îngeri au ales să-l creadă pe Satana, dar alții au ales să rămână loiali lui Dumnezeu. Dar chiar și îngerilor credincioşi le era dificil să înţeleagă pe deplin care avea să fie rezultatul final al metodei de guvernare a lui Satana. Așa că Dumnezeu i-a dat timp lui Satana pentru a-şi pune în aplicare planul. Astfel, întregul univers avea să vadă rezultatele guvernării sale și pe cele ale conducerii lui Dumnezeu.

Când Adam și Eva au păcătuit, planul lui Dumnezeu de a ne salva (Planul de răscumpărare) a intrat imediat în vigoare. Care era planul lui Dumnezeu? Ioan 3:16 Cum avea să funcționeze acel plan? Noi am păcătuit și meritam să murim (Romani 6:23), dar Dumnezeu pusese la cale un plan de salvare pentru noi. Din moment ce legea spune că păcătoșii trebuie să moară, Isus avea să vină în această lume și să ia toate păcatele noastre asupra Sa. Isus avea să suporte apoi moartea pe care o meritam, pentru ca noi să putem alege să primim darul vieții veșnice. 2 Corinteni 5:19-21; 1 Petru 2:24

Pentru următorii patru mii de ani, îngerii loiali au urmărit lucrarea lui Dumnezeu și pe cea a lui Satana. Dumnezeu întotdeauna era preocupat să-l ajute pe om, în timp ce Satana lucra întotdeauna pentru a-l ruina și distruge.

Aplicaţie: Biblia ne descoperă cum este Dumnezeu și cum este Satana. Pe care dintre cei doi îți dorești să îl ai ca stăpân? Pe cine alegi astăzi?

Îngerii loiali au urmărit Marea luptă dintre Dumnezeu și Satana timp de patru mii de ani. Când Isus S-a născut, Satana şi-a concentrat toată energia pe un singur obiectiv – încercarea de a-L determina pe Isus să păcătuiască măcar o dată. Dar nu a reuşit s-o facă. Cu cât Satana Îl ispitea mai mult pe Isus, cu atât mai mult Isus se baza pe relaţia cu Tatăl Său. Așa a reușit să rămână curat și fără păcat.

Îngerii au privit apoi cu uimire cum Satana i-a inspirat pe oameni să aibă un comportament violent faţă de Isus. Au fost chiar mai uimiți de spiritul iertător al lui Isus faţă de dușmanii Lui, iertare pe care nu a încetat s-o ofere nici după ce fusese pironit pe cruce (Luca 23:34). După ce a strigat: „S-a isprăvit”, Isus a plecat capul și a murit. El a murit arătând o dragoste desăvârşită, neavând niciun păcat.

S-A ISPRĂVIT – Isus a demonstrat că este posibil să păzim Legea lui Dumnezeu. A demonstrat că putem avea o viaţă fără păcat, depinzând de Dumnezeu. El a arătat că păcatul nu poate fi scuzat. Evrei 4:15,16; 1 Ioan 3:3-6

S-A ISPRĂVIT – Isus a demonstrat că Legea lui Dumnezeu este eternă; nu poate fi schimbată. Dacă Legea ar fi putut fi schimbată, Isus nu ar mai fi trebuit să moară. Faptul că Isus a murit pe cruce arată ca Legea nu poate fi schimbată. Romani 3:31; 7:12

S-A ISPRĂVIT – Isus a demonstrat diferenţa uriaşă între Dumnezeu şi Satana. Isus, Dumnezeu Fiul, S-a smerit pe El Însuși și a murit. Filipeni 2:5-8 El a fost dispus să fie pentru totdeauna separat de Tatăl, dacă numai așa putea fi salvată rasa umană păcătoasă (Marcu 15:34). Satana, pe de altă parte, L-a omorât pe Fiul lui Dumnezeu, în timp ce încerca să-şi satisfacă ambițiile egoiste. Îngerii loiali din cer au putut atunci să vadă clar rezultatele finale ale ascultării de Satana și pe cele ale ascultării de Dumnezeu. Au văzut că Dumnezeu, nu Satana, este cel care iubește cu adevărat pe cei pe care i-a creat.

S-A ISPRĂVIT – Isus l-a învins pe Satana, a câștigat biruința. Într-o zi, atât păcatul, cât și Satana vor fi nimiciţi. Apocalipsa 21:4 Deși Marea luptă încă nu s-a încheiat, totuși răscumpărarea omului este acum sigură. Într-o zi, toţi cei care Îl acceptă pe Isus vor fi mântuiţi pentru totdeauna. Apocalipsa 7:9-12

Aplicaţie: Acum trebuie să decizi de partea cui vrei să fii. Alege acum să-L urmezi pe Isus!

Multe lucruri s-au întâmplat în momentul în care Isus a murit. În tot cerul a fost un strigăt extraordinar de victorie. Isus îl învinsese pe Satana! Ființele credincioase din întregul univers îi aduceau laude lui Dumnezeu. La cruce, sutașul roman a fost convins de Duhul Sfânt. Ce a spus soldatul când a văzut răbdarea lui Isus şi a auzit strigătul Său de victorie atunci când a murit? Matei 27:54

El a fost a treia persoană (împreună cu Simon, care a purtat crucea, și hoțul de pe cruce) care şi-a declarat credința în Isus în acea zi. Moartea lui Isus nu era inutilă. Isaia 53:11

În același timp, un preot în templu se pregătea să înjunghie mielul pentru jertfa de seară. Dar Isus, Mielul lui Dumnezeu (Ioan 1:29), tocmai fusese sacrificat. Nu mai era nevoie de sacrificii la templu. Un cutremur teribil s-a petrecut în acel moment. Oamenii s-au îngrămădit unii în alţii, din munți s-au desprin stânci și au căzut în vale. Mormintele s-au deschis. Ce s-a întâmplat în templu cu perdeaua dintre Sfânta şi Sfânta Sfintelor? Marcu 15:37,38

În toată spaima de atunci, preotul a scăpat cuțitul; mielul a fugit. Isus murise la timp. Profeția lui Daniel spunea că Mesia urma să fie sacrificat, iar sacrificiile de la templu aveau să înceteze la mijlocul celei de-a 70-a săptămâni (Daniel 9:26,27), adică în primăvara anului 31 d.Hr. Chiar acela a fost momentul când Isus a murit. Isus era mort, dar liderii religioși încă se temeau de El. Ei au vrut ca Isus să fie luat de pe cruce imediat. Oamenii care erau răstigniți nu mureau în doar câteva ore. Ce au făcut soldații pentru a se asigura că Isus murise? Ioan 19:32–37

Ucenicii erau cu inima zdrobită. Ei Îl iubeau pe Isus mai mult ca niciodată și nu puteau suporta să vadă cum nişte străini Îl dau jos de pe cruce şi-L duc să fie înmormântat la un loc cu nelegiuiţii. Dar ei erau cu toții săraci. Cum Îi puteau oferi o înmormântare corespunzătoare? Ioan și femeile au rămas să vadă desfăşurarea lucrurilor. Ce s-a întâmplat apoi? Ioan 19:38-42; Luca 23:54-56

Aplicație: Ucenicii nu ar fi fost atât de descurajaţi dacă și-ar fi amintit cuvintele lui Isus. Matei 20:18,19 Ne pot încuraja promisiunile lui Dumnezeu dacă nu le citim și nu ni le amintim?

Isus a fost pus în mormânt vineri după-amiază, chiar înainte de apusul soarelui. Isus S-a odihnit în primul Sabat al planetei noastre, celebrând lucrarea de creație (Geneza 2:1-3). El urma să Se odihnească și în Sabatul în care încheia lucrarea Sa de răscumpărare. Ce Sabat ciudat a fost! Oamenii veniseră la Ierusalim din toată țara pentru Sărbătoarea Paștelui. Lucrurile se întâmplau ca de obicei, dar acum marea perdea se rupsese și toată lumea putea vedea Sfânta Sfintelor.

Mulți oameni nu au avut odihnă de la momentul răstignirii până la cel al învierii, ci au studiat cu sârguință profețiile pentru a înţelege ce se întâmplase. Deși fiecare studia din motive diferite, toți au ajuns la aceeași convingere – că Isus era Mesia, Răscumpărătorul lumii. Mulţi preoți au fost convinși și, după învierea Sa, au crezut în El. Dar ucenicii lui Isus nu erau convinşi. Ei uitaseră promisiunea lui Isus – că avea să învieze. Viitorul le părea sumbru și fără speranță.

Mulți oameni au venit la templu în Sabatul acela pentru a fi vindecaţi, dar ei au fost foarte dezamăgiți că Isus nu era acolo. Mulți dintre oamenii care ceruseră ca Isus să fie răstignit își doreau acum ca El să mai fi fost încă în viață.

Liderii religioși crezuseră că aveau să fie fericiţi dacă Isus va muri. Acum El era mort, dar le era mai frică decât oricând. Își aminteau că El le spusese că avea să Îşi dea viaţa ca apoi să o ia din nou. (Ioan 10:17,18). Își aminteau că îl înviase pe Lazăr din morți. Își aminteau că Isus Îşi prezisese moartea și învierea. Matei 20:18,19 Până acum, totul se întâmplase exact așa cum spusese. Avea El să revină la viaţă a treia zi? Ei nu se puteau abţine din a se gândi la Isus și le era din ce în ce mai frică. Chiar dacă era Sabat, au ţinut un consiliu pentru a decide ce să facă mai departe.

Atunci ei s-au dus la Pilat și au primit permisiunea de a asigura mormântul, astfel ca Isus să nu iasă afară. Au pus funii peste piatra de la intrarea în mormânt, le-au fixat bine de stânci și au trimis 100 de soldați pentru a păzi locul. Matei 27:62-66

Aplicaţie: Cât de inutile au fost eforturile lor! Chiar și un munte pus peste mormântul Său nu ar fi putut să-L oprească să-şi respecte promisiunea. Oamenii răi au făcut totul pentru a-L ţine pe Isus în mormânt, dar eforturile lor doar au furnizat dovezi cu privire la învierea Sa.