1 În ziua[[xr:1]] a opta, Moise i-a chemat pe Aaron, pe fiii lui și pe bătrânii lui Israel.

În ziua a opta. Cele şapte zile de consacrare trecuseră şi venise timpul ca Aaron să aducă prima lui jertfă. Înainte de acest moment, el nu îndeplinise nici un serviciu strict preoţesc pentru popor. Instruirea lui fusese completă, totuşi trebuie că el a întâmpinat cu o oarecare nelinişte ziua de punere la probă.

Moise a chemat pe Aaron şi pe fiii lui şi pe bătrânii poporului să vină cu jertfele cerute şi să-şi înceapă lucrarea. În timp ce făceau acest lucru, tot poporul s-a apropiat şi a stat înaintea Domnului (v.5).


2 Și i-a zis lui Aaron: „Ia[[xr:1]] un vițel ca jertfă-pentru-păcat și[[xr:2]] un berbec ca ardere-de-tot, amândoi fără cusur, și înfățișează-i înaintea DOMNULUI!
3 Să le vorbești fiilor lui Israel astfel: «Luați[[xr:1]] un țap ca jertfă-pentru-păcat, un vițel și un miel de un an fără cusur pentru arderea-de-tot,
4 un taur și un berbec ca jertfă-de-pace, ca să-i jertfiți înaintea DOMNULUI, și o[[xr:1]] ofrandă-din-cereale frământată cu untdelemn; căci astăzi vi Se[[xr:2]] va arăta DOMNUL.»”
5 Ei au adus tot ce poruncise Moise înaintea Cortului Întâlnirii și toată adunarea s-a apropiat și a stat înaintea DOMNULUI.
6 Moise a zis: „Să faceți lucrul acesta pe care l-a poruncit DOMNUL și vi se va arăta[[xr:1]] slava DOMNULUI.”
7 Moise i-a zis lui Aaron: „Apropie-te de altar, adu-ți[[xr:1]] jertfa-pentru-păcat și arderea-de-tot și fă ispășire pentru tine și pentru popor; adu darul[[xr:2]] poporului și fă ispășire pentru ei, după cum a poruncit DOMNUL!”
8 Aaron s-a apropiat de altar și a înjunghiat vițelul jertfei-pentru-păcat, care era pentru el.

Aaron s-a apropiat. Fără nici o ezitare, Aaron a jertfit pentru sine, iar fiii lui l-au ajutat să îndeplinească procedurile de folosire a sângelui. El a făcut totul după regulă, fără nici o greşeală.


9 Fiii[[xr:1]] lui Aaron au adus sângele la el; el și-a înmuiat degetul în sânge, a pus[[xr:2]] o parte din el pe coarnele altarului, iar sângele rămas l-a turnat la temelia altarului.
10 A ars pe altar grăsimea[[xr:1]], rinichii și prapurul ficatului de la vițelul pentru jertfa-pentru-păcat, după cum[[xr:2]] îi poruncise lui Moise DOMNUL,

Cum poruncise... Domnul. În toate acestea, Moise a fost un observator interesat. El a fost singurul cu care comunicase Dumnezeu şi care îi instruise pe Aaron şi fiii lui cu privire la ce aveau să facă. Acum el veghea ca toate lucrurile să fie făcute conform cu instrucţiunile lui Dumnezeu. Ar fi fost o mare greşeală pentru Aaron să stropească sângele jertfei de ispăşire de jur împrejurul altarului. Acest lucru nu trebuia să fie făcut niciodată. Sângele jertfei de ispăşire trebuia să fie pus pe coarnele altarului. Sângele arderii de tot era întotdeauna stropit pe altar de jur împrejur. Simbolismul cerea ca totul să fie făcut exact în felul prescris de Dumnezeu. De aceea, Aaron n-a făcut nici o greşeală.


11 iar carnea[[xr:1]] și pielea le-a ars în afara taberei.
12 Apoi, a înjunghiat arderea-de-tot. Fiii lui Aaron au adus sângele la el și el a stropit[[xr:1]] altarul cu sânge de jur împrejur.
13 I-au adus[[xr:1]] și arderea-de-tot tăiată în bucăți, cu cap cu tot, și a ars-o pe altar.
14 A spălat[[xr:1]] măruntaiele și picioarele și le-a ars pe altar, deasupra arderii-de-tot.
15 În urmă, a adus[[xr:1]] darul poporului. A luat țapul jertfei-pentru-păcat adus de popor, l-a înjunghiat și l-a adus jertfă-pentru-păcat ca pe vițel.

Jertfa pentru popor. Terminând cu jertfa adusă pentru sine, Aaron a trecut la ritualul pentru jertfele poporului. Procedeul era oarecum diferit de acela care avea să fie urmat mai târziu, pentru că aceasta a fost prima dată când Aaron a jertfit pentru popor. De obicei, o jertfă de ispăşire pentru popor consta dintr-un viţel (cap. 4,14), şi sângele lui trebuia să fie dus în prima despărţitură a sanctuarului (cap. 4,17.18), dar aici jertfa de ispăşire era un ţap. Cu excepţia Zilei de Ispăşire, sângele ţapului nu era dus în sanctuar. Aaron avusese instrucţiuni hotărâte cu privire la jertfa zilei, şi a urmat aceste instrucţiuni. Totul a fost făcut cum poruncise Moise, fără greşeală.


16 A adus apoi arderea-de-tot după[[xr:1]] rânduială.
17 A adus și ofranda-din-cereale[[xr:1]], a luat un pumn plin din ea și l-a ars pe altar, în afară de[[xr:2]] arderea-de-tot de dimineață.
18 După ce a înjunghiat Aaron taurul și berbecul – jertfa-de-pace[[xr:1]] pentru popor – fiii lui au adus sângele la el și el a stropit altarul cu sânge de jur împrejur.
19 I-au adus apoi grăsimea de la taur și de la berbec – coada, grăsimea din jurul măruntaielor, rinichii și prapurul ficatului –,
20 au pus grăsimile acestea deasupra piepturilor și el a ars[[xr:1]] grăsimile pe altar.
21 Aaron a legănat într-o parte și într-alta piepturile și pulpa dreaptă, ca dar[[xr:1]] legănat înaintea DOMNULUI, cum îi poruncise lui Moise DOMNUL.
22 Aaron și-a ridicat mâinile spre popor și l-a binecuvântat[[xr:1]]. Apoi, după ce a adus jertfa-pentru-păcat, arderea-de-tot și jertfa-de-pace, a coborât.

Aaron şi-a ridicat mâinile. Poporul fusese un spectator interesat. Ei îl văzuseră pe Aaron jertfind pentru sine, îl văzuseră jertfind pentru ei. Acum, Aaron şi-a ridicat mâinile spre popor şi l-a binecuvântat. Acesta era un moment solemn şi fericit, pentru că Dumnezeu primise jertfele lor.


23 Moise și Aaron au intrat în Cortul Întâlnirii. Când au ieșit, au binecuvântat poporul, și slava[[xr:1]] DOMNULUI s-a arătat întregului popor.

Slava Domnului. Moise şi Aaron au mers împreună în sanctuar. Ce a avut loc acolo nu ni se spune, dar cei doi fraţi trebuie să fi fost plini de teamă şi respect când s-au aflat în faţa perdelei care separa Sfânta de Sfânta Sfintelor. Putem crede că Moise l-a instruit pe Aaron cu privire la candele, pâinile pentru punerea sângelui pe coarnele altarului tămâierii. Nu ni se spune dacă perdeaua a fost dată la o parte şi dacă Aaron a primit instrucţiuni cu privire la ce avea să facă în Ziua Ispăşirii. Stropirea sângelui pe tronul harului era actul cel mai sacru pe care putea fi chemat să-l îndeplinească.

Deodată slava Domnului s-a arătat întregului popor. Nu ne este spus despre felul exact al acestei demonstraţii, dar trebuie să fi fost o uimitoare mărturie a aprobării lui Dumnezeu faţă de clădirea pe care poporul o ridicase pentru El şi faţă de Moise şi Aaron ca servi ai Săi. Aaron fusese consacrat pentru preoţie, iar acum Dumnezeu Şi-a pus pecetea asupra lui.


24 Un foc[[xr:1]] a ieșit dinaintea DOMNULUI și a mistuit arderea-de-tot și grăsimile de pe altar. Tot poporul a văzut lucrul acesta, a scos strigăte[[xr:2]] de bucurie și s-a aruncat cu fața la pământ.

Un foc. Focul acesta l-ar fi putut mistui pe Moise, Aaron şi întreg poporul (cap. 10,1.2), în loc de aceasta, el a mistuit jertfele de pe altar. Dumnezeu Îşi adusese la îndeplinire făgăduinţa (v.4, 6). După tradiţia iudaică, focul sacru obţinut cu ocazia aceasta s-a păstrat cel puţin până la distrugerea Templului lui Solomon, şi poate chiar un timp mai îndelungat.

Dumnezeu acceptase lucrarea omului. Sanctuarul era acum dedicat şi consacrat. Tot aşa şi preoţii. Toate pregătirile au fost încheiate pentru serviciul care avea să continue mai mult de 1400 de ani, iar apoi să fie transferat pentru sanctuarul de sus.

Comentariile lui Ellen G. White 1-9, 22-24 PP 359