1 Domnul i-a vorbit lui Moise și i-a zis:

Domnul a vorbit. Cele mai multe dintre încălcările amintite în acest capitol au fost înfăţişate în capitolele 18 şi 19. Apelul către popor a fost făcut pe plan curat spiritual, un apel la simţul lor de dreptate. Aici încălcările sunt considerate crime contra statului şi mai ales ele erau pasibile de pedeapsă. În general, pedeapsa era moartea.


2 „Spune-le[[xr:1]] copiilor lui Israel: «Dacă un om dintre copiii lui Israel sau dintre străinii care locuiesc în Israel i-l dă[[xr:2]] lui Moloh pe unul din copiii lui, omul acela să fie pedepsit cu moartea: poporul din țară să-l ucidă cu pietre.

Lui Moloh. Aceasta nu era o simplă consacrare a copilului lui Moloh, ci era o jertfire adevărată prin foc, în care copilul era ars de viu (Psalmi 106,37.38; Isaia 57,5; Ieremia 7,31; 19,5; Ezechiel 16,21; 23,39). Cât priveşte discuţia asupra cuvântului Moloh, vezi comentariul pentru capitolul 18,21.


3 Și Eu[[xr:1]] Îmi voi întoarce Fața împotriva omului aceluia și-l voi nimici din mijlocul poporului său, pentru că i l-a dat lui Moloh pe unul din copiii săi, a spurcat[[xr:2]] Locașul Meu cel Sfânt și a necinstit[[xr:3]] Numele Meu cel sfânt.
4 Dacă poporul țării închide ochii față de omul acela care îi dă lui Moloh copii de-ai săi și nu-l[[xr:1]] omoară,
5 Eu Îmi[[xr:1]] voi întoarce Fața împotriva[[xr:2]] omului aceluia și împotriva familiei lui și-l voi nimici din mijlocul poporului lui, împreună cu toți cei ce curvesc[[xr:3]] ca el cu Moloh.

Îl voi nimici. Literal doborî, despica, risipi, nimici. Dumnezeu a hotărât că aceia care îşi jertfesc copiii lor lui Moloh să fie executaţi, de obicei prin omorâre cu pietre. Dacă poporul nu lua măsuri, ci trecea cu vederea crima, Dumnezeu urma să ia cazul în propriile mâini spre a-l nimici din mijlocul poporului împreună cu toţi cei ce curvesc cu el. În cele mai multe cazuri, nu este clar în ceea ce priveşte mijloacele prin care erau nimiciţi păcătoşii (vezi comentariul pentru Geneza 17,14; Exod 12,15). Aici acestea pot să însemne numai moartea.


6 Dacă[[xr:1]] cineva se duce la cei ce cheamă morții și la ghicitori ca să curvească după ei, Îmi voi întoarce Fața împotriva omului aceluia și-l voi nimici din mijlocul poporului lui.

Cheamă morţii. Cei care căutau pe orice cale să ia contact cu duhurile sau să comunice cu morţii erau pedepsiţi de asemenea (v.27). Deoarece pedeapsa cu moartea nu este amintită în versetul 6, se presupune că în unele cazuri aceasta era lăsată la hotărârea judecătorilor, după gravitatea abaterii. Conform cu versetul 27, pedeapsa obişnuită era moartea. Cât priveşte înţelesul termenului, vezi explicaţiile de la capitolul 19,31.


7 Voi[[xr:1]] să vă sfințiți și să fiți sfinți, căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.

Voi să vă sfinţiţi. Aşa cum s-a observat mai înainte, aceasta este nota dominantă a Leviticului şi una pe care Dumnezeu dorea ca poporul Său să o aibă mereu în minte. Motivul dat este simplu: Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.


8 Să păziți[[xr:1]] legile Mele și să le împliniți. Eu[[xr:2]] sunt Domnul, care vă sfințesc.

Să păziţi legile Mele. Versetul 7 întipăreşte sfinţenia. Imediat urmează porunca: Să păziţi legile Mele şi apoi cuvintele: Eu Sunt Domnul care vă sfinţesc. Aici sunt unite sfinţenia şi păzirea legilor lui Dumnezeu. Cum şi trebuiau să fie în viaţa reală. Pretenţia că sfinţirea poate fi dobândită fără ascultarea de voia lui Dumnezeu este o pretenţie falsă.


9 Dacă[[xr:1]] un om oarecare îi blestemă pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea; i-a blestemat pe tatăl său sau pe mama sa: sângele[[xr:2]] lui să cadă asupra lui.

Blastămă pe tatăl său. Nu suntem informaţi ce anume se cuprindea în acest blestem care atrăgea pedeapsa cu moartea. Faptul că acest act nu este definit înseamnă că includea orice fel de lipsă de respect.

Moartea pare o pedeapsă severă doar pentru blestemul cuiva. Ce mare răspundere punea aceasta asupra părinţilor pentru a-l creşte în aşa fel pe copil, încât acesta să aibă respect pentru autoritate. Despre această pedeapsă ni se aduce aminte când vedem părinţii care se supun cu blândeţe abuzului unui copil care într-un acces de mânie nu numai că refuză să asculte, ţipă, bate din picior, se revoltă şi chiar bate pe tată şi pe mamă. Astfel de părinţi pot să regrete prea târziu că nu s-au ocupat de copil la timp, ci i-au permis să treacă peste ce era oprit. Regretul cel mai mare are să vină o dată cu înţelegerea că, dacă ar fi lucrat înţelept şi prompt, băiatul ar fi putut să fie salvat pentru Împărăţia lui Dumnezeu.


10 Dacă[[xr:1]] un om preacurvește cu o femeie măritată, dacă preacurvește cu nevasta aproapelui său, omul acela și femeia aceea să fie pedepsiți cu moartea.

Preacurveşte. Versetele 10-21 nu constituie o lectură plăcută. Nici nu au fost scrise cu scopul acesta. Lucrurile amintite sunt lucruri ruşinoase, lucruri rele. De aceea, pedeapsa este în general moartea.


11 Dacă un[[xr:1]] om se culcă cu nevasta tatălui său și descoperă astfel goliciunea tatălui său, omul acela și femeia aceea să fie pedepsiți cu moartea; sângele lor să cadă asupra lor.
12 Dacă[[xr:1]] un om se culcă cu nora sa, amândoi să fie pedepsiți cu moartea; au făcut o[[xr:2]] amestecătură de sânge: sângele lor să cadă asupra lor.
13 Dacă[[xr:1]] un om se culcă cu un om cum se culcă cineva cu o femeie, amândoi au făcut un lucru scârbos; să fie pedepsiți cu moartea: sângele lor să cadă asupra lor.
14 Dacă[[xr:1]] un om le ia de neveste pe o fată și pe mama ei, este o nelegiuire: să-i ardă în foc, pe el și pe ele, ca nelegiuirea aceasta să nu fie în mijlocul vostru.
15 Dacă[[xr:1]] un om se culcă cu o vită, să fie pedepsit cu moartea, și vita s-o omorâți.
16 Dacă o femeie se apropie de o vită ca să curvească cu ea, să ucizi și femeia, și vita; să fie omorâte: sângele lor să cadă asupra lor.
17 Dacă[[xr:1]] un om o ia pe sora sa, fata tatălui său sau fata mamei lui, dacă îi vede goliciunea și ea o vede pe a lui, este o mișelie; să fie nimiciți sub ochii copiilor poporului lor; el a descoperit goliciunea surorii lui: își va lua pedeapsa pentru păcatul lui.
18 Dacă[[xr:1]] un om se culcă cu o femeie care este la sorocul femeilor și-i descoperă goliciunea, dacă-i descoperă scurgerea și ea își descoperă scurgerea sângelui ei, amândoi să fie nimiciți din mijlocul poporului lor.
19 Să nu[[xr:1]] descoperi goliciunea surorii mamei tale, nici a surorii tatălui tău, căci înseamnă să o descoperi[[xr:2]] pe ruda ta de aproape: amândoi aceștia își vor lua pedeapsa păcatului.
20 Dacă[[xr:1]] un om se culcă cu mătușa sa, a descoperit goliciunea unchiului său; își vor lua pedeapsa păcatului lor: vor muri fără copii.

Fără copii. Pedeapsa aceasta astăzi poate să nu pară drastică, dar în vremurile vechi ea însemna mult. A muri fără copii însemna a nu avea parte în nădejdea lui Israel, a fi practic în afara legământului.


21 Dacă[[xr:1]] un om o ia pe nevasta fratelui său, este o necurăție; a descoperit goliciunea fratelui său: nu vor avea copii.
22 Să păziți toate[[xr:1]] legile Mele și toate poruncile Mele și să le împliniți, pentru ca țara în care vă duc să vă așez să nu vă verse din gura ei.
23 Să nu trăiți[[xr:1]] după obiceiurile neamurilor pe care le voi izgoni dinaintea voastră, căci ele au făcut toate aceste lucruri și Mi-este scârbă[[xr:2]] de ele.

Obiceiurile neamurilor. Dumnezeu a dorit ca poporul Său să fie despărţit de cei din jurul lor, în obiceiuri, îmbrăcăminte, moralitate, chiar şi în mâncarea lor. Idealul lui Dumnezeu pentru poporul Său este o despărţire completă de lume.


24 V-am[[xr:1]] spus: ‘Voi le veți stăpâni țara; Eu v-o voi da în stăpânire: este o țară în care curge lapte și miere.’ Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care[[xr:2]] v-am pus deoparte dintre popoare.
25 Să[[xr:1]] faceți deosebire între dobitoacele curate și necurate, între păsările curate și necurate, ca să nu vă spurcați[[xr:2]] prin dobitoacele, prin păsările și prin toate târâtoarele de pe pământ, pe care v-am învățat să le deosebiți ca necurate.

Să faceţi deosebire. Vezi comentariul pentru capitolul 11.


26 Voi să-Mi fiți sfinți, căci Eu[[xr:1]] sunt sfânt, Eu, Domnul; Eu v-am[[xr:2]] pus deoparte dintre popoare, ca să fiți ai Mei.

Pus de-o parte. Literal despărţiţi. Acelaşi cuvânt ebraic apare în Geneza 1,4.6.7.14; Exod 26,33; Isaia 59,2; etc. El este tradus în Levitic 20,24 ca pus de-o parte şi în versetul 25 ca deosebire. Israel trebuia să fie deosebit de toate celelalte naţiuni nu numai în felul de închinare, ci şi în idealurile, obiectivele, viaţa socială şi modul de recreare, dietă şi îmbrăcăminte. Dumnezeu a despărţit pe poporul Său de toate celelalte neamuri nu numai pentru a-i face deosebiţi de toţi ceilalţi, ci pentru ca ei să reprezinte în orice obicei al vieţii propria Lui desăvârşire de caracter. În felul acesta, chiar şi popoarele păgâne aveau să recunoască superioritatea legilor lui Dumnezeu. (Deutronom 4,6-9)

Comentariile lui Ellen G. White

2,3 5T 320

6 GC 556 şi PP 685.

7 5T 743

7-8 CH 66, 68, 83 şi ML 250

23-25 MH 280

26 GC 556


27 Dar dacă un om[[xr:1]] sau o femeie cheamă duhul unui mort sau se îndeletnicesc cu ghicirea, să fie pedepsiți cu moartea; să-i ucideți cu pietre: sângele[[xr:2]] lor să cadă asupra lor.»”