---

¹ După ce a rostit aceste vorbe, Isus a plecat cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Chedron[[xr:1]], unde era o grădină, în care au intrat El și ucenicii Săi.
² Iuda, vânzătorul, știa și el locul, pentru că[[xr:1]] Isus Se adunase de multe ori acolo cu ucenicii Săi.
³ Așadar, Iuda a luat o cohortă de soldați și gărzi de la preoții de seamă și de la farisei și a venit acolo cu felinare, cu făclii și cu arme.
⁴ Isus, care știa tot ce avea să I se întâmple, a ieșit și le-a zis: „Pe cine căutați?”
⁵ Ei I-au răspuns: „Pe Isus Nazarineanul!” Isus le-a zis: „Eu Sunt!” Iuda, vânzătorul, era și el cu ei.
⁶ Când le-a zis Isus: „Eu Sunt”, ei s-au dat înapoi și au căzut la pământ.
⁷ El i-a întrebat din nou: „Pe cine căutați?” „Pe Isus Nazarineanul”, I-au zis ei.
⁸ Isus a răspuns: „V-am spus că Eu Sunt. Dacă pe Mine Mă căutați, lăsați-i pe aceștia să se ducă!”
⁹ (A zis aceasta ca să se împlinească vorba pe care o spusese: „N-am pierdut pe[[xr:1]] niciunul din aceia pe care Mi i-ai dat.”)
¹⁰ Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o, l-a lovit pe slujitorul marelui-preot și i-a tăiat urechea dreaptă. Slujitorul se numea Malhus.
¹¹ Isus i-a zis lui Petru: „Bagă-ți sabia în teacă! Paharul[[xr:1]] pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau oare nu-l voi bea?”
¹² Cohorta, căpitanul și gărzile din partea iudeilor L-au prins pe Isus și L-au legat.
¹³ L-au[[xr:1]] dus întâi la Anna[[xr:2]], căci el era socrul lui Caiafa, care era mare-preot în anul acela.
¹⁴ Caiafa[[xr:1]] era cel ce dăduse iudeilor sfatul acesta: „Este de folos să moară un singur om pentru popor.”
¹⁵ Simon Petru[[xr:1]] Îl urma pe Isus împreună cu un alt ucenic. Ucenicul acela era cunoscut marelui-preot și a intrat după Isus în curtea marelui-preot.
¹⁶ Petru[[xr:1]] însă a rămas afară la poartă. Celălalt ucenic, care era cunoscut marelui-preot, a ieșit, a vorbit cu portăreasa și l-a băgat pe Petru înăuntru.
¹⁷ Slujnica portăreasă i-a zis lui Petru: „Nu cumva și tu ești unul din ucenicii omului acestuia?” „Nu sunt!”, a răspuns el.
¹⁸ Slujitorii și gărzile care erau acolo făcuseră un foc de cărbuni, căci era frig, și se încălzeau. Petru stătea și el cu ei și se încălzea.
¹⁹ Marele-preot L-a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui și despre învățătura Lui.
²⁰ Isus i-a răspuns: „Eu[[xr:1]] am vorbit lumii pe față; întotdeauna am dat învățătură în sinagogă și în Templu, unde se adună toți iudeii, și n-am spus nimic în ascuns.
²¹ De ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă-i pe cei ce au auzit ce le-am vorbit; iată, aceștia știu ce am spus.”
²² Când a spus El acestea, una dintre gărzile aflate acolo I-a[[xr:1]] dat o palmă lui Isus, zicând: „Așa răspunzi marelui-preot?”
²³ Isus i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău; dar, dacă am vorbit bine, de ce Mă bați?”
²⁴ Anna[[xr:1]] L-a trimis legat la marele-preot Caiafa.
²⁵ Simon Petru stătea și se încălzea. Ei[[xr:1]] i-au zis: „Nu cumva și tu ești dintre ucenicii lui?” El a tăgăduit și a zis: „Nu sunt!”
²⁶ Unul din slujitorii marelui-preot, rudă cu cel căruia îi tăiase Petru urechea, a zis: „Nu te-am văzut eu cu el în grădină?”
²⁷ Petru iarăși a tăgăduit și îndată[[xr:1]] a cântat cocoșul.
²⁸ L-au adus[[xr:1]] pe Isus de la Caiafa la pretoriu. Era dimineață. Ei n-au intrat în pretoriu, ca să nu se întineze, ci să poată mânca Paștele.
²⁹ Atunci a ieșit Pilat afară la ei și le-a zis: „Ce învinuire aduceți împotriva omului acestuia?”
³⁰ Drept răspuns, ei i-au zis: „Dacă acesta n-ar fi fost un răufăcător, nu l-am fi dat noi în mâinile tale!”
³¹ Pilat le-a zis: „Luați-l voi și judecați-l după Legea voastră!” „Nouă nu ne este îngăduit de Lege să omorâm pe nimeni”, i-au zis iudeii.
³² Aceasta s-a întâmplat ca[[xr:1]] să se împlinească vorbele lui Isus prin care arătase cu ce moarte avea să moară.
³³ Pilat[[xr:1]] a intrat iarăși în pretoriu, L-a chemat pe Isus și I-a zis: „Ești tu regele iudeilor?”
³⁴ Isus i-a răspuns: „De la tine zici lucrul acesta sau ți l-au spus alții despre Mine?”
³⁵ Pilat a răspuns: „Oare sunt eu iudeu? Neamul tău și preoții de seamă te-au dat în mâinile mele. Ce ai făcut?”
³⁶ „Împărăția[[xr:1]] Mea nu este din lumea aceasta”, a răspuns[[xr:2]] Isus. „Dacă Împărăția Mea era din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor. Dar, acum, Împărăția Mea nu este[[xr:3]] de aici.”
³⁷ „Atunci un rege tot ești!”, I-a zis Pilat. „Tu însuți spui că sunt rege”[[fn:a]], a răspuns Isus. „Eu pentru aceasta M-am născut și am venit în lume: ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.”
³⁸ Pilat I-a zis: „Ce este adevărul?” După ce a spus aceste vorbe, Pilat a ieșit iarăși afară la iudei și le-a zis: „Eu[[xr:1]] nu găsesc nicio vină în el.
³⁹ Dar[[xr:1]], fiindcă la voi este obiceiul să vă eliberez pe cineva de Paște, vreți să vi-l eliberez pe regele iudeilor?”
⁴⁰ Atunci[[xr:1]] toți au strigat din nou: „Nu pe acesta, ci pe Barabba!” Iar Barabba[[xr:2]] era un tâlhar.