---

¹ După ce a rostit aceste vorbe, Isus a[[xr:1]] plecat cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Chedron[[xr:2]], unde era o grădină, în care au intrat El și ucenicii Lui.
² Iuda, vânzătorul, știa și el locul acela, pentru că[[xr:1]] Isus de multe ori Se adunase acolo cu ucenicii Lui.
³ Iuda deci[[xr:1]] a luat ceata ostașilor și aprozii trimiși de preoții cei mai de seamă și de farisei și a venit acolo cu felinare, cu făclii și cu arme.
⁴ Isus, care știa tot ce avea să I se întâmple, a mers spre ei și le-a zis: „Pe cine căutați?”
⁵ Ei I-au răspuns: „Pe Isus din Nazaret.” Isus le-a zis: „Eu sunt.” Iuda, vânzătorul, era și el cu ei.
⁶ Când le-a zis Isus: „Eu sunt”, ei s-au dat înapoi și au căzut la pământ.
⁷ El i-a întrebat din nou: „Pe cine căutați?” „Pe Isus din Nazaret”, I-au zis ei.
⁸ Isus a răspuns: „V-am spus că Eu sunt. Deci, dacă Mă căutați pe Mine, lăsați-i pe aceștia să se ducă!”
⁹ – A zis lucrul acesta ca să se împlinească vorba pe care o spusese: „N-am pierdut pe[[xr:1]] niciunul dintre aceia pe care Mi i-ai dat.” –
¹⁰ Simon Petru[[xr:1]], care avea o sabie, a scos-o, l-a lovit pe robul marelui-preot și i-a tăiat urechea dreaptă. Robul acela se numea Malhu.
¹¹ Isus i-a zis lui Petru: „Bagă-ți sabia în teacă! Nu voi bea paharul[[xr:1]] pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?”
¹² Ceata ostașilor, căpitanul lor și aprozii iudeilor L-au prins deci pe Isus și L-au legat.
¹³ L-au[[xr:1]] dus întâi la Ana[[xr:2]], căci el era socrul lui Caiafa, care era mare-preot în anul acela.
¹⁴ Și[[xr:1]] Caiafa era cel ce le dăduse iudeilor sfatul acesta: „Este de folos să moară un singur om pentru norod.”
¹⁵ Simon Petru[[xr:1]] mergea după Isus; tot așa a făcut și un alt ucenic. Ucenicul acesta era cunoscut de marele-preot și a intrat cu Isus în curtea marelui-preot.
¹⁶ Petru[[xr:1]] însă a rămas afară la ușă. Celălalt ucenic, care îi era cunoscut marelui-preot, a ieșit afară, a vorbit cu portărița și l-a băgat pe Petru înăuntru.
¹⁷ Atunci slujnica, portărița, i-a zis lui Petru: „Nu cumva și tu ești unul dintre ucenicii omului acestuia?” „Nu sunt”, a răspuns el.
¹⁸ Robii și aprozii care erau acolo făcuseră un foc de cărbuni, căci era frig, și se încălzeau. Petru stătea și el cu ei și se încălzea.
¹⁹ Marele-preot L-a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui și despre învățătura Lui.
²⁰ Isus i-a răspuns: „Eu[[xr:1]] am vorbit lumii pe față; totdeauna am învățat norodul în sinagogă și în Templu, unde se adună toți iudeii, și n-am spus nimic în ascuns.
²¹ Pentru ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă-i pe cei ce M-au auzit despre ce le-am vorbit; iată, aceia știu ce am spus.”
²² La auzul acestor cuvinte, unul dintre aprozii care stăteau acolo I-a[[xr:1]] dat o palmă lui Isus și I-a zis: „Așa îi răspunzi marelui-preot?”
²³ Isus i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău; dar dacă am vorbit bine, de ce mă bați?”
²⁴ Ana[[xr:1]] L-a trimis legat la marele-preot Caiafa.
²⁵ Simon Petru stătea acolo și se încălzea. Ei[[xr:1]] i-au zis: „Nu cumva ești și tu unul dintre ucenicii Lui?” El s-a lepădat și a zis: „Nu sunt.”
²⁶ Unul din robii marelui-preot, rudă cu acela căruia îi tăiase Petru urechea, a zis: „Nu te-am văzut eu cu El în grădină?”
²⁷ Petru iar s-a lepădat. Și îndată[[xr:1]] a cântat cocoșul.
²⁸ L-au adus[[xr:1]] pe Isus de la Caiafa în odaia de judecată: era dimineața. Ei n-au intrat în odaia de judecată, ca să nu se spurce și să poată mânca Paștele.
²⁹ Pilat deci a ieșit afară la ei și le-a zis: „Ce pâră aduceți împotriva omului acestuia?”
³⁰ Drept răspuns, ei i-au zis: „Dacă n-ar fi fost un făcător de rele, nu L-am fi dat noi în mâinile tale.”
³¹ Atunci Pilat le-a zis: „Luați-L voi și judecați-L după Legea voastră!” „Nouă nu ne este îngăduit de lege să omorâm pe nimeni”, i-au zis iudeii.
³² – Aceasta s-a întâmplat ca[[xr:1]] să se împlinească vorba prin care arătase Isus cu ce moarte avea să moară. –
³³ Pilat[[xr:1]] a intrat iarăși în odaia de judecată, L-a chemat pe Isus și I-a zis: „Ești Tu Împăratul iudeilor?”
³⁴ Isus i-a răspuns: „De la tine însuți zici lucrul acesta sau ți l-au spus alții despre Mine?”
³⁵ Pilat a răspuns: „Eu sunt iudeu? Neamul Tău și preoții cei mai de seamă Te-au dat în mâna mea. Ce ai făcut?”
³⁶ „Împărăția[[xr:1]] Mea nu este din lumea aceasta”, a răspuns[[xr:2]] Isus. „Dacă ar fi Împărăția Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor; dar, acum, Împărăția Mea nu este[[xr:3]] de aici.”
³⁷ „Atunci un Împărat tot ești”, I-a zis Pilat. „Da”, a răspuns Isus. „Eu sunt Împărat. Eu pentru aceasta M-am născut și am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.”
³⁸ Pilat I-a zis: „Ce este adevărul?” După ce a spus aceste vorbe, a ieșit iarăși afară la iudei și le-a zis: „Eu[[xr:1]] nu găsesc nicio vină în El.
³⁹ Dar[[xr:1]] fiindcă voi aveți obicei să vă slobod pe cineva de Paște, vreți să vi-L slobod pe Împăratul iudeilor?”
⁴⁰ Atunci[[xr:1]] toți au strigat din nou: „Nu pe El, ci pe Baraba!” Și Baraba[[xr:2]] era un tâlhar.