1 Trimiteți[[xr:1]] miei domnitorului țării, din[[xr:2]] Sela, prin pustiu, la muntele fiicei Sionului!

Trimiteţi miei. Pe când Moabul fusese supus de Omri şi de Ahab, îi plătea tribut lui Israel sub formă de miei şi berbeci (2Regi 3,4). Acum Moab era chemat să trimită un tribut asemănător lui Iuda.

Din Sela. Vezi comentariul la 2Regi 14,7; comp. Ieremia 48,28. Sela înseamnă stâncă şi este considerat a fi numele capitalei Edomului. Poporul Moabului fusese nevoit să-şi părăsească cetăţile, să fugă în pustietate şi să-şi facă locuinţele printre stânci. Acum, în starea lor jalnică, ei erau chemaţi să recunoască supremaţia muntelui fiicei Sionului prin plata tributului.


2 Ca o pasăre fugară, alungată din cuib, așa vor fi fiicele Moabului la vadurile Arnonului[[xr:1]].

O pasăre fugară. O descriere vie a refugiaţilor din Moab care nu ştiau încotro să se ducă pentru a găsi adăpost.


3 Ține sfat, ia hotărâri, fiica Sionului, adăpostește-i de arșița amiezii la umbra ta, ascunde-i pe cei izgoniți, nu-i da în vileag pe refugiați!

Sfătuieşte [KJV: Ia sfat]. Unii consideră că aceste cuvinte sunt adresate Sionului de către moabiţi, care fuseseră constrânşi să-şi părăsească ţara; alţii, că este un sfat dat de profet poporului smerit al Moabului. Ultima variantă este mai probabilă. Aducând pedeapsa asupra Moabului, Domnul îi sfătuieşte acum pe locuitorii cuprinşi de spaimă ai acestuia cu privire la calea care trebuie urmată. De aici înainte ei trebuie să se poarte cu dreptate şi să dea dovadă de milă faţă de vecinii lor. În ziua nenorocirii lui Iuda, poporul Moabului se bucurase de necazul care se abătuse asupra poporului lui Dumnezeu (vezi Ieremia 48,27; Ţefania 2,8). Acum Domnul îi îndeamnă să arate bunătate faţă de Iuda şi să nu tragă foloase de pe urma exilaţilor constrânşi să caute refugiu în Moab. Ca şi umbrele nopţii, ei trebuie să-i ascundă pe refugiaţi şi să nu-i trădeze urmăritorilor.


4 Primește-i la tine pe cei izgoniți din Moab! Ascunde-i dinaintea pustiitorului! Căci asupritorul va pieri, pustiirea va înceta, se vor sfârși cotropitorii de pe pământ.

Să locuiască… la tine. Moab este îndemnat să le îngăduie exilaţilor din Iuda să se refugieze în mijlocul său şi să-i ascundă de aceia care le căutau nimicirea. Solia aceasta i-a fost adresată Moabului cu o sută de ani înainte ca babilonienii să aducă judecăţile asupra lui Iuda, când mii de iudei au căutat refugiu în Moab (Ieremia 40,11). La data aceea, însă, sfatul acesta n-a fost luat în seamă, iar moabiţii au avut o vie plăcere de mizeriile care se abătuseră asupra lui Iuda (Ieremia 48,26.27). Din cauza aceasta, o judecată îngrozitoare va veni asupra Moabului (Ţefania 2,8.9).


5 Atunci un tron va fi statornicit[[xr:1]] prin har și va ședea pe el, plin de adevăr, în cortul lui David, un[[xr:2]] judecător; el va căuta judecata și va fi plin de râvnă pentru dreptate.

Prin îndurare. Cuvintele versetului 4 şi îndemnul dat Moabului sunt valabile şi pentru împărăţia lui Hristos. Profetul pare să privească înainte către un timp când un reprezentant al casei lui David, Mesia (vezi comentariul la cap. 11,1), va guverna Moabul. Îndurarea, nu cruzimea, este ceea care aduce siguranţă, pace şi prosperitate popoarelor de pe pământ. Dacă Moabul va fi îndurător, tronul lui va fi întărit; dacă nu, naţiunea este sortită pieirii. Tocmai din cauză că Domnul a auzit ocările Moabului împotriva poporului Său, El a declarat că Moabul va fi ca Sodoma şi a vestit că El va fi grozav împotriva lor (Ţefania 2,8.9.11).


6 Am auzit noi de mândria[[xr:1]] Moabului, de măreția lui fără măsură, de trufia[[xr:2]] și lăudăroșia lui, de ifosele lui fără temei!

Îngâmfarea mândrului Moab. Mândria şi aroganţa erau slăbiciunile cele mai importante ale Moabului şi principalele motive ale distrugerii sale (vezi Ieremia 48,29; Ţefania 2,10).

Lăudăroşia lui. Compară Ieremia 48,30. Laudele lui Moab erau mincinoase, şi urma să fie dovedite cu totul zadarnice.


7 De aceea se vor văita[[xr:1]] moabiții pentru Moab, toți se vor jeli; pentru bărbații[[fn:a]] din Chir-Hareset[[xr:2]], vor suspina, greu loviți.

Geme Moabul. Dacă Moabul ar fi luat seama la sfatul Domnului, tronul lui ar fi fost întărit în dreptate şi îndurare, dar întrucât a refuzat, rezultatul urma să fie nenorocire şi distrugere. Întreaga naţiune se va tângui în agonie la sosirea ceasului judecăţi.

Dărâmăturile [KJV: Temeliile]. Literal, turte de stafide. Posibil ca turtele presate de stafide să fi fost unul dintre produsele principale ale Chir-Haresetului, iar oamenii de aici sunt adânc mâhniţi pentru pierderea principalelor mijloace de trai.


8 Terasele[[xr:1]] cu vii ale Heșbonului vor tânji, via[[xr:2]] din Sibma va rămâne în paragină – stăpânii neamurilor vor lovi în plin; mlădițele ei se întindeau până la Iazer, lăstarii ei străbăteau pustiul și treceau marea.

Hesbonului. Vezi comentariul la cap. 15,4.

Sibma. Cetatea aceasta îi fusese alocată lui Ruben (Numeri 32,37.38; Iosua 13,15.19) şi era vestită pentru strugurii ei (Ieremia 48,32). Viile acestui ţinut frumos şi prosper au fost distruse de invadatorii cruzi. Cetatea Sibma era aproape de Hesbon, aşezarea fiind incertă. Imaginea mlădiţelor butucilor de vie moabiţi întinzându-se în diferite direcţii sugerează probabil locurile unde erau exportate produsele viilor sale, sub forma turtelor de stafide.

La Iaezer. Adică, mlădiţele viei înfloritoare din Hesbon şi Sibma se întindeau spre miază-noapte până la Iaezer, o cetate la graniţa nordică (la vest sau nord-vest de Rabat-Amon), iniţial în Galaad (Numeri 32,1.3.35; 2Samuel 24,5; 1Cronici 26,31). Ele se întindeau spre răsărit în Pustiul Arabiei, iar spre apus traversau Marea Moartă pentru a reapare pe povârnişurile de la En-Ghedi (Cântarea Cântărilor 1,14). Cuvintele lui Isaia descriu viile înfloritoare şi întinse ale Hesbonului şi Sibmei ca alcătuind o singură vie ce se întindea în toate părţile (vezi Ieremia 48,32).


9 De aceea bocesc via din Sibma ca pe cea din Iazer; vă scald[[xr:1]] în lacrimi, Heșbon[[xr:2]] și Elale, căci peste culesul și secerișul vostru s-a năpustit un strigăt de război!

A căzut un strigăt de război. Ultima parte a v. 9 zice, literal, căci asupra roadelor tale de vară şi asupra secerişului tău a căzut un strigăt. În vreme de pace şi prosperitate strigătul ar fi cel vesel culegătorilor, dar în vreme de război (vezi comentariul la v. 7) el urma să fie strigătul năvălitorului punând stăpânire pe recoltă şi distrugând pomii şi butucii de vie. Targumurile spun un jefuitor a căzut. Profetul se uneşte cu locuitorii Moabului pentru a plânge pentru suferinţele lor.


10 S-a[[xr:1]] dus bucuria și veselia din livezi, nu mai răsună cântece și chiote prin vii. Nu este cine să stoarcă vinul în teascuri: „Am pus capăt strigătelor de veselie.”[[fn:a]]

Bucuria. Timpul strângerii roadelor din ogoare şi vii era un timp de nereţinută bucurie şi sărbătoare. În schimb, lacrimile urmau să ia locul veseliei.


11 De aceea îmi freamătă[[xr:1]] inima[[fn:a]] pentru Moab ca o harfă, lăuntrul meu jelește pentru Chir-Heres.

Sufletul [KJV: Măruntaiele]. Măruntaiele erau socotite de evrei ca fiind locul emoţiilor (vezi comentariul la Geneza 43,30). Aici emoţiile sunt descrise ca vibrând asemenea coardelor plângătoare ale unei lire care cânta un jalnic cântec funerar. Profetul simpatizează cu poporul împotriva căruia profetizează.


12 Când Moabul se va trudi pe înălțimile lui[[xr:1]] și va intra în sanctuarul lui să se roage, nu va putea face nimic.

Moabul, obosindu-se. Când Moabul se înfăţişează pe înălţimea zeului său, chiar dacă se osteneşte cu descântece şi cu rugăciuni, Chemoş nu răspunde (vezi 1Regi 18,26-29).


13 Acesta este cuvântul pe care l-a rostit DOMNUL mai demult asupra Moabului.

De multă vreme. Literal, de atunci, o expresie idiomatică ebraică însemnând, mai înainte, de demult, în trecut. În cap. 48,3.5.7, ea este tradusă: de multă vreme, de mult, din trecut, iar în 2Samuel 15,34, odinioară. Sensul aici este că solia lui Isaia nu este decât o repetare a unor solii care fuseseră date mai înainte.


14 Iar acum DOMNUL vorbește din nou: „În trei ani ca[[xr:1]] anii unui zilier, slava Moabului va fi disprețuită. În ciuda gloatei lui mari, îi va mai rămâne o rămășiță neînsemnată, aproape nimic.”

În trei ani. Avertizările anterioare cu privire la judecata împotriva Moabului fuseseră nedefinite în ce priveşte timpul.

Anii unui simbriaş. Un simbriaş lucrează numai atâta timp cât cere contractul lui. Probabil că el nu va rămâne peste timpul acela. Aşa va fi cu judecata care va cădea în curând asupra Moabului. Un timp a fost stabilit pentru acea judecată, iar aceasta probabil nu va fi amânată.

Puţin lucru, aproape nimic. Moabul nu va fi complet distrus. O rămăşiţă va fi lăsată, însă va fi mică şi slabă.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 3, 4 MH 188