Botezul lui Isus

Citind Biblia, vei descoperi că subiectul botezului este menționat pentru prima dată în Matei 3. Acolo, dintr-odată, intră în scenă Ioan Botezătorul, care își începe misiunea scurtă a vieții lui, aceea de a pregăti oamenii să-l primească pe Mesia.

Matei 3:1,2,5,6 – În vremea aceea a venit Ioan Botezătorul și propovăduia în pustia Iudeei. El zicea: „Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape.” ... Locuitorii din Ierusalim, din toată Iudeea și din toate împrejurimile Iordanului au început să iasă la el; și, mărturisindu-și păcatele, erau botezați de el în râul Iordan.

Deși aceasta este prima ocazie când este menționat botezul, nu este și prima chemare la pocăință. În Vechiul Testament, Dumnezeu Și-a rugat poporul să se pocăiască. Ceea ce spune El ne ajută să înțelegem ce înseamnă ca un om să se pocăiască.

Ezechiel 18:30-32 – „De aceea vă voi judeca, pe fiecare după căile lui, casă a lui Israel”, zice Domnul Dumnezeu. „Întoarceți-vă și abateți-vă de la toate fărădelegile voastre, ca să nu vă ducă nelegiuirea la pieire! Lepădați de la voi toate fărădelegile prin care ați păcătuit, faceți-vă rost de o inimă nouă și de un duh nou! Pentru ce vreți să muriți, casă a lui Israel? Căci Eu nu doresc moartea celui ce moare”, zice Domnul Dumnezeu. „Întoarceți-vă dar la Dumnezeu și veți trăi!”

Ioan a predicat acest tip de pocăință ca fiind o condiție preliminară pentru botez. El îi învăța pe toți să onoreze Cele Zece Porunci, dându-le exemple practice din viața lor de zi cu zi. Îi îndemna pe oameni să-și mărturisească păcatele și să întoarcă spatele nelegiuirii, arătând printr-o viață schimbată că pocăința lor era autentică. (Vezi Matei 3:8.) Așadar, este de înțeles de ce Ioan a fost foarte surprins când Isus a venit la el și i-a cerut să-L boteze.

Matei 3:14 – Dar Ioan căuta să-L oprească. „Eu”, zicea el, „am trebuință să fiu botezat de Tine, și Tu vii la mine?”

Isus l-a asigurat pe Ioan că era corect să îndeplinească actul acesta. Isus Însuși nu era păcătos, dar El a venit să ne arate ce trebuie să facem pentru a fi mântuiți.

Marcu 16:16 – Cine va crede și se va boteza va fi mântuit, dar cine nu va crede va fi osândit.

Una dintre primele lecții din experiența noastră creștină ar trebui să fie despre pocăință și iertare – o întoarcere de la păcat la Isus, Mielul lui Dumnezeu.

Marcu 1:4 – A venit Ioan, care boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinței spre iertarea păcatelor.
Luca 5:32 – [Isus a spus] „n-am venit să chem la pocăință pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși.”
Faptele apostolilor 2:38 – „Pocăiți-vă”, le-a zis Petru, „și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veți primi darul Sfântului Duh.

De când a intrat păcatul în lumea noastră, Isus a invitat continuu oamenii apăsați de vinovăție să aleagă o viață mai bună și să-L accepte ca Mântuitor. Când un om ia o astfel de decizie, se bucură tot cerul.

1. Citește Calea către Hristos, pp. 23–36 (al treilea capitol, despre pocăință). Ce este pocăința? De ce ar fi o idee bună pentru oameni să citească acest capitol înainte de botez?

2. Ioan le-a spus oamenilor să facă „fapte vrednice de pocăință”. Ce însemna aceasta pentru oamenii care îl ascultau? Luca 3:8-14  Ce înseamnă pentru noi, în ziua de azi? Isaia 1:16-18; Ezechiel 18:27-32; Galateni 5:22-24

Ceremoniile constituiau o mare parte din religia manifestată în Vechiul Testament. Ușorii casei erau stropiți cu sânge, miei erau tăiați, iar familiile locuiau timp de o săptămână pe an în cort. Acestea și multe alte simboluri și ceremonii arătau spre vremurile ce urmau să vină și spre diversele evenimente din planul de mântuire.

Și în ziua de azi avem ceremonii în biserică – Cina Domnului și botezul. Cina Domnului ne păstrează proaspătă în memorie crucificarea lui Isus și promisiunea Sa de a ne primi în Împărăția Sa cerească. Ce anume comemorează botezul și ce simbolizează?

Cuvântul „botez” vine din grecescul baptizo, care înseamnă scufundare. În ritualul botezului biblic, un om este scufundat în întregime în apă. În relatarea despre botezul lui Isus, citim că Ioan L-a scufundat pentru scurt timp pe Isus în apă, după care L-a scos la suprafață.

Matei 3:16 – De îndată ce a fost botezat, Isus a ieșit din apă.

Atunci când suntem botezați prin scufundare, ca Isus, comemorăm moartea și învierea Sa. Pavel explică:

Romani 6:3,4 – Nu știți că toți câți am fost botezați în Isus Hristos am fost botezați în moartea Lui? Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropați împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morți prin slava Tatălui, tot așa și noi să trăim o viață nouă.

Pavel spune că scufundarea în apă și scoaterea la suprafață sunt un simbol al morții vechiului om care a trăit în păcat și învierea la o viață nouă și victorioasă în Isus Hristos. Este ușor să fii botezat. Cum moare însă vechea ta viață? Cum poți trăi o nouă viață? Atunci când îți predai viața lui Dumnezeu, trebuie să-ți consideri vechea viață ca fiind terminată; comportă-te ca și cum ar fi complet moartă.

Atunci când murim față de păcat, alegem să nu mai avem nimic de-a face cu păcatul.

Mai facem ceva cu un om sau cu un animal după ce moare și este îngropat? Bineînțeles că nu. Încercarea de a vorbi sau de a te juca cu acesta se numește vrăjitorie. La fel stau lucrurile și cu vechea noastră viață de păcat. Nu avem nimic de-a face cu ea după botez. Prin credință, cunoaștem că păcatul nu mai are nicio putere asupra noastră. Dacă L-ai ales pe Isus ca stăpân al tău, amintește-ți că nu mai ești sclav al păcatului. El îți dă libertatea de a te supune legii Lui. Iar atunci când vorbim și acționăm în acest mod, păcatul își pierde puterea.

Romani 6:11,12 – Tot așa și voi înșivă socotiți-vă morți față de păcat și vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru. Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor și să nu mai ascultați de poftele lui.

Vrei să începi o viață nouă? 2 Corinteni 5:17 – Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi.

Nu poți să-ți schimbi singur inima, dar atunci când Îl rogi pe Duhul Sfânt să o facă pentru tine, o va face. Același Dumnezeu care a avut suficientă putere ca să-L învie pe Isus din moarte are destulă putere ca să te sfințească și pe tine.

3. Ce reprezintă botezul? Romani 6:1-14  Să zicem că nu știi dacă să te botezi prin stropire sau prin scufundare. Cum te-ar putea ajuta aceste versete să te hotărăști?

Îndată după botezul lui Isus, s-a întâmplat ceva foarte special cu El. Această experiență minunată este plină de semnificație pentru noi, cei din ziua de azi, când ne gândim la subiectul botezului.

Luca 3:21,22 – După ce a fost botezat tot norodul, a fost botezat și Isus; și pe când Se ruga, s-a deschis cerul și Duhul Sfânt S-a coborât peste El în chip trupesc, ca un porumbel. Și din cer s-a auzit un glas care zicea: „Tu ești Fiul Meu preaiubit, în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea!”

Acea rugăciune a lui Isus a fost mai frumoasă decât orice rugăciune pe care o auziseră vreodată îngerii.

Ei bine, El știe cum păcatul a împietrit inimile oamenilor și cât de greu le va fi să-I deslușească misiunea și să accepte darul mântuirii. El pledează pe lângă Tatăl pentru a primi puterea de a birui necredința lor, ca să rupă legăturile cu care Satana i-a subjugat, și în numele lor să-l înfrângă pe nimicitor. – Hristos, Lumina lumii, pp. 111, 112

Dumnezeu Tatăl a răspuns la această rugăciune cu un mesaj special pentru noi. Cuvintele adresate lui Isus la Iordan: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea”, cuprind întreaga umanitate. Dumnezeu i-a vorbit lui Isus ca reprezentant al nostru. Cu toate păcatele și slăbiciunile noastre, noi nu suntem dați deoparte ca fiind fără valoare. „El ne-a rânduit să fim înfiați prin Isus Hristos” (Efeseni 1:6). – Hristos, Lumina lumii, p. 113

Când un bărbat și o femeie se căsătoresc, ei fac un jurământ solemn să uite de ceilalți și să-și fie loiali unul altuia. Într-un mod asemănător, botezul este un legământ sacru pe care îl facem cu Dumnezeu. Într-un fel special, devenim parte din familia lui Dumnezeu. Îl acceptăm pe Dumnezeu ca Tată al nostru, iar El ne acceptă ca pe copii ai Săi. Astfel, ne declarăm public alegerea de a respinge slujirea lui Satana și dorința de a fi supușii lui Dumnezeu, rămânându-i loiali Lui. Privilegiul de a fi un copil al lui Dumnezeu aduce cu sine anumite responsabilități.

Prin jurământul de la botez, afirmăm și-L mărturisim solemn pe Domnul Iehova ca fiind Conducătorul nostru. Practic, facem un jurământ solemn, în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, că, din acel moment, viețile noastre vor fi cuprinse în viețile celor trei, astfel ca viața pe care o trăim în trup să fie trăită în supunere credincioasă față de legea sacră a lui Dumnezeu. Ne declarăm morți față de sine, cu viața ascunsă cu Hristos în Dumnezeu, astfel încât să umblăm cu El într-o viață nouă, ca bărbați și femei care au fost născuți din nou. Recunoaștem legământul lui Dumnezeu cu noi. – God’s Amazing Grace, p. 150

Observați că nu este vorba doar de promisiunea noastră. De asemenea, este vorba de „legământul lui Dumnezeu cu noi”. El Își ia angajamentul să facă ceva pentru noi.

Când un creștin își rostește jurământul cu ocazia botezului, el primește făgăduința ajutorului divin. Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt sunt gata să lucreze în folosul lui. Dumnezeu îi pune la îndemână resursele cerului, astfel încât să iasă biruitor. Propria lui putere este slabă, dar Dumnezeu este atotputernic și este ajutorul nostru. Zilnic, trebuie să-și înalțe dorințele la tronul harului. Prin credință și încredere, folosindu-se de resursele puse la dispoziție, el poate fi mai mult decât biruitor. – Our High Calling, p. 157

4. Scrie ce înseamnă pentru tine personal faptul că Dumnezeu te acceptă datorită lui Isus.

5. Cineva care s-a îndepărtat de Dumnezeu manifestând o răzvrătire fățișă ar trebui să ia în considerare rebotezarea? Altminteri, ce serviciu religios este potrivit? Ioan 13:3-10,14; Hristos, Lumina lumii, pp. 646–649

6. Descrie viața acelora care au fost înviați cu Hristos (prin botez). Coloseni 3:1-4:6

Un ciocănit la ușă

N-am să uit niciodată acea îngrozitoare noapte rece de iarnă, spuse Rahel. Era ora 11 și se pornise o furtună cu tunete și ploaie torențială. Când a ciocănit la ușă, soțul meu era ud și beat. I-am deschis oricum, pentru că îl așteptam.

A început să mă bată imediat. L-am întrebat ce nu era în regulă. „Nu te plac! Ieși din casa mea chiar acum!” a strigat la mine. Copiii mei, care dormeau, s-au trezit în mijlocul bătăii și al țipetelor. „Ce se întâmplă?” strigau ei. Spre groaza mea, soțul meu a început să-i bată și pe ei. În acel moment am decis că mi-a ajuns și am hotărât să mă sinucid.

Nu am putut să dorm toată noaptea. Am plănuit să fac acest pas la ora 8 dimineața, dar decizia mea mă sfâșia, deoarece cel mai mic dintre fiii mei avea doar șapte ani. Cum puteam să-l las fără mamă? Cu cincisprezece minute înainte de sinuciderea mea plănuită, cineva a ciocănit la ușă. Omul acesta distribuia materiale de literatură religioasă. Fiul meu a luat o mică broșură și a văzut că subiectul era despre cum să te lași de băut. „Mamă, uite, vești bune pentru tata!” a spus cu bucurie.

Soțul meu dormea în acel moment și am decis să mai amân un pic planurile mele. Când soțul meu s-a trezit, fiul nostru i-a dat broșura. Soțul s-a uitat și nu a spus nimic. În loc de aceasta, spre surprinderea mea, a fugit afară ca să-l caute pe bărbatul care distribuia acele materiale. După 15 minute, soțul s-a întors însoțit de un tânăr cu un aer vesel. Acest bărbat era Mahesh Kumar, un lucrător Gospel Outreach. El și-a făcut timp să stea cu familia noastră și ne-a citit broșura.

Soțul meu a scos multe gemete și a cerut să fie iertat. A decis să nu mai bea. Mi-a spus cât de rău îi pare, în timp ce mă îmbrățișa și mă săruta. Copiii noștri se bucurau să ne vadă în felul acesta. De fapt, se întâmpla pentru prima dată în fragedele lor vieți. Mahesh ne-a invitat să participăm la întâlniri și ne-am dus. Deoarece aparțineam unei religii diferite, ne închinam la idoli, dar în timpul celor zece zile de întâlniri am înțeles felul în care Isus Hristos ne binecuvânta. Am fost foarte încântată să aud, pentru prima dată, istoria lui Isus și a iubirii pe care mi-o poartă mie, copiilor mei și soțului meu, de asemenea.

Numele soțului meu este Vijay. Vijay înseamnă victorie. Am văzut victoria lui Isus în viața noastră. La încheierea întâlnirilor, s-a făcut un apel pentru botez. Am acceptat cu bucurie, iar acum suntem botezați creștinește ca adventiști. Un ciocănit la ușă

Regula de aur: „Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel; căci în aceasta sunt cuprinse Legea și Prorocii.” Matei 7:12 Dar această regulă are o semnificație și mai adâncă. Oricine a devenit ispravnic al feluritelor daruri ale lui Dumnezeu este chemat să le împărtășească sufletelor care zac în necunoștință și întuneric, tot așa cum ar dori să i se împărtășească și lui, dacă ar fi în locul lor. Apostolul Pavel zicea: „Eu sunt dator și grecilor, și barbarilor, și celor neînvățați, și celor învățați.” Romani 1:14 – Prin faptul că ai știut mai mult despre iubirea lui Dumnezeu, prin faptul că ai primit mai mult din darurile bogate ale harului Său decât sufletul cel mai întunecat și mai decăzut de pe fața pământului, ești dator față de el să-i faci parte de aceste daruri. – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 134

O lucrare de făcut

Isus S-a umilit ca să devină om, asociindu-se cu oameni păcătoși, lăsându-le un exemplu luminos despre modul cum își pot perfecționa caracterul. El nu își lasă oamenii în întuneric, ci le arată calea. El Însuși călătorește pe drum și ne invită să-L urmăm.

Câtă bunăvoință din partea Maiestății Cerului! Ce dragoste uimitoare față de omul păcătos. Însuși Fiul lui Dumnezeu a trebuit să renunțe la curțile cerești și să vină într-o lume poluată de păcat, ca să-l salveze de la nimicire pe păcătosul vinovat! Prin supunerea Sa față de rânduirea botezului, Hristos le-a arătat păcătoșilor care sunt pașii importanți pe care trebuie să-i facă pentru a se converti cu adevărat. Hristos nu avea păcate pe care să le mărturisească, dar prin faptul că a consimțit să devină înlocuitorul pentru oameni, i-au fost atribuite păcatele omenirii. „Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” Prin faptul că Dumnezeu Îl acceptă pe Hristos ca înlocuitor al păcătoșilor, le dă acestora o șansă ca, prin puterea divină a lui Hristos, să reziste testului pe care l-a picat Adam.

Hristos a venit la Ioan, pocăindu-se în numele păcătoșilor, crezând în numele lor că, prin planul pe care El l-a conceput pentru a salva omenirea suferind și murind în locul ei, păcătoșii, prin pocăință, credință și botez, vor fi acceptați de Dumnezeu. El a fost „îngropat” de Ioan în mormântul de apă și a ieșit din apă pentru a reprezenta pentru oameni, prin viața Sa sfântă, modelul adevărat pe care trebuie să-l copieze.

Pașii convertirii, trasați limpede, sunt pocăința, credința în Hristos ca Mântuitor al lumii, credința în moartea, îngroparea și învierea Sa, simbolizate prin botez, și în înălțarea Sa la cer pentru a susține cauza păcătoșilor. Chiar de la începutul slujirii Lui publice, S-a prezentat pe Sine în adevăratul Său caracterul pe care l-a arătat în fața oamenilor de-a lungul lucrării Lui de mijlocire. El Se identifică pe Sine cu păcătoșii, ca înlocuitor al lor, luând asupra Sa păcatele lor, numărându-se în rândul celor fărădelege și făcând lucrarea ce se cere păcătoșilor s-o facă prin pocăință, credință și supunere de bunăvoie. Ce exemplu ne dă Hristos prin viața Lui, pentru ca noi, păcătoșii, să-L imităm! Dacă nu vom urma acest exemplu, nu vom avea nicio scuză.

Dragi copii și tineri, Tatăl nostru ceresc și iubitul nostru Mântuitor sunt cei mai buni prieteni ai voștri. Aveți toate dovezile că este posibil să vă bucurați de dragostea lor. „El, care n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?”

Dumnezeu ne va da cu dărnicie orice este cu adevărat bun pentru noi. Isus vrea să fim fericiți în lumea aceasta și să ne bucurăm cu El de slava lumii viitoare. Dumnezeu i-a invitat pe copii și pe tineri să I se supună. „Fiule, dă-mi inima ta.” Promisiunea a fost făcută – „Cei ce mă caută cu tot dinadinsul mă găsesc.”

Există unii tineri care au părinți creștini și au fost învățați să sărbătorească Sabatul din copilărie. Mulți dintre aceștia sunt amabili și ascultători față de părinți, având principii, dar ei nu și-au predat inimile lui Dumnezeu; ei nu trăiesc religia lui Isus Hristos. Unii simt că sunt aproape neprihăniți, deoarece nu comit o mulțime de păcate și trăiesc o viață morală. Dar toți copiii, tinerii, cei maturi și oamenii în vârstă au o lucrare de făcut, urmând pașii convertirii pe care Isus i-a exemplificat în viața Sa. Chiar dacă El era desăvârșit, tot S-a botezat, onorând astfel rânduirea botezului, pentru a întregi toată neprihănirea și pentru a putea fi un exemplu perfect pentru păcătosul credincios care se pocăiește. Păcătoșii nu au altă cale de a fi mântuiți decât să treacă prin ușa pe care Hristos le-a deschis-o. El spune: „Eu sunt Ușa” și „cine nu intră pe ușă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, este un hoț și un tâlhar.”

Dragi tineri, dacă sunteți necredincioși și simțiți că nu vi se cere nimic prin pocăință, credința în Isus Hristos ca Mântuitor al vostru și botezul în moartea și învierea Sa, nu aveți nimic de-a face cu Hristos. Voi nu sunteți adoptați în familia lui Dumnezeu, ci rămâneți copii recunoscuți ai celui nelegiuit. Toți oamenii care trăiesc au păcate de care trebuie să se curățească. Poate că ei au intenții și scopuri bune, trăsături nobile de caracter și trăiesc vieți morale; cu toate acestea, ei au nevoie de un mântuitor. Isus le vorbește cum i-a vorbit lui Nicodim: „Dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu. Nicodim I-a zis: „Cum se poate naște un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale și să se nască?” Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă nu se naște cineva din apă și din Duh, nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu.” Pocăința adevărată față de păcat, credința în meritele lui Isus Hristos și botezul în moartea Sa, urmând să fii scos din apă ca să trăiești o viață nouă, sunt primii pași ai nașterii din nou despre care i-a vorbit Hristos lui Nicodim, ca o condiție pentru a fi mântuit.

Cuvintele spuse de Hristos lui Nicodim nu îi sunt adresate doar acestuia, ci fiecărui bărbat, femeie și copil care trăiește în lume. „Dacă nu se naște cineva din apă și din Duh, nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu.” Pavel, apostolul inspirat, ne spune: „El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea nașterii din nou și prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt.” Urmând exemplul lui Hristos, suntem în siguranță. Dar dacă vom urma orice altă cale, nu vom mai fi în siguranță. „Ascultarea valorează mai mult decât jertfa.” Dumnezeu cere și acceptă o supunere de bunăvoie din partea noastră. – The Youth’s Instructor, 1 februarie 1874

1. Ne cere Isus să facem altceva decât ce a făcut El?

2. Descrie condescendența lui Isus amintind câteva diferențe dintre acest pământ și casa Sa din cer.  Meditează la această bunăvoință uimitoare a lui Isus, apoi scrie care este răspunsul tău față de această dragoste.

3. Ce exemplu ne este oferit în viața lui Hristos, pe care păcătoșii trebuie să-l copieze?

4. Putem avea mai multe dovezi ale iubirii pe care ne-o poartă Tatăl și Fiul? Care este cea mai mare dovadă a dragostei lor?

5. Care sunt câteva dintre calitățile pe care le au unii dintre tinerii cu părinți creștini? Dar care este lucrarea pe care trebuie să o facă toată lumea?

6. De ce anume au totuși nevoie oamenii cu intenții bune care trăiesc o viață morală?

7. Care sunt primii pași ai nașterii din nou?

8. Câți oameni au nevoie să trăiască experiența aceasta?

Mici minuni

Libelulele sunt printre cele mai rapide insecte, ele fiind înregistrate zburând cu o viteză mai mare de 40 de kilometri pe oră. De asemenea, fosilele descoperite ne spun că, înainte de Potop, aripile întinse ale unor libelule ajungeau până la 75 de centimetri. Sunt și niște insecte puternice! Aproximativ jumătate din masa lor corporală este compusă din mușchi dedicați zborului și au abilitatea de a ridica o greutate dublă față de corpul lor, o caracteristică pe care niciun avion făcut de mâna omului nu o atinge nici pe departe!

Libelulele se pot înălța în zbor cu spatele, pot accelera cu rapiditate și se pot opri într-o clipită. De asemenea, pot executa o întoarcere fără să se încline, ca și cum ar pivota, pot să se dea peste cap în timpul unui conflict și pot să execute practic orice manevră în zbor, utilizând combinațiile infinite posibile cu cele patru aripi.

Libelula, nu doar că poate depăși ca manevrabilitate orice altceva are aripi, dar poate și să vadă mai bine. Ochii ei compuși și circulari conțin peste 30 000 de lentile, oferind un câmp vizual de 360 de grade. De fapt, o libelulă poate vedea o musculiță de la aproape un metru, lansându-se ca o săgeată din cuib asupra prăzii, pe care o prinde și o devorează, și întorcându-se după aceea unde are cuibul cocoțat în mai puțin de o secundă. Până și Forțele Armate ale Statelor Unite au studiat versatilitatea uimitoare a libelulelor în zbor în turbioane, sperând să descopere secretul incredibilelor lor abilități aerodinamice.

Chiar și mai uimitor decât designul incredibil al libelulei este complexitatea unei singure celule vii, care, cu toate sistemele ei interioare, este mai complexă și mai elaborată decât toate lucrările complexe din New York City. Matematicianul elvețian Charles-Eugène Guye a calculat că șansa ca o singură proteină să se formeze de la sine este de 1 la 10 la puterea 160 (adică 10 înmulțit cu 10 de 160 de ori, un număr mult prea mare pentru a fi scris).

Ideea că o singură celulă vie (care este mult mai complexă decât o singură moleculă de proteină) să capete viață din întâmplare este la fel de ridicolă ca ideea că o alunecare de teren poate să creeze instantaneu Taj Mahal sau că o bombă aruncată într-o groapă de gunoi poate să scoată la iveală un avion Boeing 777.

Nu-i de mirare că Ieremia a exclamat: „Ah, Doamne Dumnezeule, iată, Tu ai făcut cerurile și pământul cu puterea Ta cea mare și cu brațul Tău întins: nimic nu este de mirare din partea Ta!” Capacitatea lui Dumnezeu de a proiecta libelule și celule vii este pur și simplu uimitoare și este o dovadă copleșitoare că El ne poate transforma și ne poate da putere să trăim vieți sfinte.