„Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău, Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor.” (Isaia 41:10)
Bucuros să ajute
Iosif a lovit țărușul cortului cu ciocanul. Poc! Poc! Poc! S-a oprit și a ascultat. Cineva îl striga. Părea vocea tatălui său, Iacov. Cu grijă, Iosif a pus jos ciocanul și a alergat spre cortul tatălui său.
Iacov a râs când Iosif a intrat grăbit în cort, zâmbind larg. Iosif era întotdeauna gata să asculte. Tatăl lui era încântat să-și vadă fiul atât de ascultător și de dornic să ajute. Dar apoi zâmbetul lui Iacov s-a stins. Și-a adus aminte de ce îl chemase. Era îngrijorat.
Nu un țăruș slăbit îl neliniștea, ci fiii lui mai mari. Ei pășteau oile departe, pe câmpii îndepărtate. Oare erau în siguranță? Oare erau bine?
— Du-te și vezi dacă frații tăi și oile sunt bine! Apoi întoarce-te și spune- mi! i-a zis Iacov lui Iosif (vezi Geneza 37:14). Ultima dată când Iosif îi văzuse, cei 10 frați mai mari fuseseră foarte răi cu el. Oare o să vrea Iosif să meargă să-i caute? Să aflăm din Geneza 37:13!
Iosif și-a pus mâncare în traistă, s-a îmbrăcat cu haina multicoloră și i-a făcut cu mâna tatălui său. Apoi a pornit singur la drum, care era lung și pustiu, dar Iosif știa că nu este cu adevărat singur. Dumnezeu era cu el și îi dădea curaj.
Și pe tine Dumnezeu te poate ajuta să fii curajos. El spune: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău. Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor” (Isaia 41:10).
» Dacă ai fi fost Iosif, ai fi vrut să-l ajuți pe tatăl tău?
» Ce îți place să faci ca să-ți ajuți familia?
Mulțumește-I lui Dumnezeu că, oriunde ai fi, El este cu tine!
Fă-i o surpriză unui membru al familiei și ajută-l la o treabă care nu este prea plăcută! Ajută-l cu zâmbetul pe buze!
Oare unde sunt?
Pe drum, peste dealuri și pe câmpii întinse, Iosif mergea tot înainte. Soarele ardea puternic, dar Iosif nu încetinea pasul. Era bucuros că putea să-l ajute pe tatăl lui îngrijorat. Voia să își găsească frații și oile și să se întoarcă acasă cât mai repede cu vești bune.
În final, după un drum lung, Iosif a ajuns la Sihem. Dar unde erau frații lui? Unde erau oile? Nu erau pe deal. Nu erau nici în vale. Traversând o câmpie întinsă, Iosif se uita în stânga și în dreapta. Dar nu vedea nimic. Era foarte nedumerit. Unde erau?
Chiar atunci, un om s-a apropiat de el. Observase că Iosif părea pierdut și l-a întrebat:
— „Ce cauți?” (Geneza 37:15). Ce i-a răspuns Iosif? Să aflăm din Geneza 37:16!
A, ce bine! Bărbatul acela îi văzuse pe frați și turma lor. Chiar îi auzise vorbind.
— „I-am auzit spunând: «Haidem la Dotan!»”, i-a răspuns el (Geneza 37:17). Dotanul era la încă cinci sau șase ore de mers pe jos. Iosif ar fi putut să se plângă că este obosit. Ar fi putut să dea din picioare și să spună că nu mai merge. Dar Iosif s-a gândit la fața îngrijorată a tatălui său. Voia să-i aducă vești bune și să-l facă să zâmbească din nou. Voia să se asigure că frații lui sunt în siguranță.
Iosif i-a mulțumit străinului, apoi, cu curaj, și-a pus traista pe umăr și a pornit mai departe pe drumul lung spre Dotan.
» Ce crezi că l-a ajutat pe Iosif să nu renunțe?
Chiar dacă frații lui Iosif nu s-au purtat frumos cu el, el îi iubea și a avut grijă de ei. Gândește-te la cineva care nu este întotdeauna amabil cu tine! Roagă-te pentru curaj și fă astăzi ceva frumos pentru acea persoană, ca să manifești dragostea lui Dumnezeu!
O surpriză de speriat
Frații lui Iosif stăteau și priveau oile cum pășteau prin apropiere. Deodată, unul dintre ei a arătat cu degetul. Ce anume se apropia? Părea un om care venea spre ei. Mergea ca Iosif. Chiar făcea cu mâna ca Iosif. Apoi au văzut haina multicoloră. Era Iosif.
— „Iată că vine făuritorul de vise!” și-au spus unii altora (Geneza 37:19).
Fierbeau de ură și gelozie pe Iosif și erau aproape să izbucnească ca un vulcan. Chiar atunci au hotărât să scape de Iosif și de haina lui frumoasă. Fratele cel mare, Ruben, a auzit planurile lor. El nu voia ca Iosif să fie rănit.
— „Aruncați-l în groapa aceasta care este în pustie!” le-a zis el, dar să nu îi faceți niciun rău! (Geneza 37:22). În sufletul lui, Ruben plănuia să-l salveze mai târziu pe Iosif și să-l ducă înapoi la tatăl lor, Iacov.
Iosif a alergat spre ei cu un zâmbet larg. Dar frații nu i-au zâmbit înapoi. L-au apucat și l-au îmbrâncit, apoi l-au trântit și i-au smuls ceva de pe spate. Poc! Ce era? Să vedem în Geneza 37:23!
Apoi „l-au aruncat în groapă” (Geneza 37:24). Buf! Groapa era goală și adâncă. Iosif a căzut pe pământul tare, în întuneric.
Dumnezeu era cu Iosif chiar și acolo, în întuneric, când era speriat și confuz. Biblia ne spune: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău. Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor” (Isaia 41:10).
Roagă-L pe Dumnezeu să-ți dea curaj să faci ce este bine, chiar și atunci când cei din jur fac ceva rău!
O alegere groaznică
Iosif stătea pe fundul gropii întunecate, plin de vânătăi și julituri. memorat. Ți-l amintești? Plângea. Durerea din suflet era și mai mare decât zgârieturile de pe trup. Cum putuseră frații lui să fie atât de cruzi?
Îi auzea cum vorbeau și râdeau în timp ce se așezau să mănânce mâncarea pe care le-o adusese el. Iosif striga după ajutor, dar ei îl ignorau.
În timp ce mâncau, frații au zărit apropiindu-se o caravană lungă de cămile. Briza a adus până la ei mirosul de mirodenii. Cămilele aparțineau unor negustori ismaeliți care mergeau spre Egipt să vândă mirodenii și alte lucruri plăcute la gust și miros.
Privindu-i, Iuda a avut o idee. Fără să-l omoare pe Iosif, puteau totuși să scape de el pentru totdeauna. Cum? Să citim în Geneza 37:27! Fratele mai mare, Ruben, nu era cu ei atunci. Dar ceilalți frați au dat din cap aprobator. Da! Ce idee bună! Când negustorii s-au apropiat, frații le-au făcut semn și au încheiat o înțelegere ca să-și vândă fratele. Pe vremea aceea, în Egipt erau multe familii bogate care voiau sclavi. Un tânăr sănătos avea un preț bun.
Frații l-au scos pe Iosif din groapa întunecată și l-au vândut pentru 20 de arginți. Lui Iosif nu-i venea să creadă ce se întâmpla. Știa că viața lui se schimbase pentru totdeauna.
» Dacă ai fi putut să-i spui un singur lucru lui Iosif când era dus spre Egipt, ce i-ai fi spus?
» Poate i-ai fi spus versetul de memorat. Ți-l amintești?
Înalță o rugăciune în legătură cu ceva care te sperie și cere-I Domnului curaj!
Ascunde câteva obiecte preferate sub o pătură! Dă-i indicii unui membru al familiei ca să ghicească ce se află acolo! Chiar dacă nu le vede, obiectele sunt tot acolo. Așa a fost și Dumnezeu cu Iosif – era cu el, chiar dacă Iosif nu Îl putea vedea.
O altă alegere
Fratele cel mare, Ruben, s-a uitat în jos, în groapa întunecată. A mijit ochii și a încercat să vadă mai bine. Plecase de lângă frații lui imediat după ce îl aruncaseră pe Iosif în groapă. Acum se întorsese ca să-l salveze pe fratele lui mai mic. Dar unde era Iosif? Dispăruse.
Ruben a fost îngrozit. Ce făcuseră frații lui cu sărmanul Iosif? Cu lacrimi în ochi, a alergat să-i găsească. Frații i-au arătat punga cu bani. Iosif nu fusese rănit. Îl vânduseră sclav.
Frații îi spuseseră adevărul lui Ruben. Dar acum aveau de făcut o altă alegere. Ce aveau să-i spună tatălui lor? Aveau curajul să spună adevărul?
Toți cei 10 frați au ales să spună o minciună groaznică. Au luat haina colorată a lui Iosif, au înmuiat-o în sânge de țap și au dus-o acasă. Când l-au găsit pe tatăl lor, au spus:
— „Iată ce am găsit! Vezi dacă este haina fiului tău sau nu” (Geneza 37:32). Frații l-au lăsat pe tatăl lor să creadă că Iosif fusese omorât de un animal sălbatic. Bietul Iacov! Ce a făcut el? Să aflăm din Geneza 37:34!
Frații și-au privit tatăl plângând. Era atât de trist încât nimeni nu-l putea mângâia. Atunci și-au dat seama că făcuseră o greșeală mare și oribilă. Dar niciunul dintre ei, nici măcar Ruben, nu a avut curajul să spună adevărul.
» Ce ar fi trebuit să facă frații?
» Îți amintești o situație în care ai avut curajul să spui adevărul, chiar dacă era greu?
Roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să alegi întotdeauna să fii sincer, chiar și atunci când ai greșit!
Familia este un loc al iubirii. Decupează o inimă din hârtie! Pe rând, țineți inima în mână și spuneți ce vă place la fiecare membru al familiei!
Drumul spre Egipt
Cămilele se legănau încet în timp ce se îndreptau agale spre Egipt. Pe spate cărau desagi grei de mirodenii și parfumuri prețioase. Lângă ele mergeau negustorii ismaeliți, vorbind voioși între ei.
Dar în spatele unei cămile mergea un Iosif foarte trist și speriat. Încerca să-și stăpânească lacrimile, dar nu reușea. Î se încețoșa privirea și îi curgeau lacrimi pe obraji. Nu-i venea să creadă ce se întâmplase. Propriii frați îl vânduseră sclav.
Cămilele mergeau agale și la fel și el. Fiecare pas îl îndepărta tot mai mult de casă. Se gândea la tatăl lui iubitor și la fratele său Beniamin. Oare îi va mai vedea vreodată? Cât de mult avea să-i fie dor de ei! Niciodată nu se simțise atât de singur.
Apoi inima i s-a umplut de teamă. Cum avea să fie tratat ca sclav? Oare viața lui avea să fie grea și plină de suferință?
Chiar în acel moment înfricoșător, Dumnezeu era foarte aproape de Iosif. I-a amintit de povestirile pe care tatăl său, Iacov, i le spusese despre Dumnezeu și despre felul în care El Își iubește și Își ocrotește copiii. Ce îi promisese Dumnezeu lui Iacov? Să citim în Geneza 28:15!
Inima lui Iosif s-a umplut de curaj. De fapt, nu era singur. Dumnezeu era cu el oriunde mergea – chiar și în îndepărtatul Egipt.
Biblia spune: „Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine. Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu Cuvântul Lui. Mă încred în Dumnezeu și nu mă tem de nimic” (Psalmii 56:3,4). Și exact asta a ales să facă și Iosif!
Povestește-i copilului o situație în care ai fost într-un loc nou sau într-o situație dificilă și ai ales să te încrezi în Dumnezeu!
» Îți amintești o situație când ți-a fost frică?
» Ce poți face data viitoare când te îngrijorează ceva?
Mulțumește-I lui Dumnezeu că poți fi curajos știind că El este întotdeauna cu tine!
Desenați un animal care vă amintește de curaj! Lipiți desenul în jurnal și rugați-L pe Dumnezeu să vă dea curajul și îndrăzneala lui Iosif!
„Nu te teme niciodată să încredințezi un viitor necunoscut unui Dumnezeu cunoscut!” (Corrie Ten Boom).