Dumnezeu a făcut plantele
Text de memorat
La început, înainte să existe meri sau albine, a existat Dumnezeu. Dumnezeu fusese ocupat să pregătească un loc pentru tine și pentru mine. Când a început ziua a treia (ridică trei degete), Dumnezeu a mutat apa pentru a face uscatul. El făcuse lumina în ziua întâi (ridică un deget) și cerul în ziua a doua (ridică două degete). Și totuși nu creștea nimic. Nu existau nici grădini, nici flori, nici cireși, nici semințe.
Mai erau multe de făcut în ziua a treia. Un pârâu albastru se prăvălea în josul dealurilor făcute din pământ maroniu. O adiere calmă unduia apa strălucitoare a mării. Cerul era luminos și senin. Oare ce avea să facă Dumnezeu în continuare pentru tine și pentru mine? (Întinde mâinile ca și cum ai pune o întrebare.)
Vocea blândă, dar puternică a lui Dumnezeu a răsunat peste dealuri. Dumnezeu a poruncit și a început să crească iarbă verde și moale. Aceasta a ieșit din pământ și a acoperit coastele dealurilor. Florile au răsărit (împreunează mâinile, apoi ridică-le și deschide-le) din pământ: panseluțele mov, floarea-soarelui și margaretele albe au umplut pajiștile. Meri, peri și stejari puternici au ieșit din pământ, înălțându-se spre cer.
Pomii erau plini cu mere roșii și gustoase și cu fructe dulci de mango. Bananele și nucile-de-cocos atârnau de ramurile palmierilor. Floarea-soarelui își legăna capul în vânt. Morcovii portocalii cu capetele verzi și stufoase ieșeau din pământ, iar rândurile ordonate ale unei grădini începeau să apară. Dumnezeu S-a uitat (mâna deasupra ochilor; privește în jur) la tot ceea ce făcuse și a văzut că era bun.
Dumnezeu a făcut o lume frumoasă, plină de culori strălucitoare pe care să le vedem, de flori parfumate pe care să le mirosim și de fructe și legume pe care să le mâncăm. El a dat fiecărei plante semințe pentru ca să se înmulțească. A făcut toate aceste lucruri bune pentru tine și pentru mine. Îți place să mănânci un măr crocant sau o portocală zemoasă? Îți place să mănânci boabe mici de mazăre verde sau pâine făcută din grâu? Dumnezeu a făcut aceste alimente delicioase pentru ca tu să te bucuri de ele și să te ajute să crești. Dumnezeu te iubește atât de mult! (Îmbrățișați-vă copilul.) Oare ce pregătise Dumnezeu pentru ziua a patra? (Spuneți împreună) Îți mulțumesc Doamne, pentru că ai făcut ca plantele și copacii să crească!
Mai erau multe de făcut în ziua a treia. Un pârâu albastru se prăvălea în josul dealurilor făcute din pământ maroniu. O adiere calmă unduia apa strălucitoare a mării. Cerul era luminos și senin. Oare ce avea să facă Dumnezeu în continuare pentru tine și pentru mine? (Întinde mâinile ca și cum ai pune o întrebare.)
Vocea blândă, dar puternică a lui Dumnezeu a răsunat peste dealuri. Dumnezeu a poruncit și a început să crească iarbă verde și moale. Aceasta a ieșit din pământ și a acoperit coastele dealurilor. Florile au răsărit (împreunează mâinile, apoi ridică-le și deschide-le) din pământ: panseluțele mov, floarea-soarelui și margaretele albe au umplut pajiștile. Meri, peri și stejari puternici au ieșit din pământ, înălțându-se spre cer.
Pomii erau plini cu mere roșii și gustoase și cu fructe dulci de mango. Bananele și nucile-de-cocos atârnau de ramurile palmierilor. Floarea-soarelui își legăna capul în vânt. Morcovii portocalii cu capetele verzi și stufoase ieșeau din pământ, iar rândurile ordonate ale unei grădini începeau să apară. Dumnezeu S-a uitat (mâna deasupra ochilor; privește în jur) la tot ceea ce făcuse și a văzut că era bun.
Dumnezeu a făcut o lume frumoasă, plină de culori strălucitoare pe care să le vedem, de flori parfumate pe care să le mirosim și de fructe și legume pe care să le mâncăm. El a dat fiecărei plante semințe pentru ca să se înmulțească. A făcut toate aceste lucruri bune pentru tine și pentru mine. Îți place să mănânci un măr crocant sau o portocală zemoasă? Îți place să mănânci boabe mici de mazăre verde sau pâine făcută din grâu? Dumnezeu a făcut aceste alimente delicioase pentru ca tu să te bucuri de ele și să te ajute să crești. Dumnezeu te iubește atât de mult! (Îmbrățișați-vă copilul.) Oare ce pregătise Dumnezeu pentru ziua a patra? (Spuneți împreună) Îți mulțumesc Doamne, pentru că ai făcut ca plantele și copacii să crească!
Continuați să lucrați la ziua a treia din Cartea Creației. Adunați frunze, bețe și flori (sau decupați imagini) pentru a crea un colaj deasupra munților pe care i-ați
făcut săptămâna trecută. Folosiți lipici pentru a le fixa pe hârtie. Creați copaci, tufișuri, iarbă și flori. Scrieți în partea de jos a paginii: „În ziua a treia, Dumnezeu a făcut uscatul, plantele și copacii.”
făcut săptămâna trecută. Folosiți lipici pentru a le fixa pe hârtie. Creați copaci, tufișuri, iarbă și flori. Scrieți în partea de jos a paginii: „În ziua a treia, Dumnezeu a făcut uscatul, plantele și copacii.”
În fiecare zi de vineri, mergeți împreună și culegeți flori (sau cumpărați din magazin) pentru Sabat. Cereți-i copilului să le aranjeze în două buchete, unul pentru masa voastră și unul pentru a-l dărui unui vecin sau unui prieten. Mulțumiți-I lui Dumnezeu pentru florile frumoase pe care le-a creat.
Lipiți pe un carton cinci tulpini făcute din benzi de hârtie verde. În vârful fiecărei tulpini, lipiți câte o formă pentru brioșe din hârtie de culoare diferită. Oferă-i
copilului tău diverse obiecte (pompoane sau nasturi mari) pe care să le așeze în floarea de aceeași culoare.
copilului tău diverse obiecte (pompoane sau nasturi mari) pe care să le așeze în floarea de aceeași culoare.
Faceți o plimbare pentru a descoperi ce a făcut Dumnezeu în ziua a treia. Adunați conuri de pin, flori, frunze și diferite ierburi. Uitați-vă la detaliile vieții create de Dumnezeu în fiecare lucru pe care îl găsiți – semințele dintr-un con de pin sau din floarea-soarelui, polenul unei flori și nervurile unei frunze. Sortați obiectele după culoare, formă și mărime. Adăugați-le într-un coșuleț, astfel încât copilul să se joace cu ele și să adauge pământ pentru a-și face propria grădină.
Desenează și decupează o floare simplă cu cinci petale. Scrie în centru: „Mulțumesc, Doamne!” Pe fiecare petală, scrie un lucru pentru care ești recunoscător. Completează câte o floare de câte ori dorești în această săptămână și creează o grădină a recunoștinței. Invită alți membri ai familiei să adauge și ei propriile flori.
Pentru voi, părinţii
Dealurile fremătau de viață. Gălbenelele și margaretele împânzeau colinele înverzite, iar tufișurile erau pline cu flori de liliac. Copacii înalți și maiestuoși, cu frunze verzi pe tot parcursul anului, stăteau de pază, în timp ce livezile de pomi fructiferi erau încărcate de piersici dulci și suculente. Pământul era îmbrăcat într-o frumusețe înmiresmată, iar noua viață creștea din belșug.
Putem vedea dragostea și înțelepciunea lui Dumnezeu în lucrurile pe care le-a creat, atunci când ne minunăm de măreția Alpilor, de modelul deosebit al florilor sau de bătaia ușoară a aripilor unui fluture. Cât de desăvârșită și de frumoasă era această lume înainte de păcat! Fără frunze moarte sau spini, fără ierni geroase sau veri toride… Ia-ți puțin timp în agitația zilei și gândește-te la modul în care creația originală și perfectă a lui Dumnezeu reflecta caracterul Său. Vorbește și cu copilul tău despre acest lucru. Peste tot în jurul nostru putem vedea dovezi ale Dumnezeului nostru Creator și ale caracterului Său fără cusur, dar natura nu ne mai poate oferi o cunoaștere perfectă a iubirii și voii lui Dumnezeu.
„Dumnezeu a legat inima noastră de El prin nenumărate dovezi manifestate în cer și pe pământ. El a căutat să ni Se descopere prin lucrurile din natură și prin cele mai profunde și mai duioase legături omenești, pe care le poate cunoaște inima noastră. Însă toate acestea nu oglindesc decât imperfect iubirea lui Dumnezeu” (Ellen G. White, Calea către Hristos, p. 10). Dumnezeu este atât de bun, încât ne-a dat Biblia – o revelație demnă de încredere și durabilă a caracterului Său, care ne vorbește foarte clar despre dragostea Sa infinită pentru noi.
„Și noi am cunoscut și am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu față de noi. Dumnezeu este dragoste și cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, și Dumnezeu rămâne în el” (1 Ioan 4:16).
Dealurile fremătau de viață. Gălbenelele și margaretele împânzeau colinele înverzite, iar tufișurile erau pline cu flori de liliac. Copacii înalți și maiestuoși, cu frunze verzi pe tot parcursul anului, stăteau de pază, în timp ce livezile de pomi fructiferi erau încărcate de piersici dulci și suculente. Pământul era îmbrăcat într-o frumusețe înmiresmată, iar noua viață creștea din belșug.
Putem vedea dragostea și înțelepciunea lui Dumnezeu în lucrurile pe care le-a creat, atunci când ne minunăm de măreția Alpilor, de modelul deosebit al florilor sau de bătaia ușoară a aripilor unui fluture. Cât de desăvârșită și de frumoasă era această lume înainte de păcat! Fără frunze moarte sau spini, fără ierni geroase sau veri toride… Ia-ți puțin timp în agitația zilei și gândește-te la modul în care creația originală și perfectă a lui Dumnezeu reflecta caracterul Său. Vorbește și cu copilul tău despre acest lucru. Peste tot în jurul nostru putem vedea dovezi ale Dumnezeului nostru Creator și ale caracterului Său fără cusur, dar natura nu ne mai poate oferi o cunoaștere perfectă a iubirii și voii lui Dumnezeu.
„Dumnezeu a legat inima noastră de El prin nenumărate dovezi manifestate în cer și pe pământ. El a căutat să ni Se descopere prin lucrurile din natură și prin cele mai profunde și mai duioase legături omenești, pe care le poate cunoaște inima noastră. Însă toate acestea nu oglindesc decât imperfect iubirea lui Dumnezeu” (Ellen G. White, Calea către Hristos, p. 10). Dumnezeu este atât de bun, încât ne-a dat Biblia – o revelație demnă de încredere și durabilă a caracterului Său, care ne vorbește foarte clar despre dragostea Sa infinită pentru noi.
„Și noi am cunoscut și am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu față de noi. Dumnezeu este dragoste și cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, și Dumnezeu rămâne în el” (1 Ioan 4:16).
Studiul 5, 26 ianuarie - 1 februarie
