---

¹ După aceea, Isus li S-a mai arătat ucenicilor Săi la Marea Tiberiadei. Iată cum li S-a arătat:
² Simon Petru, Toma, zis Geamănul, Natanael,[[xr:1]] cel din Cana Galileei, fiii[[xr:2]] lui Zebedei și alți doi din ucenicii lui Isus erau împreună.
³ Simon Petru le-a zis: „Mă duc să pescuiesc.” „Mergem și noi cu tine”, i-au zis ei. Au ieșit și s-au suit în barcă, dar în noaptea aceea n-au prins nimic.
⁴ Dimineața, Isus stătea pe țărm, dar ucenicii nu[[xr:1]] știau că este El.
⁵ „Prieteni”[[fn:a]], le-a zis Isus[[xr:1]], „nu aveți ceva de mâncare?” Ei i-au răspuns: „Nu.”
⁶ El le-a zis[[xr:1]]: „Aruncați mreaja în partea dreaptă a bărcii, și veți găsi!” Au aruncat-o deci și n-o mai puteau trage de mulțimea peștilor.
⁷ Atunci ucenicul[[xr:1]] pe care-l iubea Isus i-a zis lui Petru: „Este Domnul!” Când a auzit Simon Petru că este Domnul, și-a pus haina pe el și s-a încins, căci era fără haină, și s-a aruncat în mare.
⁸ Ceilalți ucenici au venit cu o barcă mică, pentru că nu erau departe de țărm, ci cam la două sute de coți, ca să tragă mreaja cu pești.
⁹ Când s-au coborât pe țărm, au văzut acolo un foc de cărbuni, pește pus deasupra și pâine.
¹⁰ Isus le-a zis: „Aduceți din peștii pe care i-ați prins acum!”
¹¹ Simon Petru s-a suit și a tras la țărm mreaja, plină cu o sută cincizeci și trei de pești mari; și, măcar că erau atâția, nu s-a rupt mreaja.
¹² „Veniți[[xr:1]] să mâncați!”, le-a zis Isus. Și niciunul din ucenici nu cuteza să-L întrebe: „Cine ești?”, căci știau că este Domnul.
¹³ Isus S-a apropiat, a luat pâinea și le-a dat-o; la fel și cu peștele.
¹⁴ Aceasta era a[[xr:1]] treia oară când Se arăta Isus ucenicilor Săi după ce a înviat din morți.
¹⁵ După ce au prânzit, Isus i-a zis lui Simon Petru: „Simone, fiul lui Ioan[[fn:a]], Mă iubești tu mai mult decât aceștia?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „Tu știi că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paște mielușeii Mei!”
¹⁶ I-a zis a doua oară: „Simone, fiul lui Ioan, Mă iubești?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „Tu știi că Te iubesc.” Isus i-a zis[[xr:1]]: „Păstorește oile Mele!”
¹⁷ Isus i-a zis a treia oară: „Simone, fiul lui Ioan, Mă iubești?” Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: „Mă iubești?” Și I-a răspuns: „Doamne, Tu toate[[xr:1]] le știi; știi că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paște oile Mele!
¹⁸ Adevărat[[xr:1]], adevărat îți spun: atunci când erai mai tânăr, te încingeai singur și te duceai unde voiai; dar, când vei îmbătrâni, îți vei întinde mâinile și altul te va încinge și te va duce unde nu vei vrea.”
¹⁹ A zis lucrul acesta arătând cu[[xr:1]] ce fel de moarte Îl va proslăvi Petru pe Dumnezeu. Și, după ce a vorbit astfel, i-a zis: „Urmează-Mă!”
²⁰ Petru s-a întors și l-a văzut venind după ei pe ucenicul pe[[xr:1]] care-l iubea Isus (cel care se rezemase la cină pe pieptul lui Isus și zisese: „Doamne, cine este cel ce Te va vinde?”).
²¹ Când l-a văzut, Petru I-a zis lui Isus: „Doamne, dar cu acesta ce va fi?”
²² Isus i-a răspuns: „Dacă vreau ca el să rămână până[[xr:1]] voi veni, ce-ți pasă ție? Tu urmează-Mă!”
²³ Astfel a ieșit cuvântul acesta printre frați: că ucenicul acela nu va muri. Însă Isus nu-i spusese lui Petru că ucenicul nu va muri, ci: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni, ce-ți pasă ție?”
²⁴ Acesta este ucenicul care dă mărturie despre aceste lucruri și care le-a scris. Și știm[[xr:1]] că mărturia lui este adevărată.
²⁵ Mai[[xr:1]] sunt multe altele pe care le-a făcut Isus, dar, dacă s-ar scrie cu de-amănuntul, cred[[xr:2]] că lumea toată n-ar putea cuprinde cărțile scrise. Amin!