Eu sunt învierea. Aceasta este încă una din rostirile de Eu sunt ale lui Isus (cf. cap. 6,35.51: 8,12; 10,7.9; 11,14; 14,6; 15,1.5). Aici Isus Se declară că este Dătătorul de viaţă. În El este viaţă, originară, neîmprumutată, nederivată (DA 530). Cel care-L primeşte pe El primeşte viaţa (1 Ioan 5,11.12) şi are asigurată o înviere viitoare spre viaţă veşnică (cf. 1 Corinteni 15,51-55; 1 Tesaloniceni 4,16; etc.).

Crede. Isus căuta să întoarcă atenţia de la înviere în viitorul depărtat şi să o îndrepte la Sine. Numai aceia care-şi fixează credinţa la El în timpul perioadei peregrinării lor pământeşti pot aştepta să primească viaţă în ziua aceea. Credinţa în Hristos este o chestiune de preocupare imediată.

Chiar dacă ar fi murit. Mai degrabă, chiar dacă ar muri.