17 Deși smochinul nu va înflori, nici nu vor fi roade în vii; osteneala măslinului va eșua și câmpiile nu vor da hrana; turma va fi stârpită din staul și nu va mai fi cireadă în iesle;

Smochinul. În acest verset, sunt prezentate efectele amare ale invaziei babiloniene, nimicirea smochinilor şi a măslinilor, atât de preţuiţi în Palestina, împreună cu tot atât de necesarele viţa, cerealele şi vitele. Aşa va fi iarăşi în timpul scenelor finale ale istoriei pământului, când pământul va fi pustiit într-un mod similar (vezi DA 122; GC 629).


18 Totuși eu mă voi bucura în DOMNUL, mă voi veseli în Dumnezeul salvării mele.

Bucura. Oricât de înspăimântătoare ar fi evenimentele pe care acest capitol le prevesteşte, el se încheie cu nota mângâietoare şi plină de satisfacţie pentru suflet a bucuriei şi nădejdii mântuirii în Domnul. Profetul îşi dă asigurarea că în cele din urmă totul va fi bine datorită credincioşiei Dumnezeului său (vezi Psalmi 13,5.6; 31,19.20; Mica 7,7). Problema o dată rezolvată (vezi p. 1048), profetul îşi supune bucuros voinţa voinţei lui Dumnezeu.