„Să păziți Sabatele Mele și să cinstiți Locașul Meu cel Sfânt. Eu sunt Domnul.” (Leviticul 26:2)
La câteva zile după ce Isus a transformat apa în vin fără alcool la nuntă, sosise timpul pentru sărbătorirea Paștelui.
Împreună cu un grup mare de oameni, Isus S-a îndreptat spre Ierusalim. Deoarece nu spusese nimănui că era Mesia, nimeni nu Îi dădea nicio atenție pășind pe strada prăfuită. Oamenii vorbeau despre Mesia și se întrebau când avea să vină ca să-i facă pe evrei din nou o națiune puternică. Isus știa că ideile lor erau greșite, așa că le-a explicat ce spunea în realitate Biblia despre Mesia.
Preoții îi învățaseră pe oameni că, dacă nu sacrificau un animal de Paște, Dumnezeu nu avea să-i binecuvânteze. Dar mulți veneau de la o foarte mare depărtare și nu puteau aduce un animal cu ei până la Ierusalim.
Ca să le fie mai ușor, animale precum vaci, oi și păsări, cum ar fi porumbei, se găseau de vânzare în curtea templului. Dar oamenii care vindeau animalele nu erau corecți. Cereau de la cumpărători prea mulți bani și apoi împărțeau cu preoții surplusul de bani cu care îi înșelaseră.
Preoților le plăceau banii, așa că nu îi izgoneau pe aceia care înșelau la bani poporul. Și nici nu îi ajutau cu nimic pe oamenii care erau prea săraci ca să cumpere un animal. Ne avertizează Dumnezeu să nu iubim banii? De ce? 1 Timotei 6:10
Când S-a dus la Ierusalim cu ocazia Paștelui, ce a văzut Isus că se întâmpla la templu? Ioan 2:14 În loc să fie un loc liniștit pentru rugăciune, templul arăta și vuia ca o mare piață de animale. Hărmălaia produsă de vaci, de oi și de porumbei, de zornăitul monedelor și de oamenii supărați era atât de mare încât îi întrerupea pe oamenii care încercau să se închine lui Dumnezeu.
Isus stătea pe treptele templului, uitându-Se la tot. Și-a dat seama că jertfele de animale nu îi mai ajutau deloc pe oameni. Nimeni nu își amintea că fiecare jertfă era adusă ca să-i ajute să se gândească la Fiul lui Dumnezeu care avea să moară pentru ei. Și nimeni – nici măcar preoții și învățătorii – nu știa că Fiul lui Dumnezeu, adevăratul și desăvârșitul Miel al lui Dumnezeu, stătea în templu.
Isus îi privea pe oamenii care cumpărau și vindeau animale. Auzea vocile mânioase ale preoților lacomi. Îi vedea pe oamenii triști pe care nu îi ajuta nimeni. Ceva trebuia făcut chiar atunci.
Unul câte unul, oamenii L-au observat pe Isus și curând toți se uitau la El. Fața Lui radia putere și ei s-au simțit de parcă Dumnezeu stătea în fața lor. Și-au dat seama că Isus le cunoștea toate păcatele urâte. Cât de vinovați se simțeau cu toții!
Zgomotul s-a diminuat și, în sfârșit, s-a oprit. Când în templu s-a făcut liniște, Isus a vorbit cu voce fermă. Ce a zis El? Ioan 2:16
După ce le-a spus oamenilor răi să iasă din templu, Isus a coborât încet treptele în curte, fluturând în aer un bici făcut din mici frânghii.
Isus nu a lovit pe nimeni, dar le-a spus cu severitate oamenilor care vindeau animale să părăsească imediat templul. Le-a răsturnat mesele, împrăștiind pe podea monedele furate.
„Luați aceste lucruri de aici!” le-a zis Isus și oamenii cei vinovați au ascultat imediat. Voiau să plece din fața lui Isus cât de repede puteau. Nici măcar nu s-au oprit să-și strângă banii. Preoții, învățătorii și bărbații care vindeau animale au fugit din templu cu oile, vacile și coliviile de păsări.
Isus nu mai făcuse niciodată așa ceva. Dar El făcea lucrarea lui Dumnezeu de curățare a Casei Sale. Ioan 2:17
Când oamenii și animalele gălăgioase au plecat, templul s-a umplut de liniște și pace. Isus Îl sfințise din nou – făcuse din el un loc unde oamenii puteau să se închine cu respect lui Dumnezeu.
Nu toți au fugit din templu în ziua aceea. Copiii, oamenii săraci și bolnavii care nu făcuseră nimic greșit nu aveau de ce să se teamă de Isus. Ei s-au uitat la fața Lui și au știut că El îi iubea și Îi părea rău de ei. Cu lacrimi în ochi, Isus le-a zis: „Nu vă temeți, Eu o să vă ajut!”
Copiii, oamenii săraci și bolnavi din templu și-au dat seama că Isus era prietenul lor special și erau foarte fericiți. Plini de nerăbdare au venit lângă Isus și fiecare I-a zis: „Învățătorule, binecuvântează-mă!”
Cu duioșie, Isus i-a ajutat pe fiecare. El era mai blând și mai bun decât cea mai bună mamă posibilă. A ajutat fiecare bolnav în parte și i-a făcut pe toți iarăși bine. A vindecat până și ochii orbilor ca ei să poată vedea din nou. Isus le-a spus cuvinte iubitoare acelora care erau triști. Recunoscători, oamenii au cântat cântece vesele de laudă la adresa Lui.
În timp ce Isus îi vindeca pe bolnavi, unii dintre preoți și învățători s-au întors în templu. Urmărindu-L pe Isus, au fost siguri că El era Mesia. Dar, în loc să se pocăiască de păcate și să le regrete, ei Îl urau pentru că le demascase păcatele și îi împiedicase să mai fure bani de la oameni. Chiar atunci, ei au hotărât să găsească o cale de a-L omorî pe Isus.
Putem învăța o lecție importantă de la acei oameni. Și nouă ne place să credem că suntem buni, așa că, atunci când Isus ne arată că am făcut ceva greșit, ne supărăm și ne înfuriem foarte ușor. Dar ar trebui să fim recunoscători că El ne iubește atât de mult încât să ne spună ce trebuie să știm, ca apoi să Îi cerem cu umilință să ne ajute. Proverbele 8:33; Proverbele 13:18; Proverbele 15:32
Unul dintre liderii evrei care Îl văzuseră pe Isus făcând ordine în templu și vindecând bolnavii era un om bogat pe nume Nicodim. Nicodim nu era ca majoritatea conducătorilor, care Îl urau pe Isus. În timp ce studia cu atenție Biblia, el devenea din ce în ce mai sigur că Isus era Mesia.
Într-o noapte, Nicodim L-a vizitat pe Isus. Ce I-a spus prima dată? Ioan 3:2 Isus Și-a dat seama că Nicodim voia cu adevărat să cunoască adevărul. Așa că, plin de bunătate, i-a spus imediat ce avea cea mai mare nevoie să audă. Ioan 3:3
Nicodim era surprins. El credea că este un om foarte bun. Chiar nu era el suficient de bun? Și ce voia de fapt Isus să spună cu: „Trebuie să te naști din nou”?
Cu răbdare, Isus i-a explicat. De când ne naștem, noi suntem în mod natural egoiști. Ca să devenim copii ai lui Dumnezeu, avem nevoie de o inimă nouă, de o minte nouă. Doar Duhul Sfânt ne poate schimba inima egoistă și ne poate ajuta să-L ascultăm pe Dumnezeu. Psalmii 51:10
Isus a folosit imaginea vântului ca să explice cum ne putem da seama dacă cineva are o nouă minte sau un nou mod de a gândi de la Dumnezeu. Putem vedea vântul? Nu. Dar putem să vedem ce face vântul. În același fel, nu-L putem vedea pe Duhul Sfânt sau explica modul în care acționează, dar putem vedea ce face El.
Când Duhul Sfânt schimbă inima unui om și îi dă o nouă gândire de la Dumnezeu, respectivul om este atât de diferit încât parcă ar fi alt om. Încetează să mai fie rău și devine bun, amabil și neegoist. Această schimbare o numim „naștere din nou” și ea este foarte ușor de observat.
Nicodim era foarte interesat de ce îi spunea Isus. El dorea cu adevărat ca Duhul Sfânt să-i schimbe inima, să-i dea o viață nouă și să-l facă să fie bun ca Isus. Dar nu știa cum se putea produce acea schimbare în el.
Ca să-l ajute să înțeleagă, Isus i-a reamintit de o întâmplare pe care au trăit-o israeliții. Odată, când mulți oameni mureau pentru că erau mușcați de șerpi, Dumnezeu i-a spus lui Moise să pună un șarpe de aramă pe un băț lung. Oricine se uita la el avea să fie vindecat. Ce i-a spus apoi Isus lui Nicodim? Ioan 3:14-16
Șarpele de aramă Îl reprezenta pe Isus. Ca să fim vindecați de rana păcatului, noi trebuie să privim la Isus. Dar noi nu Îl putem vedea pe Isus. Atunci, cum ne uităm la El? Învățând ce spune Biblia despre El și despre modul în care a murit pentru noi. Când vedem cât de mult ne iubește Dumnezeu, Îl rugăm pe Isus să ne ierte păcatele și să ne schimbe inima ca să nu continuăm să facem greșelile care Îl supără și Îl rănesc. Apoi, Isus ne îndepărtează păcatele și Duhul sfânt ne schimbă inima și ne dă o nouă gândire de la Dumnezeu. El ne ajută bucuros să ascultăm de Legea lui Dumnezeu.
După ce a plecat acasă, Nicodim a continuat să studieze Biblia, să se roage și să se gândească la ce spusese Isus. Și, când Isus a murit pe cruce, Nicodim și-a amintit de cuvintele Lui, L-a acceptat ca Mântuitor personal și a devenit un ucenic loial. Vrei ca Duhul Sfânt să-ți dea o nouă minte de la Dumnezeu și să te ajute să-L asculți cu bucurie? El îți va da, dacă Îl rogi.
Isus Și-a început lucrarea curățind templul. Poate Isus să curețe și inima ta? I-a ajutat Isus pe oameni? Tu cum îi poți ajuta?
Ar trebui să facem gălăgie în biserică sau ar trebui să fim plini de respect și să ne comportăm frumos? Dacă suntem gălăgioși, le va fi greu celorlalți oameni să se închine lui Dumnezeu?
Dacă Îl iubim și Îl ascultăm pe Isus, avem motive să ne fie frică de El? Îi face plăcere lui Isus să-i ajute pe oameni? Vrei să-I ceri Duhului Sfânt să-ți schimbe inima și să te facă să fii bun ca Isus?
Maroul. De James Dietrich
S-ar putea să gândești că maroul nu este o culoare la fel de drăguță ca rozul, albastrul sau galbenul, dar este cu adevărat o culoare foarte importantă. Dacă te uiți la o carte cu poze cu animale, vei vedea că multe dintre ele au blana sau pielea într-o anumită nuanță de maro.
Multe căprioare, mulți urși, șoareci, iepuri, șerpi, broaște-râioase, coioți, maimuțe și o mulțime de alte animale sunt maro. De asemenea, și multe păsări sunt maro, precum micile vrăbii sau pitulici. Și, bineînțeles, există destul de mulți fluturi și alte insecte maronii.
Știi de ce este greu deseori să vezi aceste animale? Deoarece culoarea lor maronie se armonizează foarte bine cu frunzele maronii, cu copacii sau cu iarba din locurile în care trăiesc. Faptul că sunt de culoare maro le ajută pe animale să se ascundă de dușmanii lor și să fie în siguranță. Deci, vezi că maroul este o culoare foarte importantă?
Un alt animal care, de cele mai multe ori, este maro este calul. El este animalul preferat al multor copii. Îți place să te uiți la un frumos cal maro care aleargă pe un câmp cu iarbă verde?
De asemenea, culoarea maro este foarte importantă și în ce privește hrana. Grâul și orezul sunt două dintre cele mai importante alimente din lumea noastră și știi ce culoare au? Exact, sunt maronii. După ce este măcinat și transformat în făină, grâul poate fi folosit la făcutul pâinii și al pastelor făinoase. Face mama ta pâine de casă uneori? Dacă da, știi ce miros delicios de pâine se răspândește atunci când se coace în cuptor!
Un alt lucru care de obicei este maro este solul, pământul. Acum, poate nu crezi că pământul este important, din moment ce nu arată prea bine și se află mai tot timpul ascuns sub iarbă sau sub frunze. Dar nu este adevărat. Majoritatea plantelor își au rădăcina înfiptă în pământ și acolo este locul de unde ele își iau apa și substanțele nutritive importante de care au nevoie să crească. Fără sol, cum ar putea iarba și pomii cei frumoși să crească? Dumnezeu a făcut pământul ca să îndeplinească un rol important și Îi putem mulțumi pentru asta.