„Iată, Eu sunt cu tine, te voi păzi pretutindeni.” Geneza 28:15
Materiale didactice vizuale - Biblia; o pernă moale; o piatră mică
Avraam şi Sara au avut un copilaş pe nume Isaac. Ei îl iubeau pe Isaac foarte mult. Şi Isus îl iubea. Isaac a crescut şi a învăţat să Îl iubească pe Isus. Când Isaac a ajuns adult, Isus l-a ajutat pe Avraam să-i găsească o soţie. Numele ei era Rebeca; şi ea Îl iubea pe Isus. Isaac şi Rebeca erau foarte fericiţi împreună. Isaac şi Rebeca au avut doi băieţi gemeni. Numele lor erau Esau şi Iacov. Într-o zi, Iacov i-a spus tatălui său ceva ce nu era adevărat. Esau s-a supărat foarte mult pentru această minciună. „Îi voi face rău lui Iacov”, a spus Esau. Lui Iacov îi părea rău că minţise, dar Esau a rămas mânios. Rebeca s-a temut că Esau avea să-i facă rău lui Iacov.
„Ar trebui să pleci la unchiul tău”, i-a spus ea lui Iacov. Iacov s-a întristat. Nu voia să plece departe de casa părintească, dar a fost nevoit să plece. Iacov a mers toată ziua. Când a venit noaptea, era obosit, singur şi speriat. Nu avea niciun pat moale pe care să doarmă. A folosit drept pernă o piatră. (Compară perna cu piatra.) „Îmi pare rău că am minţit”, s-a rugat Iacov. „Te rog să mă ocroteşti.” Isus i-a trimis lui Iacov un vis. În acest vis, Iacov a văzut o scară frumoasă care se întindea până la cer. Îngerii urcau şi coborau pe scară şi în vârful ei era Dumnezeu. El privea în jos la Iacov. „Eu sunt cu tine”, i-a spus Domnul lui Iacov. „Nu te teme.” Iacov s-a simţit mult mai bine apoi. „Îţi mulţumesc, Isuse”, s-a rugat Iacov. „Voi asculta de Tine.”
Isus te iubeşte şi pe tine cum l-a iubit pe Iacov. El îl/o iubeşte pe (Numele copilului). El trimite un înger să aibă grijă de tine. Vrei să Îl iubeşti şi tu şi să Îl asculţi întotdeauna?
Isus i-a promis lui Avraam că va avea mulţi copii. Avraam şi Sara au aşteptat multă vreme primul lor copil şi, în cele din urmă, acesta a venit. Numele lui era Isaac. Avraam şi Sara îl iubeau pe Isaac foarte mult. Şi Isus îl iubea.
Isaac creştea şi creştea. Era bun, amabil şi ascultător şi a învăţat să-L iubească pe Isus. Când a crescut mare, Avraam a vrut să-i găsească o soţie. „Isaac are nevoie de o soţie care să-L iubească pe Isus”, a spus Avraam. El L-a rugat pe Isus să-l ajute să o găsească pe cea potrivită şi Isus l-a ajutat. Soţia pe care Isus i-a trimis-o era Rebeca şi ea Îl iubea pe Isus. Isaac şi Rebeca erau foarte fericiţi împreună.
După un timp, Isaac şi Rebeca au avut doi copilaşi, amândoi băieţi. Ei s-au născut în aceeaşi zi. Aceasta înseamnă că erau gemeni. Isaac şi Rebeca le-au pus nume: pe unul l-au numit Esau, iar pe celălalt, Iacov. Esau s-a născut primul. Uneori, gemenii arată exact la fel, dar Iacov şi Esau erau diferiţi. Nici măcar nu le plăcea să facă aceleaşi lucruri. Lui Esau îi plăcea să vâneze, dar lui Iacov îi plăcea s-o ajute pe mama lui şi să aibă grijă de oi. Iacov a ales să-L iubească pe Isus, dar Esau nu a ales astfel. Într-o zi, Iacov i-a spus tatălui său ceva ce nu era adevărat. L-a minţit. Este vreodată corect să spunem un neadevăr? Nu. Şi Esau s-a supărat foarte rău pentru această minciună. „Am să-i fac rău lui Iacov”, a spus Esau. Lui Iacov i-a părut rău, dar Esau a rămas mânios. Rebecăi îi era teamă că Esau ar putea să-i facă rău lui Iacov. „Ar trebui să pleci departe pentru un timp”, i-a spus Rebeca lui Iacov. „Mergi şi vizitează-l pe unchiul Laban.”
Iacov era foarte trist. El îşi iubea cu adevărat căminul şi părinţii. Nu voia să plece departe. Dar nu avea de ales. Iacov a plecat şi a mers toată ziua, până la apusul soarelui. Era foarte obosit şi foarte singur. Îi era teamă că vreun animal sălbatic sau vreun om rău avea să-l rănească. Nu avea niciun pat moale pe care să doarmă. A trebuit să se culce pe pământul tare şi rece şi să folosească, drept pernă, o piatră. (Compară perna cu piatra.) „Îmi pare rău că am minţit”, s-a rugat Iacov lui Isus. „Te rog să mă ocroteşti.” În timp ce Iacov dormea, Isus i-a dat un vis minunat. Ce a văzut el în acest vis? (Citeşte Geneza 28:12.) Scara începea chiar de lângă Iacov şi se întindea până la cer. Străbătea tot drumul până la cer. Îngerii urcau şi coborau pe scară şi, în capătul ei de sus, se afla Cineva. Ştii cine era? (Pauză) Ai dreptate, era Dumnezeu. El privea în jos spre Iacov. „Eu sunt cu tine”, i-a spus Dumnezeu lui Iacov. „Nu te teme.” Iacov s-a simţit mult mai bine când s-a trezit. Isus şi îngerii erau cu el. Isus încă îl iubea.„Îţi mulţumesc”, s-a rugat Iacov. „Îţi promit că voi asculta de Tine.”
Isus te iubeşte şi pe tine tot aşa cum l-a iubit pe Iacov. El şi îngerii Săi sunt cu tine, _______________. (Numele copilului) Vrei să-L iubeşti şi tu întotdeauna pe Isus şi să-L asculţi?
Volumul Sclipiri pe portativ conţine o colecţie de cântecele pline de viaţă, de inocenţă, de copilărie. Fiecare partitură este însoţită de un cod QR. Dacă îţi vei descărca pe telefon (smartphone, iPhone) o aplicaţie de scanare a codurilor QR, vei putea asculta melodia şi versurile fiecărei piese.
„...ne învaţă mai mult decât pe dobitoacele pământului…” Iov 35:11
Ai văzut vreodată un animal cu un buzunar mare, un fel trăistuţă în care noi cărăm diferite lucruri. Mămicile-cangur au pe burtică un fel de buzunar, numit marsupiu. Acesta este un loc special în care îşi cară puii. Când se nasc, puii de cangur sunt foarte mici, cât unghia de la degetul mare. (Arată degetul mare.) Ei nu pot să vadă şi nici să audă imediat după ce se nasc. Şi nu au păr deloc. Ei nu se nasc în acea trăistuţă a mămicii, dar trebuie să intre acolo foarte repede; altfel, ar muri. Când puiul ajunge în marsupiu, găseşte acolo laptele mamei. Apoi, buzunarul mamei se închide. Puiul stă în marsupiu şi nu iese deloc afară în următoarele trei luni. Mămica lui îl poartă acolo chiar şi când merge să înoate.
Când puiul de cangur ajunge suficient de mare, poate să iasă afară din marsupiu. Pe măsură ce crește, stă afară mai mult, dar tot intră în buzunăraș ca să
doarmă până când împlinește opt luni. Isus a făcut marsupiul cangurului doar pentru puii de cangur. El ştia că aceştia aveau nevoie de el ca să fie aproape de mămica lor. Mămicile-cangur sar foarte sus şi pe o lungime foarte mare. Isus ştia că puii nu puteau să se ţină după ele. De aceea, le-a lăsat această trăistuţă în care să călătorească. Nu este minunat cum are grijă Isus de puii de cangur? El are grijă şi de tine şi te iubeşte chiar mai mult!