Celui ce va birui îi voi da să șadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum și Eu am biruit și am șezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie. Apocalipsa 3:21
Isus a avut doar o singură ocazie de a trăi o viață sfântă. Pentru a avea succes în misiunea Lui, nu putea să facă nici măcar o greșeală. Satana știa asta. El și-a dat seama că era condamnat să moară dacă nu-L putea face pe Isus să acționeze împotriva Cuvântului lui Dumnezeu cel puțin o dată. Din acest motiv L-a atacat în mod special pe Isus.
Satana L-a atacat mai puternic pe Hristos decât o să ne atace pe noi vreodată... Niciodată nu veți fi ispitiți într-un mod mai decisiv și mai crud decât a fost Mântuitorul nostru. Satana a fost în fiecare moment o piedică în drumul Lui. – The Youth’s Instructor, 1 aprilie 1873
Cum a reușit tânărul Isus să învingă aceste ispite constante? El Și-a dezvăluit secretul ucenicilor Lui.
Luca 22:40: Rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită.
Oricând era posibil, Isus găsea locuri nelocuite unde Se putea ruga fără să fie întrerupt sau distras.
Luca 5:16: Iar El Se ducea în locuri pustii și Se ruga.
Isus nu le-a spus ucenicilor Săi doar să se roage, ci i-a și avertizat „să vegheze și să se roage” (Matei 26:41). Cum a învățat Isus să Se roage? Studiind Biblia, așa cum trebuie să facem și noi. El a observat ce a făcut Neemia când a fost înconjurat de dușmani.
Neemia 4:9: Ne-am rugat Dumnezeului nostru și am pus o strajă zi și noapte, ca să ne apere împotriva loviturilor lor.
În timp ce Se ruga, Isus a primit puterea de a trăi o viață sfântă. Iar rugăciunea L-a întărit să vegheze continuu – să fie mereu în alertă față de tentațiile vrăjmașului.
Dacă Îi imităm exemplul prin rugăciuni sincere și insistente înălțate lui Dumnezeu, astfel încât să avem putere în Numele Lui, Cel care niciodată nu a cedat în fața ispitelor Satanei și a rezistat mașinațiunilor vicleanului inamic, nu vom fi învinși. – The Youth’s Instructor, 1 aprilie 1873
Fără să ne rugăm astfel, vom fi întotdeauna învinși de rău. Lipsa acestor rugăciuni i-a ținut în robie pe israeliți pentru păcatele lor.
Daniel 9:13: După cum este scris în Legea lui Moise, toată nenorocirea aceasta a venit peste noi, și noi n-am rugat pe Domnul Dumnezeul nostru, nu ne-am întors de la nelegiuirile noastre și n-am luat aminte la adevărul Tău.
Așadar, cum putem învinge păcatul?
Tinerilor, pentru a sta cât mai departe de căile păcatului..., rugăciunea este singura voastră salvare. Prezentați toate secretele inimii Ochiului infinit ca să le cerceteze și rugați-L pe Dumnezeu să vă curețe și să vă facă puternici, să vă înarmeze în întregime pentru marile lupte ale vieții. Credința crește prin intermediul luptelor ce aduc după ele îndoieli; virtutea se întărește rezistând ispitelor. – The Youth’s Instructor, 1 aprilie 1873
Putem fi victorioși astăzi prin puterea Domnului Isus, chiar dacă săptămâna trecută am eșuat mizerabil.
Dedicați-vă lui Dumnezeu. Predați-vă acum inima, corpul și sufletul Lui, pentru a face voia Sa. Renunțați la tot egoismul, la neascultarea față de părinți, la toate greșelile și păcatele ce ne afectează... Rugați-vă Lui dimineața, la prânz și seara să vă dea un duh blând și smerit, un temperament delicat, o dispoziție afectuoasă. Trăiți cum nu ați mai trăit niciodată înainte... Petreceți în fiecare zi o parte din timp rugându-vă Lui pentru tărie, ca să puteți rezista răului și să-l învingeți în fiecare zi, până când vă va veni ușor să vă rugați și să credeți. – The Youth’s Instructor, 1 ianuarie 1856
1. Ce anume constituie siguranța noastră în fața ispitei?
2. Caută cuvântul „veghere” în dicționar. Să presupunem că te afli cu cortul într-o regiune din Africa unde se găsesc mulți lei. Ce ar însemna cuvântul „veghere” pentru tine în această situație? Având aceasta în minte, care este semnificația cuvântului „vegheați” din 1 Petru 5:8?
Datorită tăriei pe care Isus a căpătat-o prin rugăciune, El a ascultat în întregime de Biblie, chiar și când era tânăr. Deoarece Cuvântul lui Dumnezeu îi învață pe oameni să fie veseli, iubitori, gata să ajute, să nu se plângă și să fie smeriți, putem să fim siguri că Isus a fost întotdeauna vesel, iubitor, gata să ajute, neclintit și smerit.
Când era tânăr, Isus Și-a dat seama că majoritatea oamenilor nu ascultau de Cuvântul lui Dumnezeu. Adesea, ceilalți nu erau plini de bucurie, iubitori și gata să ajute. Adesea, ceilalți se plângeau, acționau din mândrie și îi calomniau pe alții.
Chiar și în copilăria Lui, Isus a văzut că oamenii nu trăiesc așa cum arăta Scriptura că trebuie să trăiască. – The Youth’s Instructor, 5 decembrie 1895
În timp ce ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu ne aduce pacea interioară, aceasta poate fi însoțită de conflicte din afară. În timp ce ne salvează din anumite situații neplăcute, creează alte probleme. De exemplu, curăția lui Iosif l-a băgat în închisoare; cei trei prieteni ai lui Daniel au înfruntat cuptorul încins. În Evrei 11 sunt enumerați astfel de eroi. Isus i-a depășit pe toți ceilalți eroi ai credinței.
El a studiat Scriptura și a urmat căile și obiceiurile simple pe care ne poruncește Cuvântul lui Dumnezeu să le urmăm; iar atunci când oamenii L-au învinuit pentru că era atât de simplu și smerit, El i-a îndreptat spre Cuvântul lui Dumnezeu... Isus știa că dacă asculta de Cuvântul lui Dumnezeu, urma să nu aibă parte de odihnă și pace în cercul de acasă. – The Youth’s Instructor, 5 decembrie 1895
Evreii îi urau pe soldații romani și pe vameși și refuzau să aibă ceva de-a face cu samaritenii. Dar Isus urma Scripturile și era prietenos cu toți. Rabinii credeau că este vital să te supui regulilor lor. Ei pretindeau că unele lucruri, precum spălarea ceremonială a mâinilor, erau foarte importante. Tânărul Isus ignora pur și simplu toate aceste reguli. Atunci când liderii evrei au încercat să-L convingă să le urmeze tradițiile omenești, Isus îi întreba unde se găsesc aceste reguli în Scripturi.
Rabinii știau că Scriptura nu îi autoriza să-L forțeze pe Isus să asculte de tradițiile lor. Așa că au încercat să-L convingă că tradiția, pe care o numeau „Tora orală”, era chiar mai importantă decât Scriptura. Însă când El arăta că poruncile lui Dumnezeu merită mai mult respect decât părerile oamenilor, ei se înfuriau.
Se înfuriau pe El pentru că nu Și-ar fi încălcat conștiința ascultând de ordinele lor. Eșuând să-L convingă că ar trebui să privească tradițiile umane ca fiind sacre, ei (rabinii) au venit la Iosif și la Maria și s-au plâns că Isus urma un traseu greșit în privința obiceiurilor și tradițiilor. Isus știa ce înseamnă să ai familia împărțită împotriva Lui din cauza credinței Lui religioase. El iubea pacea; El tânjea după dragostea și încrederea membrilor familiei Lui; dar știa ce înseamnă ca ei să-și schimbe atitudinea în privința Lui. – The Youth’s Instructor, 5 decembrie 1895
Frații vitregi ai lui Isus L-au acuzat că are o atitudine „mai sfântă decât alții”. Ei L-au acuzat că este mândru și că Se pune pe Sine deasupra învățătorilor religioși. Dar Isus a continuat să asculte de Scripturi, punându-Se sub autoritatea ei; și chiar dacă era acuzat pe nedrept, El a rămas voios, iubitor, gata să ajute, neclintit și smerit. Ani mai târziu, ucenicii lui Isus au arătat că au învățat bine această lecție de la El. Atunci când și ei au trebuit să se hotărască dacă urmează instrucțiunile lui Dumnezeu sau cerințele oamenilor, au spus:
Faptele apostolilor 5:29: Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni!
3. Citește Deuteronomul 23:15. În 1850, Congresul Statelor Unite a adoptat Legea Sclavilor Fugari, în care se declara că toți sclavii fugiți trebuiau ca, atunci când erau prinși, să fie înapoiați stăpânilor lor și toți cei ce îi ajutau să se elibereze din sclavie, să fie acuzați de infracțiune federală. S-ar fi supus Isus acestei legi federale? De ce nu? Faptele apostolilor 5:29
4. Dacă ai fi crescut în casa sau vecinătatea lui Hristos, ascultarea Lui te-ar fi iritat? Te-ar fi enervat că refuza să participe la distracția și activitățile tale?
Isus a crescut în principal în Nazaret și a trăit acolo până pe la treizeci de ani. El făcea parte din familia mare a lui Iosif, cu cel puțin șapte copii. Incluzându-L și pe Isus, erau cinci băieți și cel puțin două fete. Chiar și după ce Isus S-a dedicat în întregime slujirii ca misionar medical, oamenii din orașul Lui natal tot se gândeau la El ca la un tâmplar. Frații Lui tot se gândeau la El ca la „micul” lor frate.
Marcu 6:3: Nu este acesta tâmplarul, feciorul Mariei, fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda și al lui Simon? Și nu sunt surorile Lui aici, între noi?
Oamenii din Nazaret au făcut aceste comentarii când i-a vizitat pentru prima dată după ce Și-a început misiunea de predicare. Învățăturile și miracolele Lui erau bine cunoscute. Iosif murise; dar mama lui Isus, frații și surorile Lui au fost încântate să-L vadă din nou. Întregul oraș era curios în privința Lui și toți oamenii s-au adunat la sinagogă să-L vadă.
Ei nu erau ignoranți vizavi de destinul Lui. Venind din nou printre ei, interesul și așteptările lor erau extrem de ridicate. Aici erau fețele familiare ale celor pe care îi cunoștea din copilărie. Aici erau mama, frații și surorile Lui, și toți ochii erau îndreptați spre El când a intrat în sinagogă în ziua de Sabat și Și-a ocupat locul printre cei care veniseră să se închine. – Viața lui Iisus, p. 236
Isus a fost rugat să citească din Scriptură în ziua aceea. După ce a primit sulul cărții profetului Isaia, El l-a derulat și a citit profeția scrisă despre El Însuși.
Luca 4:18: Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia, M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea și orbilor, căpătarea vederii, să dau drumul celor apăsați.
Rulând la loc sulul, l-a dat înapoi îngrijitorului și S-a așezat ca să predice.
Luca 4:20: Toți cei ce se aflau în sinagogă aveau privirile pironite spre El.
În timp ce Isus a început să explice pasajul, oamenii erau uimiți.
Luca 4:22: Și toți Îl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har care ieșeau din gura Lui.
Mulțimea L-a ascultat cu atenție până când Hristos a aplicat pasajul ascultătorilor Săi.
Luca 4:21: Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură, pe care le-ați auzit.
Ascultătorii nu voiau ca Isus să folosească Scriptura ca o oglindă pentru a le arăta greșelile lor. Ei nu voiau să creadă că ei erau orbi, oprimați și robi. Ei erau obișnuiți ca în Sabat să asculte predici care să-i flateze și să condamne păcatele altora. Ei preferau să părăsească sinagoga în fiecare Sabat plini de mândrie și de satisfacție de sine. Iar în ziua aceea, furia lor a crescut cu rapiditate, transformându-se în planul de a-L ucide imediat pe Isus.
Ne simțim și noi ofensați când Isus ne vorbește limpede din Biblie și aplică adevărul pe noi? Ne mâniem când Cuvântul lui Dumnezeu ne expune păcatele? Haideți să-L rugăm pe Dumnezeu să ne dea un duh smerit și să ne ajute să primim adevărurile de care avem atâta nevoie!
5. Atunci când studiezi Biblia, cauți să înțelegi cum ți se aplică ție? Sau o aplici altora și îți satisfaci astfel sinele? De exemplu, ai putea să te bucuri că nu ești ca locuitorii Nazaretului și să te rogi cam așa: „Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca alți oameni – șantajiști, nedrepți, adulteri, sau chiar ca închinătorii aceia din Nazaret.” Vezi Luca 18:9-14 și Ferestre spre cer, pp. 150-163
Radiouri dăruite de îngeri?
AWR transmite într-un număr de țări unde oamenii nu au libertatea de a se închina în conformitate cu propria conștiință. De fapt, de multe ori oamenii din aceste locuri îndură mari persecuții pentru că urmează credința creștină. Într-un astfel de loc – pe care nu-l vom denumi pentru siguranța oamenilor implicați –, creștinismul nu a pătruns deloc, iar guvernul și-a dorit ca lucrurile să rămână astfel. Este vorba de o zonă izolată locuită de oameni care trăiesc în triburi, care urmează religii animiste și ancestrale. Puternica determinare a guvernului de a nu lăsa alți oameni să pătrundă în această zonă este demonstrată de rapoartele despre persoane împușcate, oameni care au murit încercând să intre fără să aibă o permisiune corespunzătoare.
În ciuda drumurilor blocate și a permiselor speciale necesare pentru oricine intră în această zonă, AWR a primit un fragment de informație despre un mare număr de oameni care ascultau programele AWR. Undele radio au „sărit” peste soldați, poliție, drumuri blocate și peste toate eforturile de a nu permite ca oamenii aceștia să fie „viciați” de influențele ce provin din lumea exterioară, inclusiv din partea creștinismului. Acest fapt este un motiv în sine de bucurie, dar sunt mai multe lucruri de povestit.
După o perioadă, AWR a primit un raport de încredere din partea unui bărbat care fusese în acest teritoriu. El a povestit cum a vizitat un sat unde conducătorul acestuia a relatat următoarea experiență: Într-o zi, în satul lor a apărut un străin. Acesta era un bărbat înalt, bine făcut, cu o aură luminoasă strălucitoare în jurul lui. Străinul a cerut să vorbească cu conducătorul satului. Când acesta a ieșit în față, străinul i-a dat un radio și i-a arătat cum să-l folosească. După aceea, străinul i-a zis conducătorului că exista o transmisiune radiofonică foarte importantă pe care el și oamenii lui trebuiau să o asculte. Era o transmisiune AWR, iar străinul i-a arătat conducătorului cum să găsească frecvența corectă la radio.
În timp ce sătenii se adunau în jur ca să vadă radioul, au observat dintr-odată că străinul nu mai era cu ei. Au privit repede în jur și unii dintre ei au fugit în josul aleii ca să-l caute. Însă acesta nu se vedea nicăieri. Bărbatul care a povestit toate acestea celor din AWR a spus că a mai fost într-un alt sat și, spre surprinderea lui, conducătorul acestuia i-a relatat aceeași poveste, chiar dacă nu exista niciun contact între cele două sate. Dar asta nu e tot. Cu totul, șase conducători din șase sate și-au amintit aceeași poveste, chiar dacă nu aveau cunoștință ca în vreun alt sat să se fi întâmplat evenimente similare.
Bărbatul care a avut aceste întâlniri a spus că a văzut oamenii din aceste sate adunându-se în jurul radioului și ascultând transmisiunile. El a depus mărturie că acești oameni deveniseră creștini devotați și se închinau sâmbăta, în Sabat. Producătorul AWR pentru această zonă a spus: „Cred că îngerii au fost cei cărora le-a păsat de oamenii aceștia.”
În această frumoasă dimineață de 1 ianuarie 1881, îi întâmpin pe copiii și tinerii de la Instructor cu Un an nou fericit! Vechiul an..., cu dovezile poverilor lui, a trecut și a sosit noul an, cu proiectele, speranțele și ostenelile lui. Dragii mei cititori tineri, nu vreți să vă opriți acum când vă aflați chiar în pragul anului 1881 ca să vă întrebați în inima voastră care a fost natura raportului vieții voastre înaintea cerului? Raportul anului trecut, fie el bun sau rău, nu poate fi schimbat. Dacă simțiți că viața voastră din trecut a fost aproape un eșec, cu cât mai mult aveți nevoie să-I fiți recunoscători lui Dumnezeu că timpul vostru de probă nu s-a închis în vechiul an!
În fața voastră începe acum un nou an, cu paginile lui nescrise. Îngerul raportor este pregătit să noteze. Direcția acțiunilor voastre va hotărî ce va urmări el. Vă puteți face viața viitoare bună sau rea; iar acest lucru va hotărî dacă anul în care tocmai ați intrat va fi pentru voi un an nou fericit. Stă în puterea voastră să faceți să fie astfel pentru voi și pentru cei din jurul vostru. Dacă vă uniți cu Dumnezeu, ați putea aduce o rază de soare strălucitoare în cercul familiei voastre, prin gândurile voastre privind confortul altora, lăsând la o parte toate nemulțumirile și fiind voioși, amabili și ascultători, sau puteți urma un drum care va aduce o umbră întunecată asupra inimilor celor care v-au iubit mereu, au vegheat asupra voastră și s-au îngrijit de voi încă din cea mai timpurie perioadă a copilăriei voastre.
Își vor pune tinerii... întrebarea dacă sunt o binecuvântare pentru părinții lor sau o sursă de neliniște și un blestem? Ei vor avea o mare satisfacție să știe că încercați să vă faceți îndatoririle și să fiți buni; nimic însă nu îi va bucura mai mult în acest an decât să știe că vi L-ați oferit pe Isus în dar și că rugăciunea voastră zilnică este: „Tată ceresc, fii Tu îndrumătorul tinereții mele!” Începeți acest nou an, așadar, predându-vă lui Dumnezeu, dacă nu ați făcut-o deja; și fiecare zi pe care o veți petrece în slujba Lui va aduce binecuvântări asupra voastră și a celor cu care sunteți în relație. Îngerii lui Dumnezeu așteaptă să vă arate calea vieții; prietenii încearcă să vă atragă pe calea plăcerilor egoiste și a păcatului; poate că vă aflați chiar acum deasupra liniei de despărțire; oh, stați și vă gândiți! De o parte este viața; de cealaltă parte, moartea. Cândva, am citit despre un bătrân care, aflându- se la granița anului ce se încheia, privea în față de la fereastra lui la cerul plin de stele și la pământul rece alb de zăpadă și se gândea că nicio inimă nu putea fi mai lipsită de speranță și de bucurie decât a lui. Vedea mormântul deschis înainte și în urmă, păcatele și dezolarea unei vieți irosite. Urmase calea propriilor alegeri în căutarea fericirii și nu o găsise. Își simțea trupul epuizat și sufletul plin de remușcare.
Și-a adus aminte de zilele tinereții, ca niște fantome pline de reproș, și s-a văzut din nou în punctul unde cele două căi se întâlneau – cea care ducea la casa cerească a păcii și cealaltă care ducea la întuneric și disperare. A văzut și a simțit greșeala teribilă pe care a făcut-o alegând calea întunecată și urmând conducerea lui Satana, când îngerii lui Dumnezeu așteptau plini de nerăbdare să-i arate calea luminii. Viața pentru el a fost un eșec. Tulburat de durere și dezamăgire, a strigat în agonie: „Oh, Tată, dă-mi înapoi zilele tinereții mele! Lasă-mă să mai stau o dată la intersecția drumurilor, astfel încât să aleg calea luminii!” Însă vocea Tatălui nu a mai răspuns și zilele tinereții nu au revenit la chemarea lui. S-a gândit la tovarășii din tinerețea lui care au ales calea mai bună și și-a dorit să fi mers împreună cu ei. Și-a dorit să fi murit în copilărie, decât să fi trăit o viață irosită, așa cum a făcut el.
Plin de remușcări amare și orbit de lacrimi, și-a aplecat capul și a strigat din nou: „Oh, dacă mi-ar reveni anii tinereții! Oh, cât îmi doresc atingerea îngerului meu păzitor, care a fost pus cândva să mă conducă pe calea păcii și a sfințeniei!” Și tinerețea i-a revenit; căci tot ce văzuse, spusese și simțise nu a fost decât un vis profetic al cuiva care era încă tânăr, dar care îmbătrânise rapid păcătuind. Într-o oră de tristețe și îngrijorare cu lumea, văzuse anticipat remușcarea și dezamăgirea către care se îndrepta grăbit în rătăcirea lui departe de Dumnezeu; s-a trezit bucuros pentru a descoperi că încă mai era timp să aleagă calea spre pace, fericire și cer.
Sper că tinerii care citesc aceasta vor reflecta asupra trecutului, prezentului și viitorului. Hotărâți acum, la începutul noului an, să urmați calea neprihănirii, că veți fi sinceri și cu inima curată și că viața nu se va dovedi o greșeală pentru voi. Mergeți înainte, îndrumați de îngerii din cer, fiți curajoși și cutezători; lăsați lumina voastră să strălucească și fie ca vorbele inspirate să vi se aplice. „V-am scris, tinerilor, fiindcă sunteți tari și Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi și ați biruit pe cel rău.” Ascultați cuvintele marelui apostol, răsunând de-a lungul veacurilor: „Vegheați, fiți tari în credință, fiți oameni, întăriți-vă!” 1 Corinteni 16:13. Oamenii care luptă împotriva falsității și a nelegiuirii sunt descoperiți ca fiind drepți și nobili. Ei sunt oameni care se vor lupta până la capăt mai degrabă decât să cedeze. În încheiere, vă urez un an nou fericit. – The Youth’s Instructor, 5 ianuarie 1881
1. Ce ar trebui să facem la începutul unui nou an?
2. Cine hotărăște ce fel de raport va consemna îngerul raportor în timpul noului an?
3. Care sunt cele două opțiuni ale tale?
4. Ce ar trebui să se întrebe tinerii în privința părinților lor? Puneți-vă această întrebare: Cum puteți să fiți o binecuvântare anul acesta pentru părinții voștri?
5. Ce ar trebui să-I predăm lui Dumnezeu la începutul anului?
6. Cine vă va ajuta să faceți alegerile corecte?
7. Gândiți-vă la povestea bătrânului. Imaginați-vă acum ca o persoană în vârstă care privește înapoi la tinerețea lui. Ați fi atunci mulțumiți de alegerile pe care le faceți acum? Dacă nu, ce schimbări trebuie să faceți? Cât timp trebuie să mai așteptați înainte să faceți aceste schimbări?
Nu din întâmplare: Vidrele de mare
Pentru un animal marin este normal să aibă un strat gros de grăsime care să-l protejeze de apele reci ale oceanului – exceptând vidra de mare. A uitat Dumnezeu ceva la designul lor? Deloc. De fapt, vidra de mare are la dispoziție ceva unic.
Deloc întâmplător, Designerul divin i-a dat vidrei de mare o blană incredibil de groasă. Cercetătorii au descoperit că vidra de mare are de la un sfert de milion la un milion de fire de păr pe șase centimetri pătrați de pe corp! Această blană groasă vine în două straturi. Stratul exterior de „protecție” impermeabilă protejează al doilea strat de păr mai scurt de lângă piele – care este menținut astfel complet uscat. Capacitatea impermeabilă a blănii de protecție depinde de cât de curată este. Dar cum reușesc vidrele de mare să ajungă în fiecare zonă a corpului lor ca să se curețe? Creatorul lor, printr-un alt dar grijuliu și deloc întâmplător, a creat vidra de mare cu o piele laxă și un schelet neobișnuit de suplu. În acest mod, vidrele se pot răsuci și se pot îngriji de fiecare centimetru al corpului lor. Și cum pierd doar o cantitate mică de păr odată, au la dispoziție haina groasă de blană pe tot parcursul anului. Astfel, se păstrează complet etanșe și încălzite. Prin urmare, își pot petrece întreaga viață în ocean.
Vidra de mare este ca o ruladă mică și dolofană și, ținând cont de mediul rece, trebuie să mănânce zilnic echivalentul a un sfert din greutatea ei. Așadar, deloc întâmplător, Creatorul i-a dat vidrei de mare abilitatea de a se folosi de unelte atunci când face rost de hrană. De exemplu, folosește pietre mici sau alte obiecte ca să îndepărteze o scoică de o piatră. Apoi, cu aceeași unealtă, sparge cochilia pentru a ajunge la delicatesa din interior. Câteodată, își ține respirația câteva minute și se scufundă până în adâncul oceanului – de obicei, cam la 30 de metri – pentru a face rost de arici de mare, moluște, crustacee și anumiți pești. Vidra de mare își folosește mustățile sensibile și labele anterioare pentru a localiza și a prinde prada. Ea își plasează hrana într-un marsupiu aflat de-a lungul pieptului și, când se ridică la suprafață, se lasă să plutească pe spate, își scoate prada din marsupiu și începe să se hrănească.
Deloc întâmplător, Dumnezeu le-a mai dotat cu două calități. Mai întâi, în afară de faptul că se alimentează cu apă din mâncare, vidra de mare, câteodată, bea apă sărată. Apoi, cu ajutorul rinichilor destul de mari, filtrează apă dulce din cea sărată, eliminând prin excreție urină concentrată, fără nicio problemă. În al doilea rând, o vidră de mare nu-și face nici bârlog, nici vizuină. Ea trăiește pur și simplu în apă. Prin urmare, doarme în timp ce zace pe spate, plutind pe apă. Cum reușește însă această minge de blană voluminoasă să nu fie purtată în largul oceanului în timp ce doarme? Acesta este un alt instinct deloc întâmplător, cu care Maestrul Programator le-a dotat mintea. Vidra de mare ia alge sau altă iarbă marină și și-o înfășoară în jurul ei – folosind această plantă sigură ca ancoră pentru a rămâne locului în timp ce doarme. O vidră de mare mamă face la fel cu puii ei, înfășurându-i în plante marine în timp ce se duce să caute mâncare. Puiul ei stă confortabil și în siguranță. Câteodată, își mângâie puiul în timp ce-l îngrijește.
Grija ei tandră pentru pui este asemănătoare cu grija plină de bunătate pe care Creatorul Însuși o manifestă pentru noi când, începând viața de copii creștini ai Lui, avem nevoie de o protecție care să ne curețe sau să ne înfrâneze chiar. Din fericire, grija Lui iubitoare pentru noi continuă chiar și când am crescut și credem că le știm pe toate. El ne veghează întotdeauna cu bunătate; El este întotdeauna gata să ne ajute.