Ce face invidia

După ce Dumnezeu l-a ajutat pe David să-l omoare pe Goliat, Saul l-a făcut conducătorul armatei lui, iar David avea un mare succes. Dar Saul nu s-a purtat prietenos cu David pentru mult timp. De ce?

Odată, când Saul și David se întorceau de la o luptă cu filistenii, femeile au ieșit din cetate să-i întâmpine, sunând din instrumente și cântând. Care erau cuvintele acelor cântece de bucurie? 1 Samuel 18:7 Lui Saul nu i-a plăcut să audă cuvintele acelea. Era sigur că femeile îl plăceau mai mult pe David decât pe el, iar acest lucru l-a înfuriat și l-a făcut să fie invidios. Și, cu cât se gândea mai mult la acel cântec, cu atât mai invidios devenea. De fapt, el a fost atât de invidios încât de atunci a căutat o ocazie să-l omoare pe David.

Pentru că a ales să aibă gânduri de invidie, Saul i-a permis lui Satana să îi controleze mintea. A doua zi dimineața, când un duh rău l-a tulburat pe Saul, David cânta la harpa lui așa cum făcuse până atunci. Dar de data aceasta muzica nu l-a ajutat pe Saul să se simtă mai bine. Ce a făcut cu sulița pe care o ținea în mână? 1 Samuel 18:11

După aceea, Saul l-a trimis pe David să lucreze din nou în armată, cu speranța că așa avea să scape de el. I-a reușit planul? 1 Samuel 18:14,15 În scurt timp, toți din Israel știau că David era un om bun, înțelept care Îl iubea pe Dumnezeu; și toți îl iubeau și îl respectau. Iar acest lucru l-a făcut pe Saul să fie și mai invidios decât era înainte.

Împăratul Saul nu era fericit. De ce? Pentru că era invidios pe David. El chiar încercase să-l omoare pe David cu sulița, dar David a scăpat. După aceea, Satana i-a controlat mintea lui Saul tot timpul.

David era bucuros că nu greșise cu nimic față de Saul. Nu era invidios pe nimeni și nu încerca să se facă singur împărat. El Îl iubea și Îl asculta pe Dumnezeu și își făcea bine treaba. Saul căuta și mai mult o modalitate de a-l omorî pe David. L-a trimis să poarte un alt război, sperând că avea să fie omorât; dar Domnul îl ocrotea pe David.

Apoi, Saul a descoperit că fiica lui, Mical, îl iubea pe David. I-a spus lui David că se putea căsători cu Mical doar dacă ucidea o sută de filisteni. Saul spera ca el să fie omorât, dar Dumnezeu l-a ajutat pe David, care s-a întors acasă în siguranță și s-a căsătorit cu Mical. Acum Saul era sigur că Domnul avea să-l facă împărat pe David. Ce i-a spus el lui Ionatan și slujitorilor lui să facă? 1 Samuel 19:1

Însă Ionatan îl iubea pe David și știa că acesta nu făcuse nimic greșit. Așa că i-a spus prietenului său David să se ascundă. Apoi, Ionatan a vorbit cu tatăl lui și i-a reamintit de toate lucrurile bune pe care le făcuse David. Pentru o vreme, Saul s-a răzgândit și nu i-a mai făcut rău lui David și i-a promis că n-o să-l omoare. Astfel, David s-a întors și a lucrat pentru Saul așa cum făcuse și mai înainte.

Saul era nefericit pentru că îl invidia pe David. A încercat în multe feluri să scape de tânărul luptător, dar Dumnezeu îl salva întotdeauna. Acum, David era căsătorit cu Mical, iar Ionatan, fiul lui Saul, era cel mai bun prieten al lui David.

Când David s-a întors de la o altă bătălie, israeliții l-au lăudat ca pe eroul lor. Dar, când a auzit acest lucru, Saul a fost iarăși foarte invidios. Ceva timp mai târziu, David cânta la harpă pentru Saul, umplând tot palatul cu muzica lui dulce. Dar, ascultând, Saul devenea din ce în ce mai mânios. Când nu și-a mai putut controla deloc simțămintele, Saul a aruncat iarăși cu sulița înspre David, sperând să-l omoare. Dar un înger a îndepărtat-o, și David a sărit și a fugit acasă la el, unde locuia împreună cu Mical.

Saul nu voia ca David să îi scape. A trimis spioni ca să supravegheze casa lui David și să-l prindă când avea să iasă dimineața. Dar Mical, soția lui, a aflat cumva ceea ce tatăl ei plănuia să facă. Ea i-a spus lui David să fugă imediat și l-a ajutat să iasă, coborându-l pe fereastră. Unde s-a dus David? 1 Samuel 19:18 Știai că gândurile ne schimbă faptele? Gândurile de mânie și de invidie ale lui Saul l-au făcut să încerce să-l omoare pe David. Ce fel de gânduri ar trebui să avem? Psalmii 19:14

Mical l-a ajutat pe David să fugă de spionii regelui Saul, așa că David s-a grăbit să ajungă acasă la Samuel, la Rama. Lui Samuel nu îi era frică de Saul pentru că știa că Dumnezeu spusese că David avea să fie următorul rege. Era bucuros să îl ajute pe David să se ascundă de regele cel mânios. David s-a simțit în siguranță lângă Samuel, pentru că s-a gândit că Saul nu avea să-l deranjeze pe profet. Dar s-a înșelat.

Când a auzit că David era la Samuel, Saul a trimis niște oameni să-l prindă. Ce s-a întâmplat cu oamenii lui Saul când au ajuns la locul în care predica profetul? 1 Samuel 19:20 Când a aflat că Duhul lui Dumnezeu și îngeri nevăzuți îi opriseră pe oamenii lui să-i facă ceva lui David, Saul s-a înfuriat foarte tare. El a trimis un alt grup de oameni ca să-l ia pe David, dar li s-a întâmplat și lor același lucru. Saul tot nu a renunțat. A trimis un al treilea grup de oameni, dar Domnul nu i-a lăsat nici pe ei să-i facă vreun rău lui David. În cele din urmă, Saul n-a mai putut aștepta. S-a hotărât să meargă la Rama și să-l omoare el însuși pe David. Dar ce s-a întâmplat cu el? 1 Samuel 19:23

Așadar, nici Saul nu i-a putut face niciun rău lui David. A promis că nu o să-l omoare. S-a încrezut David în promisiunea lui Saul? Nu. E greu să ai încredere în cineva care nu se ține de cuvânt.

David nu putea să aibă încredere în promisiunea lui Saul de a nu-l omorî, pentru că acesta întotdeauna se răzgândea când devenea invidios. David era foarte trist, așa că s-a dus să-l întâlnească pe Ionatan, prietenul lui cel mai bun. Cât de fericiți au fost cei doi tineri când, în sfârșit, s-au revăzut! Ionatan i-a spus lui David că nu credea că tatăl lui avea să încerce vreodată să-l omoare. Dar ce a zis David? 1 Samuel 20:3

Așa că David și Ionatan s-au înțeles cu privire la o modalitate de a-l testa pe Saul, ca să vadă dacă el chiar mai era supărat pe David. David avea să-și viziteze frații pentru câteva zile, iar Ionatan avea să se ducă la o masă de sărbătoare pe care o organizase Saul. Dacă regele avea să se supere că David nu era la ospăț, atunci ei ar fi știut că Saul încerca mai departe să-l omoare pe David. Dar, dacă era amabil și fără nicio urmă de supărare, ei aveau să creadă promisiunea lui Saul.

Așadar, David s-a dus acasă la Betleem, iar Ionatan s-a dus la petrecerea tatălui său. În prima zi a ospățului, Saul nu a întrebat de David. Dar a doua zi a fost foarte supărat că el nu era acolo. I-a dat următoarea poruncă lui Ionatan:
— Trimite pe cineva să-l caute și să mi-l aducă, fiindcă va muri cu siguranță.
— De ce să fie omorât? a întrebat Ionatan. Ce a făcut? Ce a făcut apoi invidiosul Saul? 1 Samuel 20:33

Iată ce face invidia! Să nu alegi niciodată, dar niciodată să ai gânduri care nu sunt frumoase!

Cât de trist era Ionatan când s-a dus să-i spună lui David, celui mai bun prieten al lui, că Saul încă voia să-l omoare! Când s-au întâlnit, Ionatan și David s-au îmbrățișat și au plâns. Știau că trebuiau să-și ia la revedere, pentru că Ionatan locuia împreună cu Saul și David trebuia să continue să se ascundă. Însă ei și-au jurat prietenie pentru totdeauna și L-au rugat pe Dumnezeu să îi ocrotească pe amândoi. Citește ce și-au spus în 1 Samuel 20:42.

Acum, majoritatea israeliților știau că David avea să fie următorul rege. Mulți oameni nu mai aveau încredere în Saul și nu a trecut mult până ce în jur de 600 de oameni i s-au alăturat lui David. David a continuat să se mute din loc în loc pentru ca Saul să nu îl poată găsi. Într-o zi, David era ascuns în fundul unei peșteri mari pentru că Saul și soldații lui se aflau prin apropiere. David s-a rugat lui Dumnezeu și a așteptat ca El să-i spună ce să facă. Apoi, Saul a intrat în peșteră – singur. Desigur, Saul nu știa că David era acolo. Oamenii lui David au avut o idee. Erau siguri că aceea era șansa lor de a-l omorî pe Saul. Dar ce a zis David? 1 Samuel 24:6

David nu i-a lăsat pe oamenii lui să-i facă vreun rău lui Saul, însă a tăiat pe ascuns o bucățică din haina lui Saul. După ce Saul a ieșit din peșteră, a ieșit și David. Strigându-l pe Saul, David a făcut o plecăciune și i-a arătat bucata de haină pe care o tăiase. Ce a zis Saul? 1 Samuel 24:17-20

Saul a promis de multe ori că nu va mai încerca să-l omoare pe David. S-a ținut el de promisiune? Cine l-a ajutat pe David să fie bun cu Saul, care a fost atât de rău cu el?

Te va ajuta Domnul să fii bun când alții nu sunt drăguți cu tine? Cum iau naștere faptele rele? Este important să avem doar gânduri bune, frumoase față de alții?

Ce poți să faci ca să nu fii invidios pe prietenii tăi? Poate Dumnezeu să te ajute să te bucuri pentru ei dacă au mai multe jucării sau haine mai frumoase? Invidia îl face pe om fericit?

La revedere, India! - Seria „Micuța Amy în India” (XXVI). De Amy Sherrard

Părinții micuței Amy se pregăteau să părăsească India și să se mute în altă țară, numită Birmania (care acum se numește Myanmar), unde tăticul lui Amy avea să se ocupe de biserica vorbitoare de limba engleză. Adevărul e că micuța Amy nu mai era deloc așa de micuță. Ea avea aproape șase ani. În poza de mai jos sunt Amy și părinții ei la acel moment.

În timp ce părinții ei împachetau lucrurile, Amy și-a dat seama că draga de Diaby, cea care îi ajuta la treburi, nu avea să meargă cu ei în Birmania. Diaby fusese împreună cu ei de când se știa Amy, așa că, atunci când Mami i-a spus că Diaby avea să rămână în India, lui Amy nu îi venea să creadă.

— Ce ne facem fără Diaby? vru Amy să știe. Mami i-a explicat că Diaby nu mai era tânără; soțul ei murise și ea voia să locuiască aproape de cele două fiice ale ei, care erau misionare indiene în apropiere de Bombay. Amy înțelegea de ce Diaby trebuia să stea aproape de fetele ei, dar știa că nu avea să mai iubească niciodată o altă îngrijitoare așa cum o iubea pe Diaby. Și într-adevăr așa a fost. Și Diaby știa că nu avea să mai iubească nicio altă fetiță misionară așa cum a iubit-o pe micuța Amy.

Membrii bisericii din Bombay au fost foarte triști când au aflat că pastorul lor și familia lui plecau. Ei au organizat o masă de despărțire și un program în spațiile verzi ale grădinii zoologice din spatele blocului lor. Când a sosit momentul plecării, peronul gării părea plin numai de prietenii lor. Amy o ținea strâns de mână pe Diaby. Apoi, Diaby s-a așezat jos pe peron și a tras-o pe Amy pe genunchii ei. A îmbrățișat-o strâns și se legăna înainte și înapoi în timp ce cânta cântecelul indian pentru copii pe care i-l cântase lui Amy de sute de ori. Amy îl știa pe dinafară și nu l-a uitat niciodată cât a trăit. Amândouă au plâns.

— Nu vreau să merg în Birmania fără tine, suspină Amy. În cele din urmă, familia a trebuit să plece. Au urcat toți trei în tren și le-au făcut cu mâna prietenilor lor. Se făcuse deja întuneric și erau foarte obosiți. În trenul lor erau mici compartimente cu paturi – „cușete” le spune – și curând au adormit, în timp ce roțile parcă cântau în zgomotul pe care îl făceau în mers.
După trei zile au ajuns în orașul în care s-au îmbarcat pe un vapor mare și au pornit spre Birmania.
— Tati, cum va fi Birmania? întrebă Amy. Tati i-a explicat că mulți indieni trăiau în Birmania și se duceau la templele lor ca să se închine la numeroșii lor zei, exact cum făceau în India. Dar majoritatea birmanilor se închinau la un zeu pe nume Buddha.

Amy s-a bucurat foarte mult de călătoria cu trenul, cât și de călătoria cu vaporul. Mai era bucuroasă și că nu se îmbolnăvise, așa cum i se întâmplase înainte, când ea și cu Mami au ratat o călătorie cu Tati. În fiecare dimineață și seară la altarul familial, Amy își amintea mereu să Îl roage pe Dumnezeu să aibă grijă de draga ei Diaby.