„Ascultarea face mai mult decât jertfele și păzirea Cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor.” (1 Samuel 15:22)
Timp de mulți ani, Dumnezeu fusese împăratul israeliților. Dar acum ei au vrut ca un om să fie împăratul lor. Îți mai amintești care este numele bărbatului ales de Dumnezeu?
După marea întâlnire de la Mițpa, când a fost ales împărat – sau rege –, Saul s-a întors la casa și la treburile lui din Ghibea. Știa că unii nu voiau ca el să fie împărat, așa că nu i-a forțat să i se supună. El a fost foarte umil și a așteptat răbdător ca Dumnezeu să-l ajute să fie rege la timpul potrivit. Într-o zi, când Saul muncea pe câmp, un mesager a venit alergând în cetatea Ghibea și a adus vești rele. Amoniții, niște dușmani puternici și violenți, trimiseseră mulți soldați să-i prindă și să le facă rău israeliților care locuiau în cetatea Iabes din Galaad. Dacă soldații israeliți nu se grăbeau să-i ajute, avea să fie prea târziu.
Când au auzit această veste rea, locuitorii din Ghibea au început să plângă tare. Pe când se întorcea acasă, i-a auzit și Saul plângând. Când a întrebat care era problema, oamenii i-au spus ceea ce le povestise mesagerul din Iabesul Galaadului. Ce s-a întâmplat cu Saul imediat după ce a auzit vestea aceea îngrozitoare? 1 Samuel 11:6 Imediat, Saul a strâns o armată uriașă. Apoi l-a trimis pe mesager înapoi la Iabes cu niște vești bune. 1 Samuel 11:9
Armata uriașă a lui Saul formată din soldați israeliți a mers toată noaptea spre Iabesul Galaadului. În zori, i-au luat prin surprindere pe amoniți. Dumnezeu i-a ajutat și, până la miezul zilei, nu mai rămăseseră nici măcar doi soldați amoniți împreună.
Israeliții observaseră că Saul fusese foarte curajos și că se descurcase foarte bine la conducerea numeroasei armate. Acum l-au lăudat pentru victoria lui. Dar Saul a refuzat cu modestie să primească laudele lor. Știi de ce? Pentru că Dumnezeu, nu Saul, îi salvase pe israeliți din mâna amoniților.
După această mare victorie, toți copiii lui Israel au fost de acord să îl facă pe Saul împăratul lor. Așa că Samuel a adunat poporul la Ghilgal, unde l-a făcut împărat pe Saul. 1 Samuel 11:15 Când a plecat de la întâlnirea din Ghigal, Saul și-a trimis soldații acasă. Aceasta a fost o mare greșeală, pentru că filistenii, dușmanii israeliților, erau prin apropiere și deveneau din ce în ce mai puternici cu fiecare zi care trecea. Ar fi fost mai înțelept dacă israeliții i-ar fi înfrânt imediat.
Dar Saul a așteptat mai mult de un an. Apoi Ionatan, fiul lui Saul, a atacat una din taberele filistenilor și a câștigat. Bineînțeles, acest lucru i-a înfuriat pe filisteni. După ce au adunat o armată mare, ei s-au întors să-i atace pe israeliți. Saul le-a spus mesagerilor să sune din trâmbițe ca să-i adune pe toți soldații din poporul Israel. Au venit mulți bărbați, dar nu erau pregătiți să lupte cu filistenii, care erau puternici.
Filistenii veniseră cu o armată foarte mare ca să lupte împotriva israeliților. Așa că Saul i-a adunat pe soldații israeliți, dar acestora le era foarte frică. Mulți au fugit, în timp ce alții s-au ascuns în peșteri și în gropi săpate în pământ. Aceia care au rămas cu Saul tremurau de frică. Ce putea să facă regele?
Saul nu trebuia să se îngrijoreze. Samuel îi spusese deja ce să facă. 1 Samuel 10:8 L-a ascultat Saul pe Dumnezeu, așteptându-l pe Samuel? La început, el a încercat să aștepte. Dar în loc să-i ajute pe soldații lui speriați să se încreadă în Dumnezeu, el se gândea la armata uriașă a soldaților vrăjmași. Saul s-a lăsat speriat și întristat de numărul mare de soldați din armata lui care fugiseră și de faptul că aceia care rămăseseră erau și ei slabi și speriați. Saul nu mai era sigur că Dumnezeu avea să-l ajute. Bineînțeles că acest lucru i-a făcut pe soldații lui să fie și mai înspăimântați. Totuși, Saul a așteptat cu nerăbdare până în a șaptea zi, dar, cum Samuel încă nu sosea, el s-a hotărât să nu mai aștepte. Ce a făcut? 1 Samuel 13:9
Saul picase testul. El demonstrase că Dumnezeu nu Se putea baza pe el că avea să asculte. Doar preoții puteau să aducă jertfe, nu și soldații. Dar Saul nu respectase regula aceasta. Încă mai caută Dumnezeu oameni pe care să Se bazeze? Cum poți dovedi că El Se poate încrede în tine?
Saul nu Îl ascultase pe Dumnezeu atunci când a adus jertfe în loc să-l aștepte pe Samuel. Ce s-a întâmplat de îndată ce Saul a terminat de adus jertfa? 1 Samuel 13:10
— Ce ai făcut? a întrebat Samuel. Saul nici măcar nu părea că se simțea vinovat. În loc să recunoască că greșise, el a adus tot felul de scuze. Care au fost acelea? 1 Samuel 13:11,12
— Ai acționat ca un om neînțelept și nu ai păzit porunca pe care ți-o dăduse Domnul! i-a spus Samuel cu tristețe. Domnul avea să caute pe altcineva să fie rege, cineva care să asculte de ceea ce spunea Dumnezeu. Apoi Samuel a plecat. Citește 1 Samuel 13:13 și răspunde la următoarele întrebări: Este un lucru înțelept sau neînțelept să nu ascultăm de Domnul? A fost Saul înțelept sau nesăbuit?
După acest episod, Saul și cei 600 de soldați ai lui s-au apropiat de tabăra filistenilor. Dar, pentru că Saul nu ascultase, Dumnezeu nu mai putea să Se încreadă în el ca să lupte cu filistenii. Totuși era cineva în care Domnul avea încredere, iar acela era fiul lui Saul, Ionatan – un băiat curajos și umil care Îl iubea și Îl asculta pe Dumnezeu. Într-o zi, Ionatan i-a spus celui care îi ducea armele:
— Nimic nu-L împiedică pe Domnul să câștige o luptă prin puțini. Poate că el își amintea cum Domnul îl ajutase pe Ghedeon și pe cei 300 de soldați să câștige bătălia cu armata uriașă de madianiți. Ionatan și prietenul lui au decis să afle dacă Domnul voia ca ei să-i atace pe filisteni. Cum aveau să afle acest lucru?
Ionatan și purtătorul lui de arme știau că unii soldați filisteni își așezaseră tabăra pe vârful unei stânci abrupte. Ei au hotărât să facă în așa fel încât soldații filisteni să-i vadă și, dacă filistenii aveau să le spună: „Așteptați până vom veni noi la voi!” atunci ei nu aveau să se cațăre ca să lupte cu ei. Dar, dacă filistenii ar fi zis: „Urcați-vă la noi!” ei aveau să știe că Domnul urma să-i ajute să îi înfrângă pe filisteni. Ionatan și prietenul lui au mers într-un loc din care filistenii îi puteau vedea. Ce au spus soldații dușmani? 1 Samuel 14:12
Acum, Ionatan știa că Dumnezeu avea să-i ajute. În liniște și cu grijă, el și prietenul lui s-au cățărat pe o latură a stâncii pe unde filistenii nu îi puteau vedea. Când cei doi au ajuns în vârful stâncii, îngerii lui Dumnezeu i-au ocrotit și i-au ajutat să lupte cu filistenii. În curând, filistenii s-au speriat, au început să se lupte unul cu altul și să fugă.
Când au auzit sunetul de război, Saul și soldații lui speriați au venit să-l ajute pe Ionatan și pe purtătorul lui de arme. Alți soldați israeliți au ieșit din gropile și din peșterile în care se ascunseseră și au dat o mână de ajutor la alungarea filistenilor. Dar în ziua aceea Saul a făcut un lucru neînțelept. El le-a spus soldaților lui să nu mănânce și să nu bea nimic până ce războiul nu avea să se termine. Toți cei care nu l-ar fi ascultat aveau să fie omorâți. Ce regulă groaznică!
Când Saul a stabilit regula teribilă de a nu mânca și a nu bea nimic, Ionatan era plecat, așa că el nu știa nimic despre ea. Când a găsit miere în pădure, Ionatan a mâncat din ea. Dar, la sfârșitul zilei, când a descoperit ce făcuse fiul lui, Saul a zis că Ionatan trebuia să fie omorât. Lucrul acesta i-a supărat pe toți israeliții. Nu îi dăduse Dumnezeu lui Ionatan victoria asupra tuturor filistenilor? Așa că nu aveau să-l lase pe Saul să-l omoare pe Ionatan. Crezi că ei au mai avut încredere în împăratul lor după aceea?
Ceva timp mai târziu, Dumnezeu i-a dat lui Saul o altă șansă ca el să învețe să-L asculte pe Domnul. I-a spus lui Samuel să-i transmită un mesaj regelui:
— Așa spune Domnul: „Du-te acum, bate-i pe amaleciți și nimicește cu desăvârșire tot ce este al lor.”
Dumnezeu este bun. Lui nu-I place să-i pedepsească pe oameni. Ezechiel 33:11 Dar amaleciții fuseseră foarte răi timp de mulți ani, așa că sosise timpul ca Dumnezeu să ia măsuri în legătură cu ei.
Astfel, Saul și soldații lui s-au dus și au obținut o victorie uimitoare. Dar nu au ascultat în totul de ceea ce spusese Dumnezeu. Când Domnul i-a spus lui Samuel că Saul nu ascultase, profetul a plâns toată noaptea. Dimineața devreme, el a mers să îl întâlnească pe Saul. Poți citi restul istoriei interesante chiar în Biblie. 1 Samuel 15:13-21 Dumnezeu îi spusese lui Saul ce să facă, dar Saul făcuse doar partea pe care voise el să o facă. A ascultat el cu adevărat?
Cine te poate ajuta să fii umil? La început, Saul a fost umil și ascultător. Ce s-a întâmplat când a devenit mândru? L-a mai ascultat el pe Domnul?
Cum îți dai seama dacă ești mândru? De unde vine mândria? Saul a ascultat doar o parte din ce a spus Dumnezeu. A fost suficient? De ce nu?
Dacă greșești cu ceva, ce ar trebui să faci după aceea? Să dai vina pe altcineva? Să minți și să spui că ai ascultat? Să spui imediat că îți pare rău? Să-L rogi pe Dumnezeu să te ierte?
Micuţa Amy învaţă lucruri noi - Seria „Micuța Amy în India” (XXIII). De Amy Sherrard
Îți amintești când ai văzut pentru prima dată un telefon sau l-ai auzit sunând? Probabil că nu, dar lucrurile ar fi stat complet altfel dacă ai fi trăit în India pe vremea când Amy era o fetiță. O doamnă care mergea la biserica unde tatăl lui Amy era pastor voia să știe mai multe din Biblie. Așa că l-a invitat pe el și pe Mami împreună cu micuța Amy să treacă pe la ea într-o seară.
Doamna lucra pentru o companie de telefoane. În zilele acelea, telefoanele nu arătau nici pe departe ca telefoanele pe care le avem acum. Ele erau ca niște cutii lipite de perete – lungi cam cât o cutie de pantofi, dar puțin mai late. Telefoanele acelea aveau un mâner mic, care se învârtea repede, și un obiect în formă de pâlnie, care atârna dintr-un cârlig pe o latură a cutiei.
— Ai vrea să auzi pe cineva cum vorbește cu tine la telefon? o întrebă doamna pe micuța Amy. Amy a dat din cap afirmativ. Așa că doamna a dus-o pe Amy acolo unde era telefonul atașat de perete și a așezat-o pe un scaun. Apoi a luat obiectul în formă de pâlnie, adică receptorul, care atârna de cutie și i l-a pus la ureche. A învârtit puțin de mâner și a început să vorbească cu cutia. După aceea i-a spus lui Amy să țină pâlnia aceea la ureche și să spună „Bună ziua!”. Când, foarte ascultătoare, a spus „Bună ziua!”, Amy a auzit o voce amuzantă răspunzându-i tot „Bună ziua!”. Vocea aceea a întrebat- o pe Amy câți ani avea, iar Amy i-a răspuns. Apoi vocea i-a spus alte lucruri drăguțe și, într-un final, și-a luat la revedere. Iar Amy a salutat și ea. Tati și Mami zâmbeau în timp ce doamna o ridica pe Amy de pe scaun. Ea a alergat la Mami, s-a urcat pe genunchii ei și a întrebat:
— Cum pot să vorbesc cu cineva pe care nu-l văd? Mami i-a spus că aveau să vorbească despre acest lucru pe drumul spre casă, iar Amy și-a luat o carte cu poze în timp ce Tati a început studiul biblic. La un moment dat, Amy l-a auzit pe Tati spunând ceva ce lui Amy nu îi venea să creadă.
— Moise ar fi putut alege să fie faraon, împăratul Egiptului, și să devină o „mami” într-un mare muzeu, îi spuse Tati acelei doamne. Dar, în schimb, el a ales să Îl iubească pe Dumnezeu, să se încreadă în El și să Îl asculte. Amy s-a ridicat și s-a uitat la Mami:
— Cum ar fi putut Moise să devină o „mami”? a întrebat ea destul de tare, iar apoi se întreba de ce toți râdeau de nu mai puteau. Mami i-a spus că aveau să-i explice totul pe drumul de întoarcere spre casă. Și așa au făcut. În limba engleză, cuvântul „mami” se rostește la fel cu cuvântul „mumie”, dar Amy nu știa acest lucru. Așa că Tati spusese că Moise putea să devină nu „mami”, ci „mumie”.
Cinci sau șase ani mai târziu, când s-au întors în America, Amy a văzut o mulțime de mumii la muzeu. Acei oameni mumificați fuseseră faraoni sau regine faimoase în Egipt cu mult timp în urmă. Amy s-a bucurat că Moise făcuse alegerea corectă. Știi unde este Moise în momentul acesta? În cer. Și, dacă alegem să Îl iubim pe Dumnezeu, să ne încredem în El și să Îl ascultăm așa cum a făcut Moise, putem ajunge și noi acolo în curând.