Pregătirea pentru căsătorie

Înainte de a îndeplini sarcini complexe, oamenii se antrenează. Ai vrea să fii operat de un chirurg fără să știi că are suficientă experiență? Ai vrea să te urci la bordul unui avion pilotat de cineva care are puține ore de antrenament?

Căsătoria presupune și ea sarcini complexe. Este foarte important să fii foarte bun la unele dintre aceste sarcini înainte de căsătorie. Poate că te gândești: „Nu mă voi căsători niciodată, așa că de ce să încerc să deprind abilitățile necesare pentru a fi părinte sau soț/soție?” În primul rând, nu ai de unde să știi cum va fi viitorul tău. Mulți dintre cei care sunt căsătoriți astăzi, când erau foarte tineri, nu credeau că așa ceva li se va întâmpla lor.

Proverbele 27:1: „Nu te făli cu ziua de mâine, căci nu știi ce poate aduce o zi!”

De asemenea, abilitățile sociale și lucrurile care aduc fericire în căsătorie și care îi ajută pe părinți să crească copii perfect adaptați sunt importante în toate aspectele vieții, indiferent dacă te căsătorești sau nu. Abilitățile de bază ale vieții de familie sunt pur și simplu abilități de bază în viață. Cu toate acestea, dacă pământul acesta va mai ține, este foarte probabil să te căsătorești. Dacă vrei ca mariajul tău să fie unul de succes, ai nevoie de pregătire, de antrenament. Și ceea ce faci acum, în tinerețe, cât ești necăsătorit, te pregătește fie pentru a avea o căsătorie fericită, fie pentru a avea una nefericită.

Nu cele câteva mari evenimente ale vieții tale sunt cele mai importante, deoarece viața este făcută în principal din atitudini și obiceiuri în ceea ce privește lucrurile mici, de zi cu zi. Iar aceste lucruri sunt o parte integrantă din căsnicia ta și sunt o parte foarte importantă din viața fiecărui creștin.

„Fiecare act al vieții, cât de mărunt ar fi el, are influența lui spre bine sau spre rău. Credincioșia sau neglijența în ceea ce pare că sunt cele mai mărunte datorii poate deschide ușa spre cele mai bogate binecuvântări ale vieții sau spre cele mai mari nenorociri ale ei. Lucrurile mici sunt acelea care pun caracterul la probă. Dumnezeu Se bucură de faptele nepretențioase ale unei vieți de lepădare de sine, săvârșite cu o inimă voioasă și binevoitoare. Nu trebuie să trăim pentru noi înșine, ci pentru alții. Și numai prin uitare de sine și prin cultivarea unui spirit iubitor și gata de a da ajutor putem face din viața noastră o binecuvântare. Micile atenții, neînsemnatele fapte simple de curtoazie ajută mult la realizarea fericirii vieții, pe când neglijarea acestora constituie – și nu în mică măsură – nenorocirea vieții omenești.” – Patriarhi și profeți, p. 158.

Când ne predăm viețile în totalitate lui Dumnezeu, atitudinea noastră se schimbă. Când Dumnezeu este la cârma vieții noastre, viața noastră devine o aventură; îndatoririle noastre de zi cu zi devin sacre. Când ne trezim dimineața, recunoaștem că treburile de zi cu zi – făcutul patului, spălatul vaselor, măturarea podelelor sau lecțiile de matematică – sunt ocazia lui Dumnezeu de a ne antrena pentru o utilitate și o fericire mai mari.

Psalmii 40:8: „Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!” „Sfințirea constă în îndeplinirea cu bucurie a tuturor îndatoririlor zilnice, într-o desăvârșită ascultare de voința lui Dumnezeu.” – Parabolele Domnului Hristos, p. 360

Sfințirea este procesul prin care devenim din ce în ce mai asemănători lui Isus. Și, cu cât suntem mai asemănători cu Isus, cu atât mai pregătiți suntem pentru căsătorie.

1. În ce fel o atitudine de voioșie în activitățile de zi cu zi este legată de sfințire? În ce fel este legată de pregătirea pentru căsătorie o atitudine de voioșie?

2. În care dintre activitățile de zi cu zi trebuie să fii mai voios/oasă?

3. Când scotea apă pentru cămilele lui Eliezer, Rebeca nu știa că făcea ceva foarte important. Cum îți poți cultiva mai bine obiceiul de a ajuta întotdeauna, chiar și în lucrurile aparent mărunte?

Biblia are diferite istorisiri despre curtenie și căsătorie. Fiecare dintre ele este unică și conține instrucțiuni importante pentru cei care se pregătesc să fie soți/soții. De exemplu: Adam și Eva au fost făcuți unul pentru celălalt. Avraam și-a trimis slujitorul, pe Eliezer, ca să-i găsească o soție fiului său Isaac. Iacov a muncit timp de 14 ani pentru a se căsători cu Rahela. Estera a câștigat un concurs de frumusețe. Un înger i-a spus lui Iosif să o ia pe Maria de soție.

Planul lui Dumnezeu pentru viața ta este de asemenea unic. Pentru a te bucura de succes și a fi fericit, trebuie să urmezi planul lui Dumnezeu. Putem învăța multe lucruri despre cum să ne pregătim pentru căsătorie dacă studiem cu atenție Biblia. Adam a petrecut timp cu Isus înainte să o întâlnească pe Eva. Și Dumnezeu a fost Cel care i-a prezentat-o lui Adam pe Eva. Rebeca învățase să lucreze din greu. Deoarece ea se deprinsese să fie de obicei atentă și bună, i-a fost dată ocazia să-și lase familia și să călătorească sute de kilometri pentru a se căsători cu Isaac.

Isaac a fost dispus să aștepte răspunsul de la Dumnezeu și să se încreadă în El pe deplin. Era la momentele de devoțiune de seară și se ruga când a văzut pentru prima oară șirul de cămile care o aduceau pe Rebeca. Spre deosebire de fratele său Esau, Iacov nu a devenit nerăbdător și nu s-a căsătorit cu fetele care erau disponibile din popoarele din jurul lor. El a stat necăsătorit până la vârsta de 77 de ani, preferând un cămin cu binecuvântarea lui Dumnezeu decât unul fără binecuvântarea lui Dumnezeu. Istoria Esterei ne arată că există ceva mai important decât frumusețea în pregătirea pentru căsătorie. Împăratul Persiei le-a evaluat pe cele mai frumoase femei din întregul imperiu. Estera a fost aleasă deoarece avea o frumusețe interioară a caracterului care i se vedea pe fața plină de strălucire. Această frumusețe interioară a fost recunoscută de către toți cei care au văzut-o.

Estera 2:15: „Estera căpăta trecere înaintea tuturor celor ce o vedeau.”

Astăzi, căminul este ținta atacurilor lui Satana. Mulți nu au văzut niciodată o familie puternică și funcțională. Puțini înțeleg responsabilitățile soților și ale taților ori ale soțiilor și mamelor. Este un lucru obișnuit ca societatea să diminueze rolul unei gospodine. Dar abilitățile de care o femeie are nevoie pentru a avea succes la un loc de muncă sunt de fapt mai puțin solicitante decât cele de care o femeie are nevoie pentru a crește o familie bună. O mamă nu are nevoie să-și lase copiii și să lucreze în afara casei pentru a avea mai multe satisfacții în viață.

Citește cu atenție Proverbele 31:10-31 și observă cum le cinstesc Dumnezeu și familiile lor pe femeile care au câștigat abilitățile esențiale ale unei gospodine și care stăpânesc arta și deprinderile implicate în administrarea casei și a afacerilor. Acest pasaj arată că soția, ca regină a casei, nu este o servitoare, ci un administrator talentat, cu experiență și cunoștințe în a gestiona proprietățile și oamenii, manufactura și comerțul. Această femeie practică a învățat cum să administreze banii, cum să aleagă și să pregătească mâncare hrănitoare, cum să gestioneze afacerile și cum să aleagă îmbrăcămintea de calitate. A învățat să lucreze rapid și cum să se păstreze într-o bună formă fizică.

Proverbele 31:17: „Ea își încinge mijlocul cu putere și își oțelește brațele.”

Această soție virtuoasă este organizată și disciplinată.

Proverbele 31:15: „Ea se scoală când este încă noapte și dă hrană casei sale și împarte lucrul de peste zi slujnicelor sale.”

Cu mult înainte de a se căsători, o tânără virtuoasă își cultivă aceste calități și abilități. Desigur, tânărul înțelept și cinstit își cultivă și el calitățile și obiceiurile de lucru în pregătirea pentru a fi un soț și un tată responsabil. Nu ar trebui să trecem cu vederea faptul că pregătirea pentru căsătorie presupune de asemenea să ne cunoaștem slăbiciunile. Egoismul, văicărelile, ieșirile temperamentale, sensibilitatea vizavi de rănirea prea facilă a unor sentimente, încăpățânarea – toate acestea sunt defecte pe care ar trebui să le biruim prin puterea lui Dumnezeu înainte de căsătorie.

Cereți-I lui Dumnezeu înțelepciune și putere, iar El vă va da tărie și ajutorul Său, pentru a deveni mai puternici și mai pregătiți pentru a avea o familie.

4. Compară Estera 2:12,13 cu 1 Petru 3:3-6 și Proverbele 31:30. Care este singura frumusețe pe care Dumnezeu o apreciază?

5. Potrivit cu Proverbele 31, ce cunoștințe practice ar trebui să aibă o tânără înainte de a fi gata de căsătorie? Fă o listă cu câteva lucruri practice pe care un tânăr ar trebui să le știe înainte de a se căsători.

Înțelepciunea presupune să înțelegem vremurile. Este un timp potrivit pentru a planta semințe. Este un timp potrivit pentru a recolta. Ceea ce poate fi necesar și potrivit să facem într-o zi de luni s-ar putea să nu fie potrivit să facem într-o zi de Sabat.

Eclesiastul 3:1,11: „Toate își au vremea lor și fiecare lucru de sub ceruri își are ceasul lui. Orice lucru El îl face frumos la vremea lui.” „Însăși esența oricărei drepte credințe este aceea de a face lucrul potrivit la timpul potrivit.” – Mărturii, vol. 6, p. 24

Biblia le vorbește creștinilor despre vremea potrivită. 1 Tesaloniceni 5:1: „Cât despre vremuri și soroace, n-aveți trebuință să vi se scrie, fraților.” Este foarte important să înțelegem când este vremea potrivită pentru curtenie. Un tânăr creștin trebuie să fie pregătit să spună ce a zis Isus.

Ioan 2:4: „Nu Mi-a venit încă ceasul.”

Nu ne naștem pregătiți pentru căsătorie. Copilul trebuie să se dezvolte și să ajungă un adult matur din punct de vedere fizic, mintal și emoțional. În această perioadă de pregătire a fundamentelor, creștem în înțelegerea unor lucruri precum oamenii, limbajul, munca, sănătatea și muzica. Pe măsură ce ne dezvoltăm abilitățile interpersonale și de lucru, ne pregătim pentru căsătorie și pentru un loc de muncă.

„Afecțiunile adolescentine ar trebui ținute în frâu până când sosește momentul, la vârsta potrivită și la experiența potrivită, încât aceste sentimente să fie onorabile, și exprimarea lor liberă să se facă în siguranță. Cei care nu se vor înfrâna vor fi în pericolul de a aluneca într-o existență nefericită. Un adolescent care abia a pășit pragul spre maturitate are o judecată slabă cu privire la o altă persoană de aceeași vârstă cu el, care să-i fie tovarăș de viață.” – Solii pentru tineret, p. 452

Atunci când nu înțelegem și nu respectăm vremea potrivită pentru curtenie și căsătorie, ne expunem la multe probleme. „Căsătoriile imature cauzează o mare parte dintre problemele care există astăzi. O căsătorie încheiată prea devreme în viață nu favorizează nici sănătatea fizică, nici sănătatea mintală.” – The Youth’s Instructor, 10 august 1899 De asemenea, în perioada curteniei, definitivăm ultimele aspecte ale autocontrolului, atât de necesar într-o căsătorie bună (vezi Matei 1:18). Înainte de a se pune problema căsătoriei, atât bărbații, cât și femeile au nevoie de experiența educației și a muncii, care să-i facă în stare să susțină financiar o familie. Cea mai importantă cunoaștere pe care trebuie să o dobândim până ne căsătorim este cunoașterea Bibliei și o încredere tot mai puternică în faptul că Dumnezeu Se poate îngriji de toate nevoile noastre.

Psalmii 27:14: „Nădejduiește în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ți inima și nădăjduiește în Domnul!”

6. Potrivit ultimului paragraf, care este cea mai importantă cunoaștere pe care trebuie s-o dobândim în perioada de până la căsătorie? De ce?

Cine este adevăratul Dumnezeu? – Partea I

De secole, cultura indiană are sistemul castelor, un sistem cu niveluri fixe ale societății, care nu pot fi trecute. La cel mai înalt nivel sunt brahmanii, casta din care fac parte preoții hinduși.

Badri (pseudonim), un brahman, a fost trimis să devină preot hindus. Pregătirea specială a durat patru ani. După ce a terminat pregătirea, el a decis să continue să învețe și s-a apucat de electronică. A mers la o universitate exclusivistă de inginerie, la care puteau studia doar brahmanii. În timpul studiilor, s-a alăturat unui club al cărui obiectiv era să apere hinduismul. Cum era preot, nu a durat mult până să fie ales secretarul clubului. Cu timpul, unul dintre colegii lui s-a convertit la creștinism și a început o serie de întâlniri evanghelistice. Era un lucru foarte grav ca unul dintre colegii brahmani să treacă de la hinduism la o altă religie, și mai ales la creștinism.

Badri i-a adunat pe membrii clubului și au plănuit să oprească acele întâlniri creștine. Câțiva dintre membrii clubului au alergat înainte și au încercat să oprească întâlnirea. Când a ajuns și Badri acolo, erau multe țipete. Brahmanii trebuie să se purifice printr-o ceremonie a focului. Apoi își pun o centură sacră numită gaayathra, pe care trebuie să o poarte până mor. Colegul lui Badri, care purta încă gaayathra, a spus hotărât: „Pentru Isus Hristos, îmi dau jos această gaayathra. Este nesfântă!” Apoi și-a smuls gaayathra și a aruncat-o la pământ. Badri a rămas fără cuvinte. Gestul l-a tulburat atât de mult, încât a simțit că avea nevoie de o purificare mai serioasă pentru a-și veni în fire. Ce putea face pentru a-și recâștiga puritatea ca preot hindus? S-a hotărât să facă un pelerinaj la un templu sfânt, aflat la câteva sute de kilometri distanță.

După ce s-a întors din lungul său pelerinaj, și-a însoțit tatăl la nunta unei rude. Înainte de ceremonia de nuntă, grupul s-a închinat unuia dintre zeii hinduși. Badri a observat un bătrân de aproape 90 de ani stând cu spatele la zeul căruia ei tocmai i se închinaseră. Câțiva dintre ei se întrebau de ce bătrânul nu respecta zeul. Badri și-a stăpânit mânia și curiozitatea până după ceremonia de căsătorie. Apoi, l-a întrebat pe bătrân: – De ce nu respecți zeul? Bătrânul i-a răspuns calm: – Știi cine este adevăratul Dumnezeu? Dacă nu știi, studiază cărțile. Și dacă nu afli, vino la mine și te voi învăța despre adevăratul Dumnezeu.

Badri știa despre ce cărți vorbea bătrânul. În hinduism sunt patru cărți sfinte – Vedele, toate scrise în sanscrită. Fiind preot, Badri învățase să citească în sanscrită. În primul rând, a mers la profesorul său de hindi și l-a întrebat: „Cine este adevăratul Dumnezeu?” Profesorul nu i-a răspuns. Așa că Badri a început să cerceteze cele patru Vede. Pe măsură ce citea, a găsit câteva indicii: adevăratul Dumnezeu avea să vină într-o zi pe acest pământ și să Se nască dintr-o fecioară. El va fi singurul Mântuitor pentru oameni. Badri s-a întors la profesorul lui de hindi și l-a întrebat din nou:
– Cine este acest Dumnezeu? Se pare că profesorul nu dorea să-i dea un răspuns clar. Așa că Badri a renunțat să mai meargă la acel profesor și s-a întors la universitate să-și reia studiile de inginerie. Și-a continuat studiile, dar a picat la toate examenele, deoarece mintea sa era în continuare tulburată de întrebarea „Cine este adevăratul Dumnezeu?”

A citit multe cărți hinduse, dar tot nu a găsit răspunsul. S-a aplecat apoi spre istorie. Dar tot nu a putut găsi niciun indiciu cu privire la adevăratul Dumnezeu. În cele din urmă, a mers la un pastor creștin și a cerut o Biblie. Pastorul a spus:
– Nu am o Biblie pe care să ți-o dau, dar îți voi da bani de călătorie. Vei merge la o școală creștină și vei urma studii biblice. Acolo vei învăța totul.

Căsătoriile înțelepte și căsătoriile neînțelepte

Domnul era mulțumit de cea din urmă și cea mai nobilă dintre creaturile Sale, menit să fie locuitorul perfect al unei lumi perfecte. Dar nu era scopul Său ca omul să trăiască singur. El a spus: „Nu este bine ca omul să fie singur; îi voi face un ajutor potrivit.” Așadar, Dumnezeu a creat-o pe Eva și i-a dăruit-o ca parteneră lui Adam. Așa a fost instituită căsătoria. Dumnezeu Însuși a unit perechea sfântă; iar această primă căsătorie este un exemplu pentru toate căsătoriile. Dumnezeu i-a dat bărbatului o singură soție. Dacă El ar fi considerat că este mai bine pentru bărbat să aibă mai mult de o soție, ar fi putut foarte bine să-i dea două soții; dar nu a făcut așa ceva. Oriunde se practică poligamia, este împotriva aranjamentului înțelept al Tatălui nostru ceresc. Această practică degradează rasa umană și distruge tot ceea ce înalță și înnobilează viața de căsătorie.

Căsătoriile imature cauzează o mare parte dintre problemele care există astăzi. O căsătorie încheiată prea devreme în viață nu favorizează nici sănătatea fizică, nici sănătatea mintală. Când vine vorba de acest subiect se dă dovadă de prea puțină rațiune. Mulți tineri acționează din impuls. Acest pas, care îi afectează foarte mult, spre bine sau spre rău, care poate fi o binecuvântare pe viață sau un blestem, se face adesea prea în grabă, sub impulsul sentimentelor. Mulți nu vor să asculte de rațiune sau de sfaturi în această privință. Nu vor să privească acest subiect dintr-un punct de vedere creștin.

Căsătoriile încheiate între elevi în timpul școlii nu sunt potrivite. Tineri și tinere, nepregătiți din toate punctele de vedere pentru a purta responsabilitățile vieții, nu își stăpânesc sentimentele și mulți care sunt prea tineri pentru a avea grijă de ei înșiși, prea tineri să știe ce gândesc, care nu au fost testați niciodată pentru a ști dacă pot face din cămin un loc fericit și dacă se pot întreține își asumă responsabilitatea unei vieți de căsătorie. Multe mame au fost băgate în mormânt de fiul sau fiica lor care, deși până atunci fusese ascultător, nu a vrut să primească sfaturi cu privire la această relație importantă. Tinerii fac acest pas fără să țină cont de sfatul părinților și al prietenilor și nesocotind aprobarea lui Dumnezeu. Porunca Lui: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta” este desconsiderată și, astfel, promisiunea Lui nu se poate împlini. Binecuvântarea Lui nu poate fi primită de cei care merg pe această cale de neascultare nesăbuită. Un înger al lui Hristos îi caută pentru a-i avertiza cu privire la pericolul în care se află, dar o putere malefică îi trage departe de chiar persoanele care le-ar face bine, iar ei hotărăsc să-și urmeze propriile înclinații.

Lumea este plină de necazuri și de păcat astăzi din cauza unor căsătorii greșit încheiate. În multe cazuri, soțului și soției le ia doar câteva luni să-și dea seama că firile lor nu se vor potrivi niciodată, iar urmarea este că discordia va pune stăpânire pe căminul lor, acolo unde ar trebui să fie prezente doar dragostea și armonia cerului. În urma luptelor pe subiecte triviale, se cultivă un spirit de amărăciune. Certurile deschise și ciorovăielile aduc o nefericire de nedescris în cămin și îi despart pe cei care ar trebui să fie uniți de legăturile dragostei. Astfel, sute s-au sacrificat pe ei înșiși, suflet și trup, în căsătorii neînțelepte și au pornit în jos pe cărarea care duce la pierzare.

Este periculos să formezi o alianță lumească. Satana știe bine că momentul în care se încheie căsătorii între mulți tineri și tinere este sfârșitul experienței lor religioase și al utilității lor. Pentru o vreme, s-ar putea să facă un efort să ducă o viață creștină, dar toate străduințele lor sunt împotriva unei influențe puternice în direcția opusă. Odată, au considerat ca fiind un privilegiu să vorbească despre bucuria și speranța lor, dar curând, nu vor mai dori să facă din aceasta subiectul lor de conversație, știind că cel de care și-au unit destinul nu este deloc interesat de aceste lucruri. Astfel, Satana îi atrage pe nesimțite într-o capcană a scepticismului, iar credința în prețiosul adevăr moare în inima lor.

Este efortul voit al lui Satana este acela de a-i ține pe tineri în păcat, pentru că atunci este sigur de rasa umană. Inamicul sufletelor este plin de ură față de orice încercare de a-i influența pe tineri în direcția corectă. El urăște orice va reda imaginea corectă a lui Dumnezeu și a lui Hristos. Eforturile sale sunt în mod special direcționate împotriva celor care sunt într-o poziție favorabilă pentru a primi lumină din cer, deoarece el știe că orice încercare din partea lor de a intra în legătură cu Dumnezeu le va da putere pentru a rezista ispitelor lui. Ca un înger al luminii, el vine înaintea tinerilor cu amăgirile sale și prea adesea reușește să-i câștige, pas cu pas, îndepărtându-i de la datoria lor. Tinerii care sunt atrași de compania altor tineri pot face din prieteniile lor o binecuvântare sau un blestem. Ei se pot înălța, întări și binecuvânta prin influența lor, îmbunătățindu-și dispoziția, cunoștințele; sau, permițându-și să fie neglijenți și necredincioși, pot exercita doar o influență demoralizatoare.

Tânărul care găsește bucurie și fericire în citirea Cuvântului lui Dumnezeu și în momentele de rugăciune va fi mereu adăpat de izvoarele vieții. Va dobândi o statură morală și o putere a minții pe care alții nici nu le pot percepe. Comuniunea cu Dumnezeu încurajează gândurile bune, aspirațiile nobile, o percepție clară a adevărului și scopuri corecte. Cei care păstrează legătura cu Dumnezeu vor fi recunoscuți de El ca fii și fiice ale Lui. Vor ajunge mai sus și mai sus, având o perspectivă tot mai clară asupra lui Dumnezeu și asupra eternității, până când Dumnezeu îi poate face canale de lumină și de înțelepciune în lume.

Isus îi va ajuta pe toți cei care își pun încrederea în El. Cei care au o legătură cu Hristos sunt fericiți. Merg pe calea pe care le-o arată Mântuitorul lor, lăsând la o parte, de dragul Lui, eul, cu plăcerile și dorințele omenești. Aceste persoane își clădesc speranța pe Hristos, iar furtunile vieții nu pot să-i dea la o parte de pe această bază sigură. – The Youth’s Instructor, 10 august 1899

1. Este poligamia acceptabilă vreodată? De ce nu?

2. De ce au intrat în mormânt multe mame?

3. De ce astăzi lumea este plină de păcat și de necaz?

4. Ce se întâmplă când cineva formează o alianță lumească prin căsătoria cu un necredincios?

5. Care este efortul pe care îl face Satana? Împotriva cui sunt direcționate în mod special eforturile lui?

6. Cum poți face din prietenia ta cu alți tineri o binecuvântare și un canal de lumină și înțelepciune spre lume?

Nu din întâmplare: Pescărușii

Lungimea pescărușilor variază între 30 și 75 de centimetri, în funcție de specie, iar cercetătorii spun că sunt peste 50 de specii de pescăruși în întreaga lume.

Pescărușii sunt cele mai comune păsări de pe țărmul mării. Dacă vizitezi oricât de puțin o plajă, una dintre aceste mașini zburătoare minunate probabil va coborî din cer pentru a vedea dacă ai ceva să-i dai. Unele dintre cele mai mari exemplare de pescăruși au o anvergură a aripilor de peste 1,5 metri, iar lungimea totală a corpului, mai mare de jumătate de metru. Orice pescăruș, mare sau mic, poate merge pe plajă foarte bine cu picioarele lui membranate și poate prinde hrana de care are nevoie cu ciocul lui ușor coroiat. Unele specii de pescăruși au un punct roșu pe cioc. Data viitoare când îl vezi, să știi că nu este din întâmplare pe ciocul lor. Când puii de pescăruș eclozează și le este foame, ei cerșesc mâncare. Dar uneori își folosesc propriile ciocuri pentru a bate în ciocul părinților lor spre a fi hrăniți. Este adevărat – puii pot transmite că le este foame prin faptul că ciocănesc în punctul roșu de pe ciocul părinților lor. La acest semnal, părintele pune mâncare în gura puiului. Cine i-a spus puiului de pescăruș că trebuie să ciocăne pentru a primi mâncare? Creatorul i-a spus, programându-l în felul acesta. Ce Programator inteligent!

În sezonul de împerechere, pescărușii se întorc adesea la câțiva metri de locul unde au ieșit din ou. Acolo își fac cuibul și repetă călătoria în fiecare an. De fapt, nu își construiesc cine știe ce cuib. Adesea, își fac doar o adâncitură în pământ. Nu din întâmplare, părinții înțelepți își construiesc cuiburile în colonii și, în timp ce unul din părinți își păzește puii aventuroși, celălalt părinte merge să caute de mâncare sau apără cuibul și zona din jurul cuibului. Iată un lucru și mai uimitor pe care Creatorul și Programatorul divin l-a făcut pentru pescăruși: cercetătorii care fac teste pe pui de pescăruși de doar două zile au descoperit că aceștia au preferința de a se îndrepta în direcția în care vor migra toamna. Acesta nu este un lucru întâmplător la două zile de viață.

Dar mai este un alt aspect unic la pescăruși, lucru curios la prima vedere. De ce ar dori un pescăruș adult, a cărui menire este să-și apere puii și să caute de mâncare, să se alăture unui grup mai mare de pescăruși adulți, care par hotărâți să facă scandal și chiar să-și riște viețile cu agresivitatea de care dau dovadă? Dar chiar așa se întâmplă și nu e din întâmplare. Acești pescăruși urmăresc întotdeauna posibilele pericole care ar putea veni asupra puilor lor. Dacă zăresc un posibil atacator, adulții se adună și atacă sau încercuiesc intrusul. Prădătorul poate fi mai mare decât mulți dintre acești pescăruși, dar mărimea și agitația grupului de pescăruși îl derutează pe dușman. Prădătorul, în loc să se concentreze pe a-și găsi ceva de mâncare, de nevoie, trebuie să se ferească de gloata de creaturi care își pun viețile în pericol. De obicei, atacatorul renunță. Pescărușii continuă să-l urmărească până ce dușmanul nu mai este o amenințare pentru ei. În tot acest timp, puii își văd de viața lor, fără să fie conștienți de pericolul prin care au trecut.

Nu vă reamintește acest lucru de modul în care Mântuitorul ne protejează – nu doar riscându-Și viața, ci chiar dându-Și viața pentru ca noi să trăim veșnic? Haideți să nu fim la fel de inconștienți de lucrul acesta precum puii de pescăruș!