Avram îl lasă pe Lot să aleagă

Binecuvântat de Dumnezeu

Avram s-a uitat în stânga, apoi în dreapta. În față și în spate. Cât vedea cu ochii erau numai oițe răzlețe, căprițe săltărețe, măgăruși răgușiți, cămile îmbufnate și boi gălăgioși. Avram avea foarte multe animale. Erau prea multe pentru a fi numărate. Avram a zâmbit aducându-și aminte de promisiunea lui Dumnezeu, care îi spusese: „Voi face din tine un neam mare și te voi binecuvânta” (Geneza 12:2).

Fără nicio îndoială că Dumnezeu Se ținuse de cuvânt. Deja îl binecuvântase pe Avram cu foarte multe lucruri – nu doar cu animale. Ce altceva îi dăduse Dumnezeu? Citește Geneza 13:2!

Oriunde se ducea Avram, oamenii vedeau cum îl binecuvântase Dumnezeu. De fapt, oamenii îl onorau ca pe un prinț puternic. Dar Avram nu se comporta niciodată de parcă ar fi fost mai important decât alții. În schimb, el manifesta iubirea smerită a lui Dumnezeu și bunătatea Lui față de oricine.

Avram pornise la drum într-o mare aventură cu Dumnezeu. Plecase din Canaan în vremuri grele. Dar acum se întorsese având mult mai multe lucruri decât avusese vreodată. Și-a instalat cortul chiar lângă altarul pe care îl construise mai demult la Betel. Acolo a adus o jertfă în semn de mulțumire lui Dumnezeu pentru atâtea binecuvântări.

Mă întreb

» Ce îți place cel mai mult la Avram?
» Care sunt binecuvântările pe care ți le-a dat Dumnezeu (familie, prieteni, animale, o casă, biserică, mâncare etc.)?

Mă rog

Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru binecuvântările pe care ți le dă!

Pun în practică

Fă gesturi de bunătate față de familia ta în această săptămână! Lasă câte o inimă în locurile în care ai făcut o faptă de amabilitate! Persoana care găsește inima poate face la rândul ei un gest de bunătate față de altcineva.

Plini de binecuvântări

Abram și-a ridicat toiagul mare și a făcut semn cu el. Oile de pe câmpul din apropiere și-au ridicat capetele. Caprele din vale pleoscăiau și mestecau. Dar în depărtare un alt păstor i-a făcut semn înapoi. Era Lot, nepotul lui Avram.

Avram se bucura foarte mult că s-a întors în Canaan împreună cu Lot. Ei fuseseră împreună în multe locuri de când plecaseră din Ur. Avram și Sarai avuseseră grijă de Lot și îl învățaseră să se încreadă în Dumnezeu și să asculte de El, așa ca ei.

Asemenea lui Avram, Lot era bogat, având multe turme și corturi. Și pe el îl binecuvântase Dumnezeu. Dar la ferma lui Avram era o problemă. Care? Citește Geneza 13:6!

Oamenii lui Avram și ai lui Lot au început să se certe. Ei nu se salutau de la depărtare. Ci își fluturau degetul arătător cu nervi și poate chiar strigau: — Țineți-vă oile departe de iarba cea mai bună de pe deal – e rândul nostru! — Nu, nu e! Sunteți voi lacomi!

Și unii, și alții dădeau replici, zi de zi, fără să se oprească. Nu după multă vreme, Avram a auzit de certurile lor. S-a întristat. El știa că vorbele aspre fac rău tuturor. Biblia spune: „Un răspuns blând potolește mânia, dar o vorbă aspră ațâță mânia” (Proverbele 15:1). Avram mai vedea că nu era suficient loc pentru toate animalele. Ce puteau face?

Mă întreb

» Ce crezi că ar fi trebuit să facă Avram și Lot în legătură cu problema lor?
» Adu-ți aminte de o situație în care ai fost nemulțumit că a trebuit să împarți ceva cu cineva! Ce ai făcut?

Mă rog

Roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să rostești cuvinte blânde și amabile, chiar și atunci când ești frustrat!

Pun în practică

Alege o jucărie pe care o consideri specială! Cum poți fi darnic și să împarți cu cineva acea jucărie? Caută printre jucăriile tale și du câteva la biserică pentru copiii care nu au jucării deloc!

Tu, primul!

Avram și Lot aveau o mare problemă. Erau prea multe oi, prea multe vaci, prea multe certuri între fermieri. Cum să rezolve problema? Avram s-a tot gândit la o soluție. S-a rugat lui Dumnezeu pentru înțelepciune. Voia ca toată lumea să fie fericită și împăcată.

Într-un final, Avram i-a spus lui Lot: „Te rog, să nu fie ceartă între mine și tine și între păzitorii mei și păzitorii tăi” (Geneza 13:8). Avram a arătat de jur împrejur. Ce a zis Avram că ar trebui să facă? Citește Geneza 13:9!

Ce amabil era Avram! Dumnezeu îi dăduse lui acea țară – dar Avram alegea să o împartă cu Lot. Mai mult decât atât, el îl lăsa pe Lot să aleagă ce parte de țară voia. Avram lua ce mai rămânea.

Biblia spune: „În smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuși. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci și la foloasele altora” (Filipeni 2:3,4). Exact asta a făcut Avram. El a ales calea Domnului și l-a onorat pe Lot mai mult decât pe sine.

E greu să fii generos. Fără ajutorul lui Dumnezeu, e mai ușor să fii egoist și lacom. E mai ușor să zici: „Eu vreau lucrul cel mai mare, lucrul cel mai bun, eu vreau să fiu primul.” Dacă avem iubirea lui Dumnezeu în inimă, putem fi ca Avram. Putem să Îi dăm Domnului ce avem mai bun și să îi punem pe alții pe primul loc.

Mă întreb

» Ce înțelegi despre Avram din această parte a povestirii?
» Cum îi poți onora pe frații tăi, pe surorile tale sau pe alți membri ai familiei tale?

Mă rog

Cere-I Domnului să te ajute să-i pui pe alții pe primul loc, mai ales atunci când e greu!

Pun în practică

Avram l-a onorat pe Lot prin faptul că l-a lăsat să aleagă primul. Onorează-i și tu pe alții! Faceți cu rândul și oferiți-vă unii altora ceva (o jucărie, o carte, cel mai bun loc, cea mai mare prăjitură etc.)!

Locul cel mai bun, pentru mine

Ochii lui Lot s-au făcut mari de încântare. Unchiul Avram îl lăsa pe el să aleagă unde să locuiască. El putea alege primul. Uitându-se de jur împrejur, ce a văzut Lot? Citește Geneza 13:10! Era foarte frumos. Lot avea de făcut o alegere importantă.

Lot ar fi trebuit să se oprească și să spună: „Nu, unchiule Avram, alege tu primul!” Dar Lot n-a făcut așa. Ar fi trebuit să Îl roage pe Dumnezeu să îl ajute să aleagă. Dar, nu, n-a făcut nici așa. Lot voia pentru el locul cel mai bun. Și Lot era sigur că făcea cea mai bună alegere.

Lacom, a căutat zona cea mai verde și cea mai frumoasă. Într-un final a arătat-o cu degetul. Acolo! În valea bogată, verde și domoală. Acolo voia el să trăiască. Lot credea că e locul perfect. Avea multă iarbă proaspătă, mâncare bună și apă. Și era chiar aproape de aglomeratul oraș Sodoma.

Gata, Lot a decis. Și-a luat la revedere de la Avram și de la Sarai. Apoi și-a adunat familia, muncitorii și animalele. Împreună au coborât dealul și și-au instalat corturile lângă Sodoma. Era foarte încântat că el alesese primul. Dar Biblia spune că „oamenii din Sodoma erau răi și afară din cale de păcătoși împotriva Domnului” (Geneza 13:13). Nu prea pare un loc bun de locuit, nu-i așa?

Mă întreb

» Ce făcuse Avram pentru a fi asemenea cuvintelor din textul tău de memorat? (Vezi Filipeni 2:4.)
» Crezi că alegerea lui Lot a fost bună sau rea? De ce?

Mă rog

Roagă-L pe Dumnezeu să îți dea o inimă fericită ca să îi pui pe alții pe primul loc!

Pun în practică

Dacă se poate, mergi împreună cu un adult sau cu familia într-un loc din natură de unde poți admira o priveliște largă. Dacă nu se poate, suie-te, tot cu ajutorul unui adult, pe o piesă de mobilier mai înaltă și folosește-ți imaginația! Prefă-te că ai de ales ca Lot! Ce ai face și ce ai spune?

Prea multe binecuvântări pentru a fi numărate

Avram fredona în timp ce își instala cortul. Era foarte liniște în locul pe care și-l alesese de locuit. Cortul lui se deschidea spre o zonă cu iarbă mare și copaci umbroși. Mai mult decât orice, era îndreptat spre altarul închinat Domnului.

Lui Dumnezeu I-a plăcut să-l vadă pe Avram instalându-și cortul aproape de altar. Avea o surpriză de oferit prietenului Său. Ce i-a spus Dumnezeu? Citește Geneza 13:14,15!

Toată țara, în toate direcțiile, avea să fie a lui Avram și a familiei lui, pentru totdeauna. Dumnezeu i-a promis lui Avram: „Îți voi face sămânța (adică copiii, nepoții și strănepoții) ca pulberea pământului de mare; așa că, dacă poate număra cineva pulberea pământului, și sămânța ta va putea să fie numărată” (Geneza 13:16).

O familie prea mare ca să fie numărată? O familia chiar mare, nu? Avram era bătrân ca un bunic, dar încă nu avea copii. Dar Dumnezeu voia ca Avram să continue să se încreadă în El. Dumnezeu urma să îi dea un copil.

Dumnezeu Se ține întotdeauna de cuvânt. Dumnezeu i-a spus lui Avram: „Scoală-te, străbate țara în lung și în lat, căci ție ți-o voi da” (Geneza 13:17). Cu un zâmbet larg, Avram a sărit în picioare. Ce dar frumos din partea Prietenului său iubitor!

Mă întreb

» De ce Dumnezeu l-a binecuvântat și l-a onorat pe Avram atât de mult?

Mă rog

Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru că întotdeauna Își respectă promisiunile!

Pun în practică

Mergi afară și, dacă se poate, găsește nisip sau pământ! Ia o mână și analizează particulele micuțe! Ce promisiune interesantă i-a făcut Dumnezeu lui Avram!

Lumina puternică a lui Dumnezeu

Avram și Sarai și-au făcut mulți prieteni în Canaan. Ei le povesteau tuturor prietenilor lor despre Dumnezeu și iubirea Lui pentru toată lumea.

Locuitorii din Canaan au observat că Avram era diferit de alți oameni. El era fericit, prietenos și bun. Îi punea pe alții pe primul loc, nu se punea pe sine. Rostea cuvinte înțelepte despre Dumnezeu. Și lăsa în urma lui altare de mulțumire oriunde se ducea. Avram era altfel – avea în inimă iubirea lui Dumnezeu. Acest lucru îl făcea să iasă în evidență ca o lumină puternică ce luminează în întuneric.

Biblia spune: „Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri” (Matei 5:16).

Cu iubirea lui Dumnezeu în inimă, și tu poți fi o lumină. Le poți zâmbi celor din jur, îi poți saluta, le poți spune cuvinte amabile, poți manifesta bunătate și le poți povesti despre cel mai bun prieten Isus. Când faci aceste lucruri, răspândești iubirea lui Dumnezeu ca o lumină. Cine știe, poate că alții vor observa și vor dori să Îl facă și ei pe Isus cel mai bun prieten al lor?

Mă întreb

» Cum poți răspândi ca o lumină iubirea lui Dumnezeu în acest Sabat?

Mă rog

Citește textul de memorat! Roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să îi onorezi pe cei din jur!

Jurnal de familie

Desenează o lanternă sau o lumânare! În interiorul desenului scrie, cu ajutorul unui adult, că Avram a luminat pentru Dumnezeu și apoi notați idei despre cum puteți să-i onorați pe alții și să manifestați bunătatea și iubirea lui Dumnezeu!

Pentru tine, drag părinte

„Cât timp Hristos locuiește în inimă este imposibil să ascunzi lumina prezenței Sale sau să micșorezi acea lumină. Dimpotrivă, aceasta va deveni tot mai strălucitoare pe măsură ce, zi după zi, cețurile egoismului și ale păcatului, care învăluie sufletul, se vor risipi sub acțiunea razelor strălucitoare ale Soarelui Neprihănirii.” (Ellen G. White, Patriarhi și profeți, p. 134)

Agenții secreți ai lui Dumnezeu

(Notă: Acoperă imaginea cu albine și cu flori până când ajungi la finalul paragrafului al doilea.) Dumnezeu a creat foarte multe ființe interesante. Indiferent că te uiți pe o plajă, într-o pădure sau în deșert, sigur găsești creaturi care te învață despre Dumnezeu.

Dumnezeu a creat niște ajutoare speciale pentru grădini, cărora le-a dat o misiune specială: să ne ajute să avem flori, fructe și legume. Știi care sunt aceste creaturi? Uite câteva indicii: au 5 ochi și 6 picioare. Aripile lor bat foarte repede, cam 11.000 de bătăi pe minut, așa că produc un bâzâit când zboară. Și mai fac și miere.

Da, te-ai prins. Albinele sunt agenții secreți ai lui Dumnezeu. Dacă poți, ieși împreună cu un adult și stați liniștiți. Vezi dacă observi albine pe lângă flori! Aceste albine femele se cheamă albine lucrătoare. Ele au plecat de acasă de la ele, care se cheamă stup, ca să culeagă polen și nectar din flori. De asemenea este treaba lor să construiască, să facă curățenie și să protejeze stupul, dar și să crească bebeluși de albine. Familia lor mare se cheamă roi, iar șefa lor se cheamă regină. Ea are niște albine masculi care o ajută și care se cheamă trântori.

Trebuie să avem grijă în preajma albinelor, pentru că, atunci când ne înțeapă, ne doare. Dar albinele au ceva deosebit să ne învețe. Albinele sunt polenizatoare, adică merg din floare în floare ca să culeagă polenul, pe care îl duc acasă la stup să facă miere. Când aterizează pe flori, polenul li se lipește de picioare. Albinele duc polenul de la o floare la alta, ca niște agenți secreți. Aceasta se cheamă polenizare și le dă florilor hrana de care au nevoie ca să poată crește și să devină așa frumoase. Activitatea albinelor de a răspândi polenul înseamnă și că vor exista fructe și legume, de care avem nevoie să supraviețuim.

Oriunde am merge, putem fi și noi ca albinele și putem răspândi binecuvântările lui Dumnezeu. Când îi onorăm pe alții, așa cum făcea Avram, suntem lucrătorii lui Dumnezeu. Alegem să fim ca albinuțele, răspândind iubire și bunătate oriunde mergem.