Prânzul unui băiețel

Text de memorat

Text de memorat: „Fiți buni unii cu alții” (Efeseni 4:32).

Soarele strălucea pe cer cu putere. Dealurile acoperite de iarbă erau pline de flori frumoase. Fluturii zburau din floare-n floare, în timp ce păsările cântau în copaci. Isus și prietenii Lui stăteau la umbră, sub un copac. O mulțime mare (întinde brațele) de oameni stătea în fața Lui. Erau prea mulți oameni pentru a-i putea număra! Oamenii priveau (mâna deasupra ochilor; privește în jur) și ascultau (mâna pâlnie la ureche). Un băiețel stătea pe deal și asculta și el. Era atât de fericit să se afle acolo. I-a zâmbit lui Isus (zâmbește larg).

La rândul Său, Isus i-a zâmbit băiețelului. De asemenea, a zâmbit tuturor oamenilor din mulțimea aceea mare (zâmbește larg). Inima Lui era plină de dragoste pentru ei. Era fericit că veniseră. Isus i-a ajutat pe oamenii care aveau brațele și picioarele rănite. A avut grijă de toată lumea. Le-a redat orbilor vederea și i-a vindecat pe cei bolnavi. Isus le-a vorbit despre Tatăl Lui din ceruri. Oamenilor le plăcea să fie cu Isus. (Imaginează-ți cum ar fi să stai acolo pe deal…)

Ziua avea să se termine curând. Burtica băiețelului a început să chiorăie (freacă-ți burtica). Îi era foame! Și oamenilor de lângă el le era foame. Stătuseră acolo toată ziua fără să mănânce nimic! Prietenii lui Isus voiau să îi ajute. Dar cum? Isus le-a cerut să afle dacă cineva are ceva de mâncare. Mamele au dat din cap nu (scutură din cap). Și tații au clătinat din cap (scutură din cap). Nimeni nu avea nimic de mâncare. Băiețelul s-a uitat în coșul lui. Avea ceva de mâncare (bate din palme). Era hotărât să își împartă mâncarea cu Isus.

Băiețelul și-a dus coșul la Isus și l-a dat prietenilor Lui. Oh, cât de fericit era să-și împartă mâncarea cu Isus! Prietenii lui Isus s-au uitat repede în coș. Erau cinci pâini și doi peștișori. Era un prânz mare pentru un băiețel, dar era un prânz foarte mic pentru o mulțime atât de mare! Cum avea să hrănească Isus atât de mulți oameni cu atât de puțină mâncare? El S-a rugat și I-a mulțumit lui Dumnezeu pentru mâncare.

Rând pe rând, Isus a luat din coș una, două, trei, patru, cinci pâini și le-a frânt. Pâinea a devenit din ce în ce mai multă! Suficientă pentru toată lumea! Isus a luat apoi din coș unu-doi pești. Era pește pentru toată lumea? Da! Toată lumea avea mâncare din belșug. Băiețelul era uimit. Isus înmulțise mâncarea lui și îi hrănise pe toți. (Spuneți împreună) Îți mulțumesc, Isus, pentru darurile pe care mi le dai, astfel încât să îi pot ajuta pe alții!

Mergeți la un picnic. Taie din timp niște alimente în formă de pește. Pune acești „peștișori” împreună cu niște bucăți mici de pâine într-un coș și ascunde-le sub un șervet. Aceasta va fi mâncarea miraculoasă. Invită-ți copilul să te ajute să pregătești coșul pentru picnic. Numărați împreună în timp ce puneți în coș cinci bucăți mici de pâine și două bucăți de „pește”, apoi acoperiți-le cu un șervet. Așezați-vă pe o pătură și spuneți povestea. Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru mâncare, apoi scoate cele cinci bucățele de pâine. Bagă din nou mâna în coș și descoperă că mai este pâine și sunt mai mulți „pești”. Exclamă: „Este destul pentru toată lumea!” Arată-i copilului că ascunseseși dedesubt alimentele în plus. Vorbește cu el despre faptul că ceea ce a făcut Isus a fost un lucru uimitor, pe care numai El îl putea face.

Creați un „Centru de ajutorare” cu păpuși sau animale de pluș, bandaje, pungi cu gheață sigure pentru copii, alimente de jucărie și cărți. Discutați cu copilul despre modul în care poate contribui și el la îngrijirea celorlalți: folosind cuvinte frumoase și blânde, făcându-și timp să citească sau să se joace cu cineva, împărțind ceea ce are.

Alcătuiește o listă cu lucruri pe care le putem face pentru a-i ajuta pe alții. Lasă copilul să se gândească la cât mai multe idei. Alegeți în fiecare zi o idee din listă pentru a o pune în practică împreună. Pregătiți pungi cu alimente neperisabile, șosete și articole călduroase de îmbrăcăminte, periuțe și pastă de dinți, săpun și alte articole de îngrijire personală. Faceți felicitări pentru fiecare pungă și scrieți textul din 1 Petru 5:7: „Și aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuși îngrijește de voi.” Discută cu copilul despre modul în care Isus poate folosi darul lui pentru a-i ajuta pe cei nevoiași și pentru a arăta fiecărei persoane că îi pasă de ea. Donați pungile unui centru pentru persoane fără adăpost sau unei alte organizații.

Coace pâinici împreună cu copilul tău. Ajută-l să măsoare, să adauge fiecare ingredient și să frământe aluatul cu mâinile. Pregătiți o cantitate suficientă pentru a putea împărți apoi pâinicile cu un vecin sau cu cineva cunoscut care este bolnav sau rănit. Discută cu copilul despre cum le arată gestul lui de bunătate celorlalți că lui Isus Îi pasă de ei.

Ieșiți afară și vorbiți despre cum ar fi fost să faceți parte din mulțimea de oameni care s-a aflat în ziua aceea pe munte. Imaginează-ți fețele oamenilor când au văzut micul prânz înmulțindu-se sub ochii lor!

În timp ce vă rugați și Îi mulțumiți lui Dumnezeu pentru mâncarea din această săptămână, meditați la multitudinea de lucruri pe care Isus ni le oferă. Roagă-ți copilul să enumere alimentele care îi plac cel mai mult și să-I mulțumească lui Dumnezeu pentru ele. Învățați împreună un cântec de mulțumire și cântați-l la masă.

Pentru voi, părinţii

Te-ai simțit vreodată copleșit? Poate când ai aflat că ești pe cale să devii părinte. Poate că s-a întâmplat în primele săptămâni confuze din viața de părinte. În ziua aceea, pe dealul Galileei, ucenicii se simțeau copleșiți. În fața mulțimii înfometate, Isus le-a spus: „Dați-le voi să mănânce” (Luca 9:13). Habar nu aveau de unde să înceapă, cum să găsească suficientă mâncare pentru toată lumea sau cum să plătească pentru ea. Din nou și din nou, Isus dovedește că este suficient de mare pentru a face față realităților copleșitoare, imposibilităților și norilor de îndoială cu care ne confruntăm.

„De câte ori nu ne simțim inima grea și credința slăbind, când vedem cât de mari sunt nevoile și cât de slabe sunt mijloacele pe care le avem la îndemână! Asemenea lui Andrei, care privea la cele cinci pâini de orz și la cei doi peștișori, exclamăm: «Ce sunt acestea pentru atâția?» Adesea ezităm, nevrând să dăm tot ce avem, temându-ne să cheltuim și să fim cheltuiți pentru alții. Dar Iisus ne-a invitat: «Dați-le voi să mănânce.» Porunca Lui este o făgăduință și în spatele ei se găsește aceeași putere care a hrănit mulțimea de pe malul lacului” (Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii/ Viața lui Iisus, p. 369).

Isus dorește ca noi să observăm nevoile celor din jurul nostru. Când suntem copleșiți de situațiile cu care ne confruntăm, Isus Se oferă să ne fie putere și sprijin. El ți-a dat daruri și talente speciale. Oricât de mici ar părea, acestea au potențialul de a-i hrăni pe alții și de a-i conduce la Isus. Un act de bunătate, un cuvânt de încurajare, timpul acordat sau o ureche plecată să asculte sunt lucruri pe care le putem oferi, iar Dumnezeu le va înmulți și le va binecuvânta din abundență. Cât de încurajator este să știm că avem acces la aceeași putere care a hrănit mulțimea în ziua aceea!

„Pot totul în Hristos, care mă întărește” (Filipeni 4:13).