Mesagerul special al lui Dumnezeu (18). De Amy Sherrard
Împreună cu mulți alți pasageri, zece credincioși adventiști călătoreau cu vaporul spre o întâlnire de tabără. Printre ei se aflau și James și Ellen White împreună cu fiul lor Willie. În timp ce trecea pe lângă ei o plută de cherestea și James privea la pasagerii care aruncau ziare oamenilor de pe plută, lui James i-a venit o idee.
— Am o idee, Willie! Poate că mai vin și alte plute și noi avem în cabină câteva ziare despre Biblie. Dute jos și adu-le aici! Willie a plecat grăbit să le aducă, iar în timp ce el era plecat tatăl său a plănuit cum să le arunce pe plută fără să cadă în apă, așa cum se întâmplase mai devreme cu câteva dintre celelalte ziare.
— Uite-le aici, tată! a spus Willie, întorcându-se.
— Willie, acum du-te la bucătărie și întreabă-l pe bucătar dacă nu are cumva niște sfoară. Apoi treci pe la sala mașinilor și cere niște cărbuni. Willie dădu fuga să aducă sfoară și cărbuni și ajunse repede înapoi. Oare ce avea de gând să facă tatăl său? James White a învelit fiecare bucată de cărbune în câteva ziare misionare, apoi le-a înfășurat și le-a legat strâns cu sfoară peste cărbunele dinăuntru. Curând făcuse câteva ghemotoace grele de hârtie gata de a fi aruncate.
Planul lui James White a funcționat. Când s-au ivit alte plute și treceau pe lângă ei, el le-a aruncat oamenilor ghemotoacele de hârtie, care au căzut toate pe plute. Nu se îndepărtaseră bine că James i-a văzut pe oameni citind ziarele.
La apusul soarelui, toți adventiștii s-au adunat la prora vasului și au început să cânte imnuri despre venirea lui Isus.
— Mai vrem, mai vrem! s-au auzit voci în spatele lor, iar, când s-au întors să privească, au văzut că mulți pasageri veniseră să-i asculte. Apoi un bărbat i s-a adresat lui James White:
— Am auzit că soția dumitale vorbește în public. Nu ar vrea să vină să ne vorbească în această seară? Ne-ar plăcea să o auzim. Astfel că în seara aceea Ellen White le-a vorbit pasagerilor adunați în salonul vaporului. Ea le-a spus oamenilor cum ne vorbește natura despre dragostea lui Dumnezeu față de noi. Pasagerii i-au mulțumit foarte călduros. La ora 9 a sosit vremea de culcare.
Dar, înainte să se culce, păzitorii Sabatului I-au mulțumit lui Isus pentru că în ziua aceea îi făcuse în stare să le împărtășească altora iubirea Sa. În ziua următoare, pasagerii adventiști au debarcat pentru a merge la locul de tabără. Erau plini de recunoștință că Isus îi ajutase să împărtășească lumina adevărului cu oamenii de pe plute și cu pasagerii de pe vapor.