Isus spune câteva povestiri

Text de memorat

„Vegheați dar, căci nu știți ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului.” (Matei 25:13)

Isus vorbea cu ucenicii Săi pe Muntele Măslinilor. El le-a spus cum pot să-și dea seama când va reveni El. Câte dintre aceste semne ai ținut minte? Isus nu ne-a spus timpul exact când va reveni. Așa că noi ce trebuie să facem? Matei 24:36,44 

Ca să ne pregătim, Isus a spus o povestire despre un stăpân și slujitorii săi. Stăpânul avea de gând să plece într-o călătorie și l-a lăsat responsabil pe unul dintre servitorii săi. I-a spus acestuia să pregătească mâncarea pentru ceilalți și să o împartă la timp și apoi să aibă grijă de toate lucrurile din casa lui. Apoi stăpânul a plecat fără să spună când se va întoarce.

Slujitorul dorea să fie pregătit la momentul când stăpânul său se va întoarce. Așa că în fiecare zi el făcea ce i-a spus stăpânul său să facă. Era el devotat și înțelept? Da. Când a venit acasă, l-a găsit stăpânul pe slujitorul său lucrând conștiincios? Matei 24:46,47

Noi ar trebui să fim asemenea acestui slujitor înțelept și credincios. Isus ne-a dat fiecăruia o lucrare de făcut în timp ce Îl așteptăm să Se întoarcă. Vom fi noi conștiincioși, făcând tot ce ne-a spus El să facem? Dacă vom face așa, vom fi pregătiți atunci când El va veni.

În fiecare zi, servitorul înțelept și devotat a împlinit ce îi spusese stăpânul să facă. S-a preocupat el de când o să vină stăpânul acasă? Nu. A fost el tot timpul pregătit? Da. După aceea, Isus a povestit despre un alt servitor. Stăpânul i-a spus și lui ce să facă. Dar acest slujitor nu era înțelept și credincios. Ce și-a zis acesta în sinea lui? Matei 24:48

Chiar dacă slujitorul nu a spus altora ce gândea, ceilalți și-au dat seama foarte ușor, după comportamentul pe care îl avea. El nu îndeplinea lucrarea pe care i-a dat-o stăpânul să o facă. În schimb, el mânca și bea cu prietenii la petreceri. Se gândea numai la sine și se distra tot timpul. Chiar îi bătea pe slujitorii care își făceau lucrul încredințat de stăpân. Îi ajuta el pe alții să fie gata când va veni stăpânul acasă? Nu. De aceea, Isus a spus că acest slujitor era „rău”. Într-o zi, stăpânul a venit acasă când nu se aștepta nimeni. Era servitorul necredincios pregătit pentru venirea stăpânului? Versetul 50 

Când a văzut ce făcea servitorul său cel rău, stăpânul a fost foarte supărat. În loc să îi acorde o recompensă, i-a dat o pedeapsă servitorului necredincios. Tu ce fel de servitor ai vrea să fii? Bun?

Era seară când Isus a spus o povestire despre o nuntă. Soarele mare și galben se apropia de orizont și cerul începea să se întunece. Isus a privit în jos, pe coasta muntelui. El a văzut o casă luminată. Niște oameni așteptau. Ceva deosebit era gata să aibă loc. Isus știa că urma o noapte de nuntă.

Mireasa – fata care avea de gând să se căsătorească – locuia în casa pe care o vedea Isus. Curând, mirele – bărbatul care se căsătorea – avea să vină să o ia pe mireasă acasă la el. Mulți prieteni și rude aveau să meargă cu ei purtând torțe și lămpi. La casa mirelui avea să fie dată o masă mare în onoarea acestei căsătorii. Isus S-a gândit să le povestească ucenicilor Săi despre o nuntă, ca să-i ajute să afle cum să se pregătească pentru venirea Sa.

În povestirea lui Isus, zece domnișoare așteptau în curte la casa miresei. Fiecare dintre ele avea o lampă cu ulei. Domnișoarele așteptau de multă vreme și mirele nu mai venea. După această lungă perioadă, ce au făcut domnișoarele? Matei 25:5 Deodată, toate domnișoarele s-au trezit din somn. Cineva striga: „Mirele vine, ieșiți să îl salutați!”

Zece domnișoare cu lămpi așteptau în curte să vină mirele. Dar mirele nu venea. Până la urmă au adormit toate. La miezul nopții, cineva a strigat: „Iată mirele vine, ieșiți să îl salutați!” Repede, domnișoarele s-au ridicat, au dat flacăra lămpilor mai mare, dar au observat că nu mai aveau ulei în lămpi. Lămpile dădeau să se stingă chiar când mirele era pe punctul să apară. Isus a spus că cinci dintre ele erau înțelepte și cinci nu erau înțelepte. Ce aveau cu ele fecioarele înțelepte? Matei 25:4

Repede, domnișoarele înțelepte au turnat uleiul de rezervă în lămpi. Acum lămpile lor ardeau puternic și ele erau gata să-l întâmpine pe mire și să-i lumineze calea spre casa sa. Ce poți spune despre cele cinci domnișoare neînțelepte? Aveau ele ulei de rezervă? Matei 25:3

Domnișoarele neînțelepte nu s-au gândit că mirele întârzie atât de mult. Ele nu și-au adus ulei de rezervă. Îndreptându-se spre celelalte, au început să ceară: „Dați-ne niște ulei! Ni se sting lămpile.” Le-au dat domnișoarele înțelepte ulei? Aveau ele ulei de rezervă și pentru celelalte domnișoare? Nu. Atunci ce le-au spus domnișoarele înțelepte celorlalte să facă? Matei 25:9

Mai era timp să cumpere ulei?

După ce zece domnișoare au așteptat așa de mult timp, în sfârșit a venit și mirele. Cinci domnișoare și-au umplut lămpile cu uleiul de rezervă pe care și l-au adus și erau pregătite să-l întâmpine pe mire. Dar cinci domnișoare neînțelepte nu erau pregătite. Lămpile lor se stingeau, pentru că ele nu aveau ulei de rezervă. Atunci s-au grăbit să găsească pe cineva de la care să cumpere ulei.

În timp ce domnișoarele neînțelepte erau plecate, mirele și mireasa se îndreptau spre casa mirelui. Cele care erau pregătite, cu lămpile luminând puternic, i-au însoțit ca să le lumineze calea. Au intrat împreună în casa mirelui și, după ei, ușa a fost închisă. Mai târziu, când au ajuns la casa mirelui, domnișoarele neînțelepte au văzut că ușa era deja închisă. Au început să strige: „Doamne, Doamne, deschide-ne!”, dar ce a spus mirele? Matei 25:12

Cât de surprinse și dezamăgite au fost domnișoarele când au auzit răspunsul mirelui! Puteau aceste domnișoare să înceapă pregătirea când a venit mirele? Nu. Trebuiau ele să fie pregătite mai dinainte, iar acum era prea târziu? Da. Pregătirea era foarte importantă. Ce le-a spus Isus ucenicilor Săi atunci când a terminat de povestit? Matei 25:13

În lecția din săptămâna aceasta, Isus le-a spus ucenicilor Săi două povestiri. Îți mai aduci aminte prima dintre ele? Era vorba despre doi oameni care lucrau pentru stăpânul lor. Ei se numeau servitori. Când a plecat într-o călătorie lungă, le-a spus stăpânul slujitorilor când se va întoarce? Nu. El doar le-a spus fiecăruia să aibă grijă de toate lucrurile cât timp va fi el plecat. 

A ascultat primul servitor? Da, el a ascultat. Conta pentru el timpul când avea să se întoarcă stăpânul? Nu. De ce? Pentru că el era pregătit tot timpul. A fost stăpânul mulțumit atunci când a venit acasă? Desigur, a fost. Ce a făcut celălalt servitor? În loc să fie gata tot timpul, la fel ca primul, el a dat petrecere după petrecere și s-a comportat ca și când nu avea nimic de făcut. A fost stăpânul mulțumit întorcându- se acasă mai repede decât se aștepta acesta? Nu. Ce s-a întâmplat cu acest servitor? A fost pedepsit. Cealaltă povestire a lui Isus era despre o nuntă. 

Câte domnișoare așteptau cu lămpile aprinse, gata să meargă împreună cu mirele? Zece. Toate zece aveau să aștepte mai mult decât se gândiseră. Câte dintre ele erau pregătite cu adevărat când în sfârșit a venit mirele să-și ia mireasa? Doar cinci. Cinci domnișoare și-au luat ulei în plus pentru situația în care aveau să aștepte mai mult. Acestea și-au reumplut repede lămpile și au mers împreună cu mirele și mireasa. Lămpile celorlalte domnișoare s-au stins, pentru că nu aveau rezervă de ulei. Astfel, acestea nu au putut merge la sărbătoarea de nuntă. Cu care dintre aceste domnișoare vrei să te asemeni? Vrei să fii gata când Isus va reveni?

E întotdeauna ușor să faci ce trebuie când tati și mami nu te supraveghează? 
Cine ne poate ajuta să ascultăm atunci când nimeni nu ne supraveghează? Cunoaștem noi ziua când Isus va reveni? 
Am putea fi pregătiți în fiecare zi pentru venirea lui Isus? Putem noi fi pregătiți pentru venirea lui Isus, dacă nu-L lăsăm pe El să ne ajute? Cum îi putem ajuta și pe alții să fie pregătiți pentru revenirea lui Isus?

Mesagerul special al lui Dumnezeu (18). De Amy Sherrard

Împreună cu mulți alți pasageri, zece credincioși adventiști călătoreau cu vaporul spre o întâlnire de tabără. Printre ei se aflau și James și Ellen White împreună cu fiul lor Willie. În timp ce trecea pe lângă ei o plută de cherestea și James privea la pasagerii care aruncau ziare oamenilor de pe plută, lui James i-a venit o idee.

— Am o idee, Willie! Poate că mai vin și alte plute și noi avem în cabină câteva ziare despre Biblie. Dute jos și adu-le aici! Willie a plecat grăbit să le aducă, iar în timp ce el era plecat tatăl său a plănuit cum să le arunce pe plută fără să cadă în apă, așa cum se întâmplase mai devreme cu câteva dintre celelalte ziare.
— Uite-le aici, tată! a spus Willie, întorcându-se.
— Willie, acum du-te la bucătărie și întreabă-l pe bucătar dacă nu are cumva niște sfoară. Apoi treci pe la sala mașinilor și cere niște cărbuni. Willie dădu fuga să aducă sfoară și cărbuni și ajunse repede înapoi. Oare ce avea de gând să facă tatăl său? James White a învelit fiecare bucată de cărbune în câteva ziare misionare, apoi le-a înfășurat și le-a legat strâns cu sfoară peste cărbunele dinăuntru. Curând făcuse câteva ghemotoace grele de hârtie gata de a fi aruncate.

Planul lui James White a funcționat. Când s-au ivit alte plute și treceau pe lângă ei, el le-a aruncat oamenilor ghemotoacele de hârtie, care au căzut toate pe plute. Nu se îndepărtaseră bine că James i-a văzut pe oameni citind ziarele.

La apusul soarelui, toți adventiștii s-au adunat la prora vasului și au început să cânte imnuri despre venirea lui Isus.
— Mai vrem, mai vrem! s-au auzit voci în spatele lor, iar, când s-au întors să privească, au văzut că mulți pasageri veniseră să-i asculte. Apoi un bărbat i s-a adresat lui James White:
— Am auzit că soția dumitale vorbește în public. Nu ar vrea să vină să ne vorbească în această seară? Ne-ar plăcea să o auzim. Astfel că în seara aceea Ellen White le-a vorbit pasagerilor adunați în salonul vaporului. Ea le-a spus oamenilor cum ne vorbește natura despre dragostea lui Dumnezeu față de noi. Pasagerii i-au mulțumit foarte călduros. La ora 9 a sosit vremea de culcare.

Dar, înainte să se culce, păzitorii Sabatului I-au mulțumit lui Isus pentru că în ziua aceea îi făcuse în stare să le împărtășească altora iubirea Sa. În ziua următoare, pasagerii adventiști au debarcat pentru a merge la locul de tabără. Erau plini de recunoștință că Isus îi ajutase să împărtășească lumina adevărului cu oamenii de pe plute și cu pasagerii de pe vapor.