1 Mai bine o bucată[[xr:1]] de pâine uscată cu liniște decât o casă plină de cărnuri cu ceartă[[fn:a]]!

Cărnuri. [Jertfe, KJV]. Numai o parte din jertfa de mulţumire era arsă în foc. Restul, cu excepţia părţii pentru preot, era consumat de cel care aducea jertfa, de familia şi prietenii lui (vezi Levitic 7,11-18). Mâncarea şi băutura peste măsură duc în mod natural la ceartă, deoarece supraîncărcarea stomacului se manifestă într-o excitabilitate atât a corpului cât şi a minţii (vezi Proverbe 15,16.17; 16,8).


2 Robul înțelept va stăpâni peste fiul[[xr:1]] care face rușine și va împărți moștenirea cu frații aceluia.

Un argat cu minte. Sclavii ajungeau adesea într-o poziţie înaltă şi uneori erau făcuţi moştenitori (vezi Genesa 15,2.3; 41,37-45; 2 Samuel 16,4; Eclesiast 10,7).


3 Tigaia[[xr:1]] curăță argintul, cuptorul lămurește aurul, iar DOMNUL încearcă inimile.

Tigaia. [Oala de afinare, KJV]. După cum curăţătorul curăţă metalele nobile, tot aşa Domnul curăţă inimile poporului în focul suferinţei (Ieremia 17,10; Maleahi. 3,3; 3T 541; 4T 85).


4 Răufăcătorul pleacă urechea la buza mincinoasă, iar mincinosul ia seama la limba nimicitoare.

Cel rău. Făcătorii de rele au o deosebită plăcere să-i asculte pe cei care gândesc ca ei. Ei găsesc mângâiere şi sprijin în compania lor şi plăcere în răul discutat. "Păsările înaripate" tind să se "strângă într-un loc". ["Cei ce se aseamănă se aducă"].


5 Cine[[xr:1]] își bate joc de sărac își bate joc de Făcătorul lui; cine se bucură de răul altuia nu va rămâne nepedepsit.

Cine se bucură de o nenorocire. Contrastul sugerează că felul de nenorocire la care se face referire aici era acela care aduce pe oameni la sărăcie. Aceia care se căpătuiesc din necazurile săracilor obţin procente mari de câştig din investiţiile lor, dar obţin totodată o măsură zdrobitoare de remuşcare, în ziua când se văd aşa cum îi vede Dumnezeu. Atunci, într-adevăr, ei s-ar arunca bucuros la picioarele sfinţilor proslăviţi pe care i-au păgubit şi s-ar ruga pentru o părticică din bunurile lor veşnice (vezi Iov 31,29; Proverbe 14,31; 24,17.18; Matei 25,40-46; Luca 12,3; 4T 386; EW 294; GC 668).


6 Nepoții sunt cununa[[xr:1]] bătrânilor, și părinții sunt slava copiilor.

Copiii copiilor. Planificarea înţeleaptă pentru fii şi nepoţi şi un respect cuvenit pentru părinţi servesc ca influenţe stabilizatoare în familie şi în stat (vezi Psalm 127,5).


7 Nu se potrivesc vorbele alese în gura unui nebun, cu atât mai puțin minciunile în gura unui om de viță aleasă!

Cuvintele alese. [Vorbire excelentă, KJV]. Vorbirea în cuvinte alese îi conferă omului rău o strălucire înşelătoare, dar minciuna de orice fel strică strălucirea onoarei celor cu autoritate (vezi Isaia 32,5-8).


8 Mita este[[xr:1]] un talisman[[fn:a]] în ochii mituitorului: oriîncotro se întoarce, izbândește.

Darurile. Ebr. shochad, în mod specific "mită", deşi cuvântul poate să însemne şi dar. Shochad e tradus "mită" în 1 Samuel 8,3; Psalm 26,10; Isaia 33,15. Mita orbeşte atât de mult ochii celui care o primeşte încât el lucrează din greu ca să se facă vrednic de dar sau să obţină şi alte beneficii. Afirmarea de către Solomon a realităţii unui astfel de comportament omenesc nu implică neapărat autorizarea ei.


9 Cine iartă[[xr:1]] greșelile caută dragostea, dar[[xr:2]] cine le pomenește mereu își alungă prietenii.

Acoperă o greşeală. Adică prin nerepetarea lor. Această interpretare conferă adevăratul contrast celei de a doua părţi. Aceia care persistă să repete relatarea răului făcut de alţii izbutesc adesea să producă vrăjmăşie între prieteni, cu toate că greşeala, la origine, era mică (vezi Proverbe 16,28; 1 Corinteni 13,6.7; 2T 54; 4T 607).


10 Mai mult îl pătrunde o mustrare pe omul simțit decât o sută de lovituri pe cel fără minte.

Pătrunde mai mult. Adică taie mai adânc.


11 Omul rău nu caută decât răscoală, dar un sol fără milă va fi trimis împotriva lui.

Sol. Ebr. mal'ak, de asemenea cuvântul este folosit şi pentru "înger".


12 Mai[[xr:1]] bine să întâlnești o ursoaică lipsită de pui decât un prost în neghiobia lui.

O ursoaică jefuită. Mânia proverbială a ursoaicei jefuite de puii ei nu e atât de primejdioasă ca perversitatea încăpăţânată a nebunului (vezi Osea 13,8).


13 Celui ce întoarce[[xr:1]] rău pentru bine nu-i va părăsi răul casa.

Rău pentru bine. Vezi Proverbe 20,22; Matei 5,39; Romani 12,17; 1 Tesaloniceni 5,15.


14 Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape, de aceea pune-i[[xr:1]] capăt înainte de a izbucni!

Slobozirea unor ape. Odată ce apa a început să curgă printr-un dig, spărtura se face tot mai mare, până când are loc o inundaţie periculoasă.

A se înteţi. Mai bine, "izbucneşte" sau "porneşte". Ar trebui ca oricine să se ferească de aţâţarea mâniei, tot aşa cum ar trebui să aibă grijă de un dig care ţine apele mării.


15 Cine-l[[xr:1]] achită pe vinovat și cine-l condamnă pe nevinovat sunt amândoi o scârbă pentru DOMNUL.
16 La ce slujesc banii în mâna unui prost încrezut? Să cumpere înțelepciune? Nu-l duce mintea[[xr:1]]!

N-are minte. Adică n-are pricepere. Banii cheltuiţi cu educarea unui asemenea om sunt ca şi irosiţi.


17 Prietenul[[xr:1]] adevărat iubește oricând și în nenorocire ajunge ca un frate[[fn:a]].

Oricând. Semnul unui adevărat prieten este că el stă alături în necaz, ca şi cum ar fi legat prin legături de rudenie (vezi cap. 18,24).


18 Un om[[xr:1]] fără minte bate palma, se pune chezaș pentru aproapele[[fn:a]] său.

Se pune chezaş. Vezi la cap. 6,1.


19 Cine iubește înșelăciunea[[fn:a]] iubește certurile; și cine-și[[xr:1]] înalță pragul caută pieirea.

Zideşte poarta prea înaltă. Unii au considerat că această expresie se referă la construirea unei porţi măreţe de intrare care ar face o casă mică să semene a palat. O asemenea ostentaţie nebunească ar atrage atenţia strângătorilor de impozite şi a hoţilor şi astfel ar provoca nimicirea. Totuşi, nu ştim să fi existat astfel de obiceiuri în vechime (vezi cap. 10,14; 16,18).


20 Cel cu inima strâmbă nu găsește fericirea, iar pe cel cu limba[[xr:1]] înșelătoare îl paște nenorocirea.

Inima prefăcută. Vezi la cap. 11,20.


21 Cine[[xr:1]] dă naștere unui prost va avea necaz, și tatăl unui nebun nu are nicio bucurie.
22 O inimă[[xr:1]] veselă este un bun leac, dar un[[xr:2]] duh mâhnit usucă oasele.

O inimă veselă. O inimă veselă, fericită (vezi la cap. 15,13). A pune un accent deosebit pe bucuria în Domnul, chiar când omul e în necaz sau bolnav, înseamnă a elibera forţe care vor mângâia şi vor da putere atât minţii, cât şi corpului (vezi cap. 16,24; Ed 197; MH 241). Buna dispoziţie realizează adesea lucruri pe care alte remedii nu au capacitatea să le săvârşească.


23 Cel nelegiuit primește mită pe ascuns, ca să strâmbe[[xr:1]] căile dreptății.

Daruri. Mituirea de orice fel face şi pe cel ce dă şi pe cel ce primeşte să păcătuiască. Biblia are multe de spus cu privire la această practică rea, care tinde să facă pe bogat mai bogat şi pe sărac mai sărac (vezi Exod 23,8; Deuteronom 16,19; Isaia 1,23; Ezechiel 13,19).


24 Înțelepciunea[[xr:1]] este în fața omului priceput, dar ochii prostului o caută la capătul pământului.

Înţelepciunea. Omul inteligent se concentrează asupra treburilor lui imediate, nebunul are atenţia împrăştiată în multe direcţii.


25 Un fiu fără minte îi aduce necaz[[xr:1]] tatălui său și amărăciune celei ce l-a născut.
26 Nu este bine să-i pedepsești pe cei nevinovați[[xr:1]], nici să-i biciuiești pe cei de neam ales, împotriva dreptății.

Să osândeşti... la o gloabă. Ebr. 'anash, literal, "a amenda".

Să loveşti. Ebr. nakah, aici probabil, "a bate".

Cei de neam ales. Ebr. nedibim, referindu-se poate la nobleţea persoanelor şi nu la poziţia lor în împărăţie, deşi "din pricina neprihănirii" ["pentru dreptate", KJV] lasă să se înţelege că ei au fost bătuţi pentru că au refuzat să denatureze dreptatea în postura lor de judecători.


27 Cine[[xr:1]] își strunește vorbele știe multe, și cine judecă la rece e un om priceput.

Priceput. Ebr. qar, literal "rece", care denotă un duh încet la mânie, care nu se agită uşor. Tendinţa generală a scrierilor lui Solomon este împotriva vorbirii pripite, necugetate (vezi Proverbe 15,23; 18,6; 25,11; 29,20; Eclesiast 5,2.3; 10,14; 12,10). Totuşi, tradiţia masoretică redă yaqar, "preţios", "apreciat".


28 Chiar[[xr:1]] și un neghiob ar trece drept înțelept dacă ar tăcea și drept om priceput dacă și-ar ține gura.

Chiar şi un prost. [Chiar şi un nebun, KJV]. Atât de strâns sunt legate tăcerea şi înţelepciunea în mintea oamenilor încât un nebun ar putea câştiga reputaţia de om înţelept dacă ar putea săvârşi un lucru imposibil, şi anume acela de a tăcea. Dar omul care se îndoieşte de propria sa înţelepciune nu poate crede că lucrurile stau astfel şi se simte constrâns să-şi demonstreze inteligenţa prin multă vorbărie. Numai aceia care au o puternică încredere în propria lor pricepere pot să stea liniştiţi şi calmi, până în momentul când pot să spună cele câteva cuvinte înţelepte.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

92T 54; 4T 607

22�

CH 28, 79; Ed 197; MH 241, 281; ML 151

27 �

Ed 135; 2T 426