1 Regele David a zis întregii adunări: „Fiul meu Solomon, singurul pe care l-a ales Dumnezeu, este tânăr și lipsit de experiență[[xr:1]], iar lucrarea este însemnată, căci edificiul[[fn:a]] acesta nu este pentru un om, ci pentru DOMNUL Dumnezeu.

Împăratul David a zis. David relatează din nou pregătirile pe care le-a făcut pentru construirea templului şi apelează la cei cu avere şi cu răspundere din Israel să aducă daruri (v. 1-9). Compară cu experienţa lui Moise, care, ca răspuns la instrucţiunile Domnului, a făcut apel la popor să aducă daruri pentru ca să poată fi construit sanctuarul (Exod 25,1-8; 35,4-9), şi a primit un răspuns generos (Exod 35,20-29).

Tânăr şi plăpând. Compară cu 1 Cronici 22,5; 1 Regi 3,7; Proverbe 4,3.

Casa. [Palatul, KJV]. Birah, un cuvânt acadian de împrumut, care de obicei înseamnă palat sau fortăreaţă (Neemia 1,1; 7,2; Estera 1,2.5; 2,3.5.8; 3,15; Daniel 8,2). Aici şi în v. 19 este folosit pentru templu.


2 După cum mi-a stat în putere, am pregătit pentru Casa Dumnezeului meu aur pentru lucrurile de aur, argint pentru lucrurile de argint, aramă pentru lucrurile de aramă, fier pentru lucrurile de fier și lemn pentru lucrurile de lemn, pietre de onix[[xr:1]] și giuvaeruri montate, pietre strălucitoare[[fn:a]] și multicolore, tot felul de pietre scumpe și multă marmură.

Toate puterile. Punându-şi tot sufletul în efortul acesta, David a izbutit să adune mari cantităţi de materiale (cap. 22,14). Iubirea din toată inima naşte slujire din toată inima.


3 Mai mult, în afară de tot ce am pregătit pentru Casa Sfântă, în prețuirea mea față de Casa Dumnezeului meu, dăruiesc Casei Dumnezeului meu tot tezaurul meu de aur și argint:

În dragostea mea. [Pentru că am pus toată afecţiunea mea, KJV]. Datorită iubirii şi consacrării faţă de Dumnezeu, David a fost dispus să dea cu mână largă din propria sa vistierie pentru ca templul să poată fi zidit. El a dat exemplu de dărnicie şi acum putea face apel la dărnicie.


4 trei mii de talanți de aur de Ofir[[xr:1]] și șapte mii de talanți de argint curățit pentru îmbrăcarea pereților clădirilor,

Trei mii de talanţi. Dacă acesta era un talant obişnuit, socotit la 34 kg (vezi vol. I p. 164), cantitatea de aur colectată de David ar fi de 113 tone. Totuşi, nu putem fi siguri cu privire la valoarea exactă a vechilor standarde de greutate. Vezi detalii la p. 122, 123.

Şapte mii de talanţi. Plecând de la talantul de 34 kg (vezi vol. I p. 164), cantitatea de argint cu care s-a contribuit a fost de aproximativ 263 tone. Vezi mai sus la "trei mii de talanţi".


5 pentru toate lucrările pe care le vor face meșterii: aurul pentru ce trebuie să fie de aur și argintul pentru ce trebuie să fie de argint. Cine mai vrea să dăruiască astăzi DOMNULUI, de bună voie, cu mâinile pline?”

Să-şi mai aducă de bună voie. [Să-şi consacre serviciul, KJV]. David s-a dedicat de bunăvoie Domnului şi acum putea să invite şi pe poporul său să facă la fel. El punea semnul egal între planul de construire a templului şi slujirea lui Dumnezeu. Prin credincioşia lor în aceasta privinţă poporul urma să arate cât erau de credincioşi lui Dumnezeu. Slujirea plăcută lui Dumnezeu este slujirea de bunăvoie, bucuroasă şi neîntârziată.


6 Mai marii[[xr:1]] caselor părintești, căpeteniile semințiilor lui Israel, căpitanii peste mii și peste sute și ispravnicii averilor regelui[[xr:2]] au adus și ei daruri de bunăvoie.
7 Au dat pentru slujba Casei lui Dumnezeu cinci mii de talanți de aur, zece mii de darici, zece mii de talanți de argint, optsprezece mii de talanți de aramă și o sută de mii de talanți de fier.

Fier. Plecând de la talantul de 34 kg (vol. I, p. 164), cantitatea de fier strânsă totalizează aproximativ 3770 tone (vezi la v. 4 cu privire la vechile standarde de greutate). Vezi mai mult la p. 122, 123. Fierul era mult mai valoros decât este în prezent.


8 Cei ce aveau pietre scumpe le-au dat în mâinile lui Iehiel[[xr:1]], gherșonitul, pentru vistieria Casei DOMNULUI.
9 Oamenii s-au bucurat de darurile pe care le-au făcut[[xr:1]], pentru că I le dădeau DOMNULUI cu toată inima. Și regele David, de asemenea, s-a bucurat nespus de mult.

Poporul s-a bucurat. O dăruire de bunăvoie pentru Dumnezeu aduce bucurie în inimă. Creştinii care dăruiesc sunt creştini fericiţi. Lipsa de bucurie în viaţă este adesea datorată lipsei de dărnicie din suflet.

Şi împăratul David de asemenea s-a bucurat. David a găsit bucuria dăruirii şi s-a bucurat de bucuria pe care a primit-o poporul său din dăruire. Un creştin darnic ar trebui să fie un creştin bucuros.


10 David L-a binecuvântat pe DOMNUL în fața întregii adunări, zicând: „Binecuvântat fii DOAMNE, Dumnezeul părintelui nostru Israel, din veșnicie în veșnicie!
11 Ale Tale[[xr:1]], DOAMNE, sunt măreția, puterea, strălucirea, biruința și slava, căci tot ce este în ceruri și pe pământ este al Tău! A Ta, DOAMNE, este împărăția, și Tu Te înalți Cel Dintâi peste toate!

A Ta este, Doamne. Prin relaţia personală cu Dumnezeu, David a întrezărit ceva din nemărginita măreţie şi slavă a Cerului şi din totala nevrednicie şi nimicnicie a omului. Cuprins de o adevărată smerenie, el a acordat toată lauda şi cinstea lui Dumnezeu. Compară cu expresia din rugăciunea Domnului: "Căci a Ta este Împărăţia, şi puterea şi slava în veci. Amin!" (Matei 6,13).


12 De la Tine vin bogăția[[xr:1]] și onoarea, Tu stăpânești peste tot, în mâna Ta sunt tăria și puterea, și mâna Ta poate să mărească și să susțină totul.
13 Acum, Dumnezeul nostru, Te lăudăm și preamărim Numele Tău cel măreț.

Te lăudăm. [Îţi mulţumim, KJV]. Închinarea, în semnificaţia ei cea mai înaltă, cuprinde o recunoaştere a măreţiei şi bunătăţii lui Dumnezeu şi răspunsul inimii printr-o recunoştinţă plină de bucurie.


14 Căci cine sunt eu și cine este poporul meu, ca să facem această strângere de daruri? Totul vine de la Tine și din mâna Ta vine tot ce-Ți aducem.

Ce simt eu? David recunoştea propria sa nevrednicia şi totala incapacitate a sa şi a poporului său de a da lui Dumnezeu, dacă nu ar fi pus Dumnezeu Însuşi în inima lor spiritul dăruirii şi în mâinile lor ceea ce să dăruiască.

Din mâna Ta. [Dintr-al Tău, KJV]. David recunoştea sincer că pământul şi toate câte sunt în el sunt ale Domnului şi că prin darurile aduse în ziua aceea el şi poporul său nu făceau altceva decât să întoarcă lui Dumnezeu puţin din ceea ce le dăduse El.


15 Înaintea Ta suntem niște străini[[xr:1]] și călători, ca toți părinții noștri. Zilele noastre[[xr:2]] pe pământ sunt ca umbra și fără nicio nădejde.
16 DOAMNE, Dumnezeul nostru, din mâna Ta vine tot belșugul acesta pe care l-am pregătit ca să zidim o Casă închinată Ție, Numelui Tău celui sfânt! Ale Tale sunt toate.

Toate aceste bogăţii. Adică tot acest belşug de materiale şi de bogăţie.

Din mâna Ta. Tot acest belşug de lucruri de valoare pe care Israel l-a dat pentru Templu venise din mâna lui Dumnezeu şi îi aparţinea Lui de drept. Tot ceea ce are omul vine din mâna darnică şi bogată a lui Dumnezeu (Psalmi 104,28).


17 Știu, Dumnezeul meu, că Tu cercetezi[[xr:1]] inima și că Îți găsești plăcerea[[xr:2]] în curăția de inimă, de aceea Ți-am adus toate aceste daruri cu inimă curată și acum văd cu bucurie cum poporul Tău, care se află aici, Îți aduce darurile lui.

Cercetezi inima. Compară cu Psalmi 7, 9; 11,4; 26,2; 139,1; Ieremia 11,20; Apocalipsa 2,23.

Curăţenia de inimă. [în dreptate, KJV]. Ceea ce-L interesează pe Dumnezeu sunt dreptatea şi mila şi nu formalismul religios şi conformarea exterioară faţă de lege. Integritatea din interior are ca rezultat blândeţea, dreptatea şi bunătatea în exterior. Dumnezeu cere o religie a inimii, care are ca rezultat roadele unei vieţuiri drepte, neprihănite (vezi Mica 6,8).

Ţi-am adus toate aceste daruri de bunăvoie. Nu era nici un semn de făţărnicie în rugăciunea aceasta. Ea pornea dintr-o inimă sinceră. Ceea ce făcuse David, făcuse de bunăvoie şi bucuros, găsind într-o astfel de dăruire cea mai vie bucurie a lui.


18 DOAMNE, Dumnezeul părinților noștri Avraam, Isaac și Israel, ține totdeauna aceste porniri ale gândurilor celor din poporul Tău și călăuzește-le inima spre Tine.

Ţine totdeauna. Adică păstrează totdeauna în inima poporului lui Dumnezeu gândul şi spiritul manifestate astăzi.

Întăreşte-i inima. Sau "îndreaptă-i inima". Lucrarea Duhului lui Dumnezeu asupra inimii oamenilor şi aşezarea iubirii lui Dumnezeu în sufletele oamenilor îi fac să-şi îndrepte gândurile către Cer.


19 Dă-i fiului meu Solomon[[xr:1]] o inimă neîmpărțită, ca să păzească poruncile Tale, înștiințările Tale și legile Tale, ca să împlinească toate aceste lucruri și să zidească edificiul pentru care am făcut[[xr:2]] pregătiri.”
20 David a zis întregii adunări: „Binecuvântați-L pe DOMNUL, Dumnezeul vostru!” Și toți cei strânși acolo L-au binecuvântat pe DOMNUL, Dumnezeul părinților lor. Apoi s-au plecat și s-au închinat înaintea DOMNULUI și înaintea regelui.

S-au închinat. Cuvântul tradus aici prin "închinat" înseamnă în principiu "a se pleca până la pământ", "a se prosterne". Prin laude pline de recunoştinţă, poporul şi-a înălţat inima închinându-se lui Dumnezeu. De asemenea printr-o recunoaştere voioasă a ceea ce datorau exemplului şi îndemnului lui David, ei au prezentat omagii regelui lor.


21 A doua zi după aceasta, au adus ca jertfă și ardere-de-tot DOMNULUI o mie de viței, o mie de berbeci și o mie de miei, împreună cu jertfele de băutură și o mulțime de jertfe pentru tot Israelul.
22 Au mâncat și au băut în ziua aceea înaintea DOMNULUI cu mare bucurie. L-au întronat a doua oară pe Solomon, fiul lui David, l-au uns[[xr:1]] conducător înaintea DOMNULUI, iar pe Țadoc l-au uns preot.

A doua oară. Cu privire la prima dată când a fost făcut Solomon rege, vezi la 1 Cronici 23,1; 1 Regi 1,32-40.


23 Solomon s-a așezat pe tronul DOMNULUI, ca rege în locul lui David, tatăl său. Lucrurile i-au mers bine și tot Israelul l-a ascultat.

În locul tatălui său David. Cu toate că David era încă în viaţă, la data aceasta, toată

conducerea efectivă a treburilor statului a fost încredinţată lui Solomon.


24 Toți comandanții și vitejii și chiar toți fiii regelui David au făgăduit supunere[[xr:1]] regelui Solomon.

S-au supus. Adică au făgăduit să asculte de Solomon. Lucrul acesta era deosebit de important având în vedere conspiraţia lui Adonia (1 Regi 1,5-53).


25 DOMNUL l-a înălțat pe Solomon în văzul întregului Israel și i-a făcut domnia mai strălucită[[xr:1]] decât a fost a oricărui rege al lui Israel înaintea lui.
26 David, fiul lui Ișai, domnise peste tot Israelul.
27 Vremea[[xr:1]] cât a domnit peste Israel a fost de patruzeci de ani: la[[xr:2]] Hebron a domnit șapte ani, iar la Ierusalim a domnit treizeci și trei de ani.

Patruzeci de ani. Potrivit cronologiei folosite probabil în acest comentariu (vezi vol. II, p. 134, 162, 77), David a domnit aproximativ între anii 1011 şi 971 î.Hr. Şapte ani. Compară cu 2 Samuel 5,5 (vezi vol. II, p. 133).


28 A murit[[xr:1]] după o bătrânețe fericită, sătul[[xr:2]] de zile, de bogăție și de slavă. Și în locul lui a domnit Solomon, fiul său.
29 Faptele regelui David, cele dintâi și cele de pe urmă, sunt scrise în Cartea lui Samuel, văzătorul, în Cartea lui Natan, profetul, și în Cartea lui Gad, văzătorul,

Cartea lui Samuel. Versetul 29 îndreaptă atenţia asupra existenţei unui număr de cărţi importante care raportau istoria timpurie a lui Israel.


30 împreună cu toată domnia și toate[[xr:1]] isprăvile lui, precum și ce s-a petrecut pe vremea lui, fie în Israel, fie în toate celelalte regate.

Ce s-a petrecut. Adică vremurile bune şi rele prin care a trecut, diferitele primejdii prin care au trecut el, poporul său şi popoarele din jur.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1-20 PP 751-753

1 �

�

PK 37

1-9 �

PP 751

5 �

�

CS 127; PK 62; 8 T 45

10-17 �

5T 735

18-20 �

PP 752

11.12 �

MB 176

12 �

3T 549

14 �

COL 362; CS 18,46, 157, 198, 300; FE 82; MYP 313; PP 753; 4 T 78, 596; 5T 268, 271, 382, 737; 6T 480, 481.

15 �

Ed 165

16 �

4T 78