O călătorie misionară

Probabil că ucenicii lui Isus au fost foarte entuziasmați, deoarece El era pe punctul de a-i trimite în călătorii misionare. Ucenicii erau doisprezece și urmau să meargă doi câte doi. Matei îi numește apostoli. Mai întâi, te rog să numești pe cât de mulți dintre ei și apoi citește lista în Matei 10:24.

Cei doisprezece bărbați au fost cu Isus multă vreme. Ei L-au ascultat învățând și când I-au pus multe întrebări, El i-a învățat multe lucruri. Ei învățau acum diferența dintre lucrurile greșite pe care ceilalți le propovăduiau și lucrurile adevărate pe care Dumnezeu le-a spus în Cuvântul Său. Ei au văzut multe minuni, au vorbit cu mulți oameni și, la fel ca diaconii din bisericile noastre, au ajutat mulțimile care veneau să Îl asculte pe Isus. Totodată, ei au adus mulți oameni la Isus, oameni care aveau nevoie de ajutorul Lui special.

Isus a știut că, mult timp după ce El avea să fie deja la cer, vor exista mulți ucenici care să le vorbească oamenilor de pretutindeni despre El și Împărăția Lui. Dar cei doisprezece ucenici speciali ai Lui urmau să fie primii conducători și învățători ai bisericii Sale. Așa că i-a chemat pe toți laolaltă să le spună ce dorea El ca ei să facă. Unde nu puteau merge în prima lor călătorie singuri și unde puteau merge? Matei 10:5,6.

La fel ca alți iudei din acele timpuri, ucenicii credeau că nu trebuie să aibă nimic de-a face cu neamurile și samaritenii. Isus îi iubea și pe aceștia, dar El știa că ucenicii nu erau încă pregătiți să le vorbească. În această călătorie, ei urmau să meargă doar la iudei și în locurile în care Isus fusese deja. Ce trebuiau să le spună oamenilor cu care vorbeau? Matei 10:7. 

Gândeşte-te:

Poți numi câteva din minunile pe care ucenicii L-au văzut pe Isus înfăptuindu-le?

Ai mers vreodată într-o călătorie fără mama sau tata? Poate că ai fost cu bunicul sau bunica, un unchi sau o mătușă. Ai fost entuziasmat? În același timp ai fost și puțin speriat? Probabil că aceleași simțăminte le aveau și ucenicii lui Isus când El le-a povestit despre călătoriile pe care urmau să le facă.

Tu ce iei cu tine când mergi într-o călătorie? Dar Isus dorea ca ucenicii Lui să se încreadă în Dumnezeu. Așa că ce le-a spus El despre a câștiga câțiva bănuți în plus sau a face rost de haine și mâncare? Matei 10:9,10.

Fără îndoială că ucenicii aveau nevoie de credință, nu-i așa? Ce le spunea Isus acum era foarte diferit de modul în care unii din învățători se îmbrăcau și se comportau atunci când călătoreau.

Isus le-a spus ucenicilor Săi despre multe lucruri de care aveau nevoie în acea primă călătorie. Ei trebuiau să își amintească aceste lucruri în multele călătorii misionare în care urmau să mai meargă după aceea. De aceste lucruri trebuie să ne amintim și noi atunci când facem lucrare misionară pentru Isus. Unul din cele mai minunate și mai palpitante lucruri pe care Isus le-a dat ucenicilor înainte de a pleca a fost putere. Citește Matei 10:1,8.

Imaginează-ți că Isus le-a încredințat puterea de a face minuni! Dar oamenii urmau să știe că puterea întotdeauna venea de la Isus, și nu de la ucenici; pentru că ei urmau să facă acele minuni în numele Lui. Ucenicii au fost bucuroși că aveau să meargă doi câte doi, ca să se poată încuraja unul pe celălalt. Și se puteau ruga împreună în fiecare zi. 

Gândeşte-te:

Cum crezi că s-au simțit ucenicii când au pornit în călătorie? Crezi că se încredeau în ei sau în Dumnezeu?

Ucenicii porniseră în călătoriile lor misionare și Isus era singur; dar El nu a încetat să lucreze. În fiecare zi era ocupat, învățând și predicând. În același timp, El Se gândea la ei și Se ruga pentru ei.

Când s-au întors, ucenicii așteptau cu nerăbdare să Îi povestească lui Isus despre călătoria lor și despre multele lucruri care s-au întâmplat. Dar, ca de obicei, erau mult prea mulți oameni în jurul lui Isus pentru ca ei să poată vorbi cu El așa cum își doreau. Erau obosiți și nerăbdători să rămână singuri cu El pentru o vreme. Și Isus Își dorea acest lucru. El știa că toți aveau nevoie de un loc liniștit în care să se odihnească. Ce a hotărât să facă? Marcu 6:31,32.

Probabil că ucenicii au început să vorbească de îndată ce au fost singuri în barcă. Dar crezi că oamenii de pe mal doreau ca ei să plece? Au rămas să vadă încotro se îndreptau? Desigur. Crezi că mulți dintre ei i-au urmat? Da. Unii au mers cu barca, iar în timp ce alții alergau spre ei de pe malul lacului, și mai mulți oameni i-au văzut și li s-au alăturat. Curând mii de oameni Îl așteptau pe Isus înainte ca El să ajungă acolo. Marcu 6:33.

Dar Isus a ajuns într-un loc în care știa că puteau fi singuri măcar pentru o vreme. Liniștiți, au urcat pe coama muntelui și au avut discuții frumoase, deși nu atât cât și-ar fi dorit ei.

Ucenicii I-au povestit lui Isus despre lucrurile bune care li se întâmplaseră în călătoriile lor și I-au mai spus despre lucrurile care nu au fost atât de frumoase. Ei au făcut și greșeli, dar nu le-a fost teamă să Îi povestească totul. Au ajutat mulți oameni, și acest lucru i-a făcut fericiți. Acest lucru L-a făcut fericit și pe Isus. El le-a spus ce să facă în ocazia viitoare. Le-a răspuns la întrebări și le-a explicat multe lucruri în timp ce stăteau și povesteau, odihnindu-se pentru o vreme. 

Gândeşte-te:

Ție îți place să vorbești cu Isus? Ce ai să Îi spui?

Isus și ucenicii Lui vorbiseră și se odihniseră într-un loc liniștit pe coama muntelui. Dar mii de oameni Îl așteptau și întrebau de El. Când a coborât din locul în care s-au odihnit și au vorbit, El a privit în jos spre locul în care se îndreptau oamenii care Îl așteptau. Cum S-a simțit? A fost nerăbdător? Și-a dorit ca aceștia să nu fi venit după El? Marcu 6:34.

Deoarece era vremea Paștelui, mulți oameni care auziseră despre Isus și se îndreptau acum spre Ierusalim au urmat mulțimea. Acum așteptau să Îl vadă și să Îl și audă. Lui Isus I-a părut rău pentru ei. El știa că aceștia se săturaseră să îi asculte pe cărturari și farisei, dar mai știa și că la Ierusalim urmau să îi asculte tot pe aceștia. Ei aveau nevoie să asculte adevărul despre dragostea lui Dumnezeu și despre Împărăția Lui.
 

Așa că Isus a vorbit din nou și din nou. Și oamenii L-au tot ascultat. Acolo erau strânși cam 5 000 de bărbați, în afară de femei și copii; așa că probabil erau cel puțin 10 000 de oameni strânși în acea zi. Isus nu avea un microfon așa cum au predicatorii acum. Dar acei oameni erau atât de tăcuți, încât toți Îl puteau auzi.

Oră după oră, ei L-au ascultat pe Isus. De fapt, oamenii erau atât de interesați de ce spunea Isus încât nici măcar nu s-au mai gândit la mâncare. Dar acum se apropia seara. Oamenii au fost acolo toată ziua și Isus știa că le era foame. Și ucenicii știau. Ce au spus ei că ar trebui să facă Isus înainte de lăsarea întunericului? Marcu 6:35,36. Ce au spus ei părea o idee bună; dar ce le-a spus Isus și ce au răspuns ei? Marcu 6:37. 

Gândeşte-te:

Chiar dacă ar fi avut suficienți bani, crezi că ar fi putut cumpăra atâta mâncare, ar fi găsit o modalitate să o transporte și apoi ar fi hrănit toți acei oameni?

Tu ce ai fi crezut dacă ai fi fost cu ucenicii și L-ai fi auzit pe Isus spunându-le să hrănească peste 10 000 de oameni înfo- metați? Dar Isus nu era îngrijorat deloc. El le ceruse ucenicilor să vadă ce mâncare puteau găsi chiar acolo. Nici măcar un supermarket nu le-ar fi ajuns, dar ei au ascultat de Isus oricum. Nu după mult timp, Andrei, fratele lui Petru, s-a întors la Isus. Ce a spus el? Ioan 6:8,9.

Cât de frumos ar fi dacă am cunoaște toată povestea despre cele cinci pâini și cei doi pești. Poate că mama băiatului i-a pregătit un prânz rapid când l-a lăsat să meargă să Îl asculte pe Isus.

El ascultase toată ziua cuvintele minunate pe care Isus le rostea. Îți poți imagina un băiat care să fie atât de interesat încât să uite să mănânce? Și îți poți imagina cât de foame trebuie să îi fi fost seara? Poate că atunci când Andrei s-a apropiat de el, căutând mâncare, băiatul a crezut că mâncarea era pentru Isus. El i-a dat bucuros prânzul lui Andrei și poate chiar a mers împreună cu el să vadă cum I-l dă lui Isus. Când băiatul a auzit ce a spus Andrei și apoi răspunsul lui Isus, cu siguranță că s-a întrebat ce urma să se întâmple. Ioan 6:10. 

Gândeşte-te:

Te întrebi și tu ce s-a întâmplat după aceea? Uitau ucenicii că Isus era totodată și Dumnezeu și că la Dumnezeu nimic nu este imposibil?

Nu a trecut mult până toți oamenii s-au așezat în grupuri pe iarba verde. Ucenicii puteau merge cu ușurință de la un grup la altul. Dar ei încă nu aveau hrană, în afară de prânzul băiatului pe care îl avea Isus în mână. Probabil că toți priveau și ascultau când El a privit în sus spre cer și a binecuvântat micul prânz al băiatului. Marcu 6:39-41.

Apoi s-a întâmplat ceva uimitor. Băiețelul, care a fost de acord să își dea prânzul, probabil că a fost foarte entuziasmat privind cum Isus rupea hrana în bucăți și începea să le-o dea ucenicilor de îndată ce ei ajungeau la hrană. Ucenicii au trecut repede pe la toate grupurile strânse acolo și oamenii dădeau mâncarea din mână în mână. De fiecare dată când ucenicii se întorceau după mai mult hrană, Isus le dădea cât puteau cuprinde ei în mâini.

Îți poți imagina cât de uimiți și de entuziasmați au fost oamenii în timp ce au mâncat? Nu era mâncare de fițe. Era ca hrana simplă pe care o serveau de obicei acasă și avea gust bun. Toți au avut atât cât și-au dorit. Nimeni nu a rămas flămând. Marcu 6:42. Desigur, Isus și ucenicii au mâncat și ei. La fel și băiețelul. Când toți s-au săturat, ce le-a spus Isus ucenicilor să facă? Ioan 6:12.

A rămas suficientă hrană încât oamenii să o poată împărți cu cei care nu au fost acolo în acea zi. Matei 14:20,21. Crezi că băiețelul care în mod altruist și-a împărțit prânzul cu ceilalți a dus și el ceva acasă? Crezi că le-a spus oamenilor ce s-a întâmplat în acea zi? 

Gândeşte-te:

Ucenicii au luat hrana miraculoasă de la Isus și au împărțit-o oamenilor flămânzi. Tot așa vrea Isus să dăm și noi dragostea Sa oamenilor și să le spunem vestea bună că El Se întoarce curând. Dacă noi Îi dăm lui Isus inima noastră, ne poate El folosi să îi ajutăm pe semeni? Poți transmite celorlalți astăzi fericire? În ce moduri poți face acest lucru?

Ferma-minune – partea a 2-a - de Amy Sherrard

Unde să găsească Ed Sutherland și Percy Magan 5 000$ în doar zece zile? Ed a hotărât să vorbească cu mătușa lui bogată, Nellie Druillard. Mătușa Nellie s-a uitat la nepotul ei și a dat din cap. „La ce vă gândiți, băieților?”, i-a întrebat ea. „Cum de întotdeauna vă apucați de planuri atât de nebunești? Nu aveți bani și s-ar părea că ferma este lipsită de speranță.”

Ed a dat din cap aprobator. „Știu, mătușă! La fel am simțit și noi. Și am hotărât că nu vom face nimic acolo. Dar apoi am hotărât să facem ce vrea Isus să facem. Așa că îți cer să ne ajuți.” Mătușa lui Ed s-a gândit la toate lucrurile pe care i le povestise el despre fermă. Apoi a luat o hotărâre. „Nu, pur și simplu nu cred că va funcționa. Nu îmi voi investi banii în acel loc.”

Desigur, Ed a fost dezamăgit. „Ei bine”, a spus el, „atunci voi face rost de bani din alt loc. Eu și Percy vom asculta de Isus.” Dar chiar când s-a întors să plece, mătușa lui l-a strigat din nou. „Îți spun ce voi face”, a spus ea. „Voi vedea ferma cu ochii mei.” Așa a și făcut.

Când Ed Sutherland și mătușa lui au mers la fermă, Percy, Ellen White și alți câțiva slujbași ai bisericii au fost și ei prezenți. „Este în zadar”, i-a spus Percy lui Ed. „Doamna în vârstă care deține terenul vrea 1 000$ în plus.” Mătușa lui Ed s-a simțit ușurată. „Ha! Mă bucur că nu vom lua terenul!” a exclamat ea. Ochii lui Ellen White străluceau. „Bucuroasă! Eu nu l-aș lăsa pe Satana să Îi strice planul lui Dumnezeu din cauza la 1 000$. Dă-i banii, Nell! Acesta este locul pe care Domnul a spus că trebuie să îl luăm.”

Nellie a dat banii și Ellen White i-a făcut o promisiune. „Nell”, a spus ea, „crezi că este momentul să încetezi să mai lucrezi pentru că ești bătrână și nu mai ai mult de trăit și pentru că sănătatea ta nu este prea bună. Dar, dacă vei avea grijă de Ed și Percy și îi vei ajuta în ceea ce vrea Isus ca ei să facă, Dumnezeu îți va da sănătate și putere să faci mai mult decât ai făcut înainte.”

Aceasta era o făgăduință minunată și Nellie a hotărât să creadă în ea. S-a ținut Dumnezeu de promisiune? Da. Pe terenul de la fermă au crescut alimente bune? Cu siguranță. Acolo a fost construită o școală căreia i-au pus numele Colegiul Madison. Apoi a fost construit un sanatoriu (un fel de spital). Ed și Percy s-au făcut amândoi medici, pentru a putea ajuta la sanatoriu. De asemenea, la colegiu erau instruite asistente medicale, pentru a putea îngriji de oamenii bolnavi. Și Nellie, căreia acum toți îi spuneau „Mama D”, a ajutat. A mai trăit ea mulți ani? Da. Ea a trăit peste nouăzeci de ani.

A meritat ca Ed și Percy să se încreadă și să dea ascultare soliei pe care Isus i-a dat-o lui Ellen White pentru ei? Crezi că merită ca noi să ne încredem și să ascultăm de soliile lui Isus pentru noi? Da, cu siguranță. (Sfârșit)