Surpriza plăcută a lui Dumnezeu

Știi că Biblia are două părți? Prima parte se numește Vechiul Testament. O poți găsi la începutul Bibliei.

Vechiul Testament relatează întâmplări despre mulți oameni. Despre Adam, Noe, Moise, David, Ilie și Daniel. Vechiul Testament mai vorbește și despre promisiunea lui Dumnezeu de a-L trimite pe Fiul Lui, adică pe Isus, să moară pentru noi. Și ne spune ce au scris profeții Lui despre momentul când Isus avea să vină în lumea noastră și despre locul unde avea să se nască. Dumnezeu i-a ajutat pe profeți să scrie aceste lucruri pentru ca oamenii să fie pregătiți când Isus avea să vină.

Până acum am învățat despre întâmplările din Vechiul Testament. De acum vom începe să cunoaștem povestirile din a doua parte a Bibliei, care se numește Noul Testament. Poți ruga pe cineva să te ajute să găsești secțiunea aceasta în Biblia ta. Noul Testament ne spune cum a venit Isus în lumea noastră ca un bebeluș și ce s-a întâmplat când El a trăit aici.

De foarte mulți ani – încă de pe vremea lui Adam –, oamenii lui Dumnezeu își doriseră să vină Isus. Acum, în sfârșit, sosise momentul ca El să se nască. Dar cei mai mulți oameni nu erau pregătiți să-L întâmpine pe Isus. Ei nu-L iubeau pe Dumnezeu și făceau lucruri rele în fiecare zi. Povestirea noastră din săptămâna aceasta este despre un bărbat special pe care Dumnezeu l-a trimis să-i ajute pe oameni să se pregătească pentru venirea lui Isus. Vom afla mai multe despre el mâine.

Aproape sosise timpul ca Isus să vină în lumea noastră, dar, din nefericire, cei mai mulți oameni nu erau gata să-L întâmpine. Doar puțini Îl mai iubeau și Îl mai ascultau pe Dumnezeu. Doi dintre aceștia erau Zaharia și soția lui, Elisabeta. Ei erau bătrâni și nu aveau copii. Ce altceva mai spune Biblia despre ei? Luca 1:6

Zaharia era un preot care, din când în când, lucra la templu. Într-o zi i-a venit rândul să ardă tămâie în Sfânta, sau Locul Sfânt. În timp ce stătea în fața altarului de aur, dintr-odată a apărut în fața lui un înger strălucitor, învăluit în lumină. Lui Zaharia i-a fost cam teamă. Ce a spus îngerul? Luca 1:13,14

Îngerul i-a mai spus lui Zaharia că Ioan nu trebuia să bea niciodată vin sau alcool de niciun fel. Și că Ioan avea să fie plin de Duhul Sfânt, chiar de când era un bebeluș. Dumnezeu voia ca Ioan să facă o lucrare specială, și anume să-i ajute pe oameni să se pregătească pentru venirea lui Isus. Ce veste minunată!

Dar, chiar dacă se rugase pentru ca Isus să vină curând, lui Zaharia îi venea greu să creadă ce îi spunea îngerul. Era sigur că el și soția lui erau prea bătrâni ca să mai aibă un copil. Putea Dumnezeu cu adevărat să facă ce promisese? Putem fi siguri că ce spune Dumnezeu se va întâmpla în realitate? Ar trebui să spunem vreodată: „Nu cred că Dumnezeu poate să facă ce a promis”?

Un înger îl vizitase pe Zaharia în templu și îi spusese că urma să aibă un copil. Îți amintești cum i-a zis să-l numească pe bebeluș?

Dar Zaharia nu a crezut ce a spus îngerul și l-a întrebat cum putea să știe sigur că Dumnezeu Se va ține de cuvânt. Ce a spus îngerul? Luca 1:19 Ca să-i dea fericita veste lui Zaharia, Dumnezeu îl trimisese pe Gabriel – îngerul cel mai apropiat de Dumnezeu. Să nu-l creadă pe Gabriel era ca și când nu Îl credea pe Dumnezeu. Ce i-a spus îngerul că avea să i se întâmple lui Zaharia pentru că nu crezuse promisiunea lui Dumnezeu? Luca 1:20

După ce îngerul Gabriel a plecat, Zaharia a ieșit din Locul Sfânt. Oamenii care așteptau afară și-au dat seama că ceva deosebit se întâmplase cu el. Fața îi strălucea de lumina slavei lui Dumnezeu.

Zaharia ar fi trebuit să se roage pentru popor, dar, când a încercat să vorbească, nu a putut spune nimic. Exact așa cum spusese îngerul Gabriel, Zaharia nu mai putea vorbi. Cumva, poate în scris, Zaharia le-a explicat oamenilor despre înger, despre copilul special care avea să se nască și despre lucrarea importantă pe care Ioan avea să o facă. Când soțul ei a ajuns acasă, Elisabeta trebuie să fi fost foarte surprinsă că el nu putea vorbi. Dar, vai, cât de fericită a fost când a aflat că în curând urma să aibă un băiețel!

Totul se întâmplase exact așa cum spusese îngerul Gabriel. Nu după mult timp s-a născut băiețelul lui Zaharia și al Elisabetei. Erau foarte fericiți, și la fel și vecinii și prietenii lor.

Când copilașul a împlinit opt zile, sosise timpul să i se dea un nume. Vecinii au crezut că avea să se numească Zaharia, ca tatăl lui. Dar Elisabeta a zis: „Nu, o să-l cheme Ioan.”

Ioan? Vecinilor nu le-a plăcut ideea. Pe nimeni din familia lui Zaharia nu îl chema Ioan. Așa că l-au întrebat pe Zaharia care voia să fie numele bebelușului. Biblia ne spune ce s-a întâmplat mai departe. Luca 1:62,63

Imediat, Zaharia a putut din nou să vorbească. Ce a zis el? Luca 1:76 Zaharia și Elisabeta știau că Dumnezeu îl alesese pe fiul lor, Ioan, ca să ajute poporul să se pregătească pentru venirea lui Isus. Aceasta era cea mai importantă misiune pe care Dumnezeu o ceruse vreodată cuiva s-o facă!

Părinții buni încep să-i învețe pe copiii lor să asculte când aceștia sunt încă bebeluși și la fel au făcut și Elisabeta și Zaharia. Ei au avut mare grijă de Ioan și l-au învățat cu multă atenție despre Dumnezeu. I-au povestit despre vizita îngerului și i-au explicat lucrarea specială pe care Dumnezeu voia ca el s-o facă. L-au ajutat să aleagă ce e bine, indiferent ce spuneau ceilalți. De ce era important ca Zaharia și Elisabeta să-l educe cu mare atenție pe Ioan încă de foarte mic?

Când Ioan, fiul lui Zaharia și al Elisabetei, a fost suficient de mare ca să meargă la școală, el nu a mers la școală cu ceilalți băieți. Învățătorii din școli predau multe lucruri greșite despre Dumnezeu. Ca să fie un bun lucrător pentru Dumnezeu, Ioan avea nevoie să învețe lucrurile corecte.

Știi ce școală a ales Dumnezeu pentru Ioan? Deșertul. Luca 1:80 În pustiu, Ioan putea să se roage, să studieze Biblia și să învețe despre Dumnezeu de la lucrurile pe care El le făcuse. Ioan a trăit o viață foarte simplă în deșert. Purta haine făcute din păr de cămilă și mânca miere și ce mai găsea pe acolo.

Lui Ioan îi plăcea să trăiască în pustiu. El nu voia să locuiască în oraș, unde oamenii făceau multe lucruri rele. Știa că, dacă se obișnuia să vadă lucruri rele, după puțin timp acestea nu o să i se mai pară lucruri rele. În deșert, Ioan petrecea mult timp cu Dumnezeu.

Ioan nu stătea acolo tot timpul. Uneori pleca din deșert ca să poată petrece timp cu oamenii. Voia să învețe tot ce putea despre oameni și apoi să găsească cea mai bună metodă de a-i ajuta să se pregătească pentru venirea lui Isus.

În cele din urmă, Ioan a fost gata să fie profetul lui Dumnezeu. Pentru că știa Biblia foarte bine, el le-a putut predica oamenilor adevărul. Și, pentru că Îl iubea pe Dumnezeu și se încredea în El foarte mult, își dădea seama ce aveau nevoie oamenii să audă. Și nu îi era frică de ce ar fi putut să-i spună sau să-i facă ei.

Ioan trăia în pustiu și Dumnezeu îl ajutase să se pregătească pentru a le predica oamenilor despre pocăință, adică despre regretul că păcătuiseră. Dacă îl ascultau pe Ioan și făceau ce spunea el, atunci ei aveau să fie pregătiți să-L întâmpine pe Isus când avea să vină.

Când a sosit momentul ca Ioan să-și înceapă lucrarea specială, el predica folosind cuvinte care îi uimeau foarte mult pe oameni. „Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape”, spunea el. „Pregătiți calea Domnului!” A ne pocăi înseamnă a ne părea rău cu adevărat pentru păcat.

Mii de oameni se grăbeau să meargă în pustiu să îl audă pe Ioan predicând. Nu mai auziseră pe nimeni care să spună astfel de lucruri. Chiar urma Isus să vină curând? Chiar făceau ei lucruri atât de rele? Aveau nevoie să se pocăiască? Dintr- odată, oamenii și-au dat seama că nu erau pregătiți pentru venirea lui Isus. Mulți l-au întrebat pe Ioan: „Ce trebuie să facem?”

Ioan le-a spus că nu era suficient doar să spună că ei erau poporul lui Dumnezeu. Trebuiau să se pocăiască. Ioan a explicat că adevărata pocăință însemna să nu mai păcătuiești și să începi să faci lucruri bune. Ei trebuiau să nu mai fure, să nu mai fie egoiști sau răi. Trebuiau să fie buni, corecți și ascultători. Luca 3:10-14

Mulți din popor I-au spus lui Dumnezeu că regretă că fac lucruri rele. Pentru a le arăta că Dumnezeu le iertase păcatele și că avea să-i ajute să aleagă ce e bine, Ioan îi boteza pe oameni în râul Iordan. Făcea Ioan cu devotament lucrarea specială pe care Dumnezeu voia ca el s-o facă?

Cum îl chema pe îngerul care a vorbit cu Zaharia în templu? A crezut Zaharia ce a spus îngerul? I-a ajutat Ioan pe mulți oameni să se pregătească pentru venirea lui Isus?

Ce înseamnă „să te pocăiești”? Când ne pocăim cu adevărat, vom continua să facem aceleași păcate iarăși și iarăși?

Isus revine. Trebuie să ne pregătim? Cum putem fi gata? Cum te poți pregăti pentru lucrarea importantă pe care Dumnezeu vrea ca tu să o faci?

„Ochi care să vadă”, de James Dietrich

Când ne-a creat, Dumnezeu ne-a lăsat cinci căi prin care să învățăm despre lucrurile făcute de El. Uneori, noi le numim „cele cinci simțuri”. Ai idee care sunt? Poți să auzi? Poți să vezi? Poți să atingi lucruri? Dar, de mirosit, poți mirosi? Gusturile le simți?

Cele cinci simțuri sunt foarte speciale și în fiecare săptămână vom învăța mai multe despre unul dintre ele: văzul. Cum vedem? Cu ochii. Biblia ne spune cine ne-a făcut ochii. În Proverbele 20:12 se spune: „Urechea care aude și ochiul care vede, și pe una, și pe cealaltă, Domnul le-a făcut.” Când Dumnezeu face ceva, putem fi siguri că este ceva foarte bun? Da. Poți să te gândești la niște lucruri deosebite pe care le pot face ochii tăi?

Un lucru extraordinar este că ei pot vedea când este lumină și pot vedea și când este întuneric. Când ieși afară într-o zi însorită, soarele poate părea foarte strălucitor la început, dar ochii se obișnuiesc. Și, dacă te trezești în mijlocul nopții, probabil poți să vezi lucrurile din camera ta, chiar dacă este întuneric.

Un alt aspect extraordinar legat de ochi este că pot vedea lucruri care sunt aproape și lucruri care sunt departe. Poți să apropii o floricică de fața ta ca s-o vezi mai bine și poți de asemenea să vezi luna și stelele noaptea, chiar dacă ele sunt foarte, foarte departe.

Sunt multe alte lucruri pe care le-am putea spune despre ochii noștri, dar vom mai vorbi numai despre încă un lucru săptămâna aceasta, și anume despre culori. Ce lucru minunat este să putem vedea diferite culori!

Ce exemple de culori poți da? Gândește- te doar cât de gri sau de monotonă ar fi lumea noastră dacă nu am vedea nicio culoare! Dar cât de frumos este că putem vedea multe culori, precum culoarea roșie, verde, violet și galbenă!

Dacă ai ochi cu care să vezi, nu uita să-I mulțumești lui Dumnezeu pentru ei. Totuși nu toți oamenii au ochi care văd bine, și este un lucru tare trist. Ai grijă să îi ajuți cât de mult poți pe cei care nu văd bine. Într-o zi, Isus va veni. Și Biblia spune că atunci „se vor deschide ochii orbilor” (Isaia 35:5). Ce zi fericită va fi aceea!