„Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția cerurilor! Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiați! Ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul! Ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire, căci ei vor fi săturați!” Matei 5:3–6
Isus a ales doisprezece bărbați dintr-un grup mai mare de apropiați și i-a uns să fie apostoli. Mai târziu, vor fi și alți apostoli (precum apostolul Pavel), dar acești primi doisprezece apostoli aveau să fie conducătorii noii biserici creștine după întoarcerea lui Isus în cer.
Însă aveau nevoie de instruire pentru această lucrare importantă. Aveau nevoie să înțeleagă ce însemna acea împărăție la care făcuse referire Isus atunci când a spus: „Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape.” (Matei 4:17) De asemenea, aveau nevoie să știe ce fel de locuitori se vor găsi în această împărăție.
După ce Isus i-a rânduit pe cei doisprezece apostoli, El i-a condus jos de pe munte pe plaja nisipoasă de la marginea lacului. Acolo se adunau deja mulțimi de oameni veniți de peste tot. Ei veniseră „ca să-L asculte și să fie vindecați de bolile lor. (...) Și tot norodul căuta să se atingă de El, pentru că din El ieșea o putere care-i vindeca pe toți”. (Luca 6:17,19) Ce scenă trebuie să fi fost aceea!
În curând, pe plaja îngustă se adunaseră mult prea mulți oameni ca să-L vadă și să-L audă. Prin urmare, Isus și recent numiții apostoli s-au urcat înapoi pe munte, conducând mulțimile nerăbdătoare. Au găsit un loc cu iarbă, plat și deschis, unde oamenii puteau să stea confortabil în timp ce-L ascultau pe Isus.
Imaginează-ți că te afli în mulțimea aceea. Încă este dimineața devreme și o briză blândă mișcă iarba. Oamenii din jurul tău, precum și apostolii din jurul lui Isus, speră cu toții că El va face un anunț palpitant despre noua împărăție pe care o așteaptă.
Când Isus a fost gata să vorbească, mai întâi i-a privit pe cei doisprezece apostoli ai Lui (Luca 6:20). Aceștia erau în perioada de instruire, iar pentru ei era foarte important să cunoască ceea ce urma să spună El. După aceea, El a privit mulțimea de oameni. Știa că ei voiau să audă despre Împărăția Lui și despre asta avea să și vorbească, dar nu urma să fie deloc ce așteptau ei. În schimb, a vorbit despre pregătirea pentru Împărăția Lui.
Aplicație: Ce este mai important – să ai măreție lumească sau să te pregătești pentru împărăția cerească?
Mulțimea de pe versantul muntelui se aștepta ca Isus să le spună despre Împărăția Lui și când anume avea să o întemeieze. Dar El știa că mai întâi aveau nevoie să cunoască ce fel de locuitori urmau să se regăsească în Împărăția Lui. Toți cei prezenți erau siguri că Mesia îi va elibera de romani. Sărmanii oameni priveau înainte spre o viață când aveau să trăiască în conace și nu în colibe. Se așteptau să aibă parte de multă mâncare și să nu le mai fie foame niciodată. De asemenea, sperau să poarte haine frumoase, scumpe, cum purtau împărații. Atunci nu vor mai avea nevoie de haina dintr-o singură bucată cu care se înfășurau atât ziua, cât și noaptea. Mai credeau că vor avea în cele din urmă destul timp ca să se odihnească și nu trebuiau să mai muncească atât de greu.
Cărturarii și fariseii erau siguri că ei vor ocupa pozițiile cele mai importante în noua împărăție. Aceștia nu aveau nicio îndoială că le meritau, deoarece au încercat cu mare grijă să asculte de numeroasele lor reguli suplimentare.
Toți cei care se găseau pe versantul muntelui în ziua aceea se gândeau la un viitor minunat pentru poporul lor. Isus știa însă că ei nu-și dădeau seama că fiecare dintre ei se născuse în împărăția Satanei. Fiecare dintre ei trebuia să aleagă să o părăsească și să „se nască din nou” pentru a fi un locuitor al împărăției cerurilor.
Apoi, Isus a început să le spună despre cum trebuie să fie locuitorii împărăției cerurilor. „Ferice de cei săraci în duh”, a spus, „căci a lor este Împărăția cerurilor.” Cei care sunt „săraci în duh”, care realizează că nu au nimic bun în ei înșiși, dar au nevoie de Duhul Sfânt, pot veni la Isus pentru a fi „născuți din duh”. De-abia după aceea vor putea ei să intre în Împărăția cerurilor. Cei care consideră că ei sunt „destul de buni” nu simt că au nevoie de Isus, așa că nu vin la El și nu primesc binecuvântările Lui. Ioan 3:5,6
Aplicație: Atunci când Duhul Sfânt locuiește în noi, El ne conduce. Iar atunci când suntem conduși de Duhul lui Dumnezeu, suntem copiii lui Dumnezeu. Atunci „Împărăția cerurilor este a noastră.” Romani 8:9,14,16,1
Pe versantul ierbos al unui munte, cu vedere la Marea Galileii, Isus încerca să șteargă ideile false din mințile oamenilor, descriindu-i pe oamenii care se vor putea regăsi în Împărăția Lui. Ce a spus Isus după ce a vorbit despre cei săraci în duh? Matei 5:4
Oamenii care plâng pot ajunge fericiți atunci când sunt mângâiați. Prin plângere, se referea El la a merge de colo-colo cu fețe lungi și triste? Bineînțeles că nu! El vrea ca noi să fim fericiți. Când citim relatarea vieții lui Isus, vedem cu câtă tandrețe și tărie ne iubește, chiar dacă viețile noastre nelegiuite sunt atât de diferite de viața pură și curată pe care a dus-o El. Dacă ne gândim la sacrificiul Său de sine și generozitatea dovedită prin venirea Sa ca să ne salveze, ar trebui să ne pară rău pentru viețile noastre pline de păcate, dorindu-ne să fim ca El.
Isus îi mângâie pe aceia cărora le pare cu adevărat rău pentru lucrurile greșite pe care le-au făcut. El nu vrea ca noi să ne gândim mereu la alegerile greșite și să devenim astfel descurajați. Așadar, atunci când ne pare cu adevărat rău și vrem să-L iubim pe Isus și să ne supunem Lui datorită iubirii Sale pentru noi, El ne va ierta cu bucurie. 1 Ioan 1:9
Cât de fericiți putem fi că nu mai trebuie să ne simțim vinovați pentru acele păcate! Dumnezeu Tatăl, de asemenea, dorește să-i mângâie pe cei care se întristează când li se întâmplă lucruri rele sau când mor cei dragi. El este numit „Părintele îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri”. Ce trebuie să facem când Dumnezeu ne mângâie? 2 Corinteni 1:3,4
În loc să fim triști pentru că păcatele noastre Îl rănesc pe Isus, cel mai bun și mai loial Prieten al nostru, câteodată suntem triști doar pentru că noi înșine suferim din cauza consecințelor unor lucruri greșite pe care le-am făcut. Este însă aceasta acel tip de întristare despre care vorbește Isus în predica Lui? Crezi că El îi mângâie pe oamenii care manifestă o astfel de tristețe?
Aplicație: În mulțimea aceea care Îl asculta pe Isus se găseau și cărturari și farisei, dar aceștia erau prea mândri ca să plângă din cauza păcatelor lor. Mulți oameni încă au aceeași problemă. Mândria este păcatul cel mai greu de învins. Nu-l lăsa să facă parte din viața ta.
Predica lui Isus din ziua aceea este numită Predica de pe Munte, iar prima partea a ei poartă denumirea Fericirile. Din acest motiv, acel munte este numit câteodată Muntele Fericirilor (engl. „Mount of Beatitudes”). În limba engleză, cuvântul „beatitude” vine din cuvântul latin care înseamnă „fericire”. Noul Testament a fost scris în limba greacă, iar în greacă, cuvântul folosit înseamnă, de asemenea, „fericire”. Așadar, dacă în Biblia voastră citiți „binecuvântat”, gândiți-vă că este „fericit”, pentru a înțelege mai deplin ce a spus Isus.
De ce este important să știm asta? Deoarece predica lui Isus este despre a fi fericit. În împărăția despre care vorbește El nu se găsesc decât oameni fericiți. Iar acea împărăție, a spus El, „este înăuntrul vostru”. (Luca 17:20,21)
În predica Sa, Isus ne învață cum să avem fericire în noi în Împărăția Sa formată din oamenii credincioși de pe pământ și cum să fim pregătiți să mergem cu El când va veni să ne ia în Împărăția slavei Sale din cer. Următoarea fericire ne prezintă procesul prin care putem să îndeplinim aceasta. Isus a spus: „Ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul.” Prin această binecuvântare, El cita din ceea ce David a fost inspirat să scrie într-un psalm cu mai bine de o mie de ani înainte. Acest psalm îți spune să nu te îngrijorezi din cauza oamenilor nelegiuiți, care pot lucra împotriva ta și pot chiar să încerce să te ucidă. În loc de aceasta, „încrede-te în Domnul și fă binele; ... nădăjduiește în El... fiindcă cei răi vor fi nimiciți; ... dar cei blânzi moștenesc pământul,... și moștenirea lor ține pe vecie”. (Psalmii 37:1-18)
Cât de minunat! Cei blânzi au un motiv bun să fie fericiți, chiar și când sunt disprețuiți și necazurile îi înconjoară. Blândețea lor este asemănătoare iubirii descrise în 1 Corinteni 13:4-7 Isus este cel mai bun exemplu al nostru de blândețe. El a fost „disprețuit și părăsit” de oamenii pe care venise să-i salveze, totuși „n-a deschis gura deloc” (Isaia 53:3,7). El nu S-a certat și nici nu S-a apărat. El a fost „blând și smerit” (Matei 11:29).
Aplicație: Oamenii lumești consideră blândețea o adevărată slăbiciune; dar blândețea este o putere adevărată pe care Dumnezeu o prețuiește. Ai nevoie de mai multă tărie când te înfurii pentru că ai fost tratat greșit, sau când îți controlezi temperamentul și ești răbdător și împăciuitor? Putem fi răbdători și blânzi atunci când Isus trăiește în noi. Noi Îi putem spune lui Dumnezeu problemele noastre, iar El ne va ajuta să știm ce să facem.
Fericirile ne descriu ce fel de oameni se vor regăsi în Împărăția lui Isus. Am studiat trei dintre acestea. În a patra, El a spus că oamenii care sunt înfometați și însetați după neprihănire vor fi fericiți și „săturați”.
Ce înseamnă aceasta? Știm cum ne simțim când suntem înfometați și însetați. Isus însă nu vorbea despre alimente și apă, ci despre dorința intensă de a-L cunoaște, de a deveni ca El și de a fi cu El în Împărăția Sa. Cum ajungem să-L cunoaștem pe Isus dacă nu este aici? Putem să-L cunoaștem prin Cuvântul Său – Biblia. El este atât pâinea vieții, cât și apa vieții. El ne satisface foamea și setea spirituale. Ioan 6:35
Când citim Biblia, ar fi bine să ne rugăm ca Duhul Sfânt să ne învețe și să ne ajute să ne dezvoltăm tot mai mult asemenea lui Isus. În felul acesta, El ne poate satisface „foamea și setea pentru neprihănire”, deoarece El este Neprihănirea noastră. Ieremia 23:6
Nu este de mirare că Satana încearcă să ne umple mințile și timpul cu orice numai să nu învățăm mai mult despre Isus! Acesta este un alt motiv pentru care să spunem alături de David: „Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei.” (Psalmii 16:8) Următoarea fericire este despre milă și menționează că dacă vom manifesta milă, vom primi milă. Să fii milos înseamnă să fii blând cu oamenii care sunt sărmani, care suferă sau sunt tratați cu cruzime. Înseamnă să-i tratăm pe alții așa cum i-a tratat Isus pe oameni, chiar dacă gândim că nu merită. Un cuvânt sau o privire blânde pot încuraja pe cineva. Când facem aceste lucruri este ca și cum I le-am face Lui. Matei 25:40
Aplicație: Ce s-ar fi întâmplat dacă lui Isus nu I-ar fi fost milă de noi? Lumea noastră nu ar fi avut nicio speranță, iar noi am fi fost pierduți pentru totdeauna. Dacă nu arătăm milă față de alții, poate Isus să arate milă față de noi? Citește răspunsul în Iacov 2:13. Noi vom avea parte de toată mila pe care o vom arăta față de alții.
„Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu.” Această binecuvântare este despre ce se întâmplă în mințile noastre, deoarece cuvântul „inimă” aici înseamnă minte. Cu mintea noastră gândim, iar această binecuvântare ne reamintește că gândurile noastre trebuie să fie curate și pure.
Este ușor să ai gânduri curate în această lume nelegiuită? Nu. Lucrurile rele pe care le vedem sau le auzim, ce ne pot face să avem gânduri greșite, sunt peste tot în jurul nostru. Biblia spune că ceea ce gândim ne face ceea ce suntem. Proverbele 23:7, prima parte.
Satana are nenumărate modalități prin care ne îndepărtează mințile de la a fi pure. Reclame, TV, jocuri video, filme, muzică, reviste și cărți și multe altele. Toate aceste lucruri pot să-și facă loc în sufrageriile și în dormitoarele noastre. Iar gândurile păcătoase pe care le produc rămân lipite în mințile noastre ca smoala.
Felul în care ne hrănim mințile seamănă cu hrănirea corpurilor noastre. Cu ce fel de hrană îți hrănești mintea? Știi că o hrană greșită îți poate da o dependență mai mare decât drogurile sau alcoolul? Iar toată voința pe care o are un om nu poate distruge această dependență fără ajutor continuu din partea lui Isus.
Unele gânduri care ne pătrund în minte își fac culcuș acolo. Gândurile rele provenite din lucrurile pe care le vedem sau din cuvintele prostești și glumele murdare pe care le auzim sunt ușor de reținut, iar dacă le împărtășim și altora, îl ajutăm pe Satana să-și facă treaba.
Isus a fost însă diferit. El nu Și-a lăsat mintea să aibă gânduri murdare. Cum am putea să fim ca Isus? Atunci când Alegem să-L urmăm pe Hristos și ne rugăm să ne naștem din nou, Duhul Sfânt ne transformă (ne schimbă) prin reînnoirea minților noastre (Romani 12:2). Isus locuiește în noi atunci când permitem minții Lui să fie în noi (Filipeni 2:5). După aceea, putem fi diferiți de lume și putem avea gânduri curate deoarece „avem gândul lui Hristos” (1 Corinteni 2:16).
Aplicație: Se poate întâmpla ca în unele momente să ai gânduri greșite, deoarece Satana nu va înceta să se lupte pentru mintea ta (Romani 7:23). Când se întâmplă aceasta, roagă-te (în mintea ta) și cântă sau citează din memorie versete din Biblie. Isus te va ajuta să înlocuiești gândurile rele cu altele bune și să-ți păstrezi mintea curată.