Cele douăsprezece iscoade

Biblie; cartof tăiat în 12 cubuleţe. Înfige în fiecare cubuleţ câte o scobitoare pentru a reprezenta 12 oameni.

Moise şi poporul lui Isus mergeau spre noua lor casă. În fiecare zi se apropiau mai mult şi mai mult. Apoi Isus i-a vorbit lui Moise. „Trimite doisprezece bărbaţi curajoşi să vadă ţara nouă în care poporul Meu va locui”, a spus Isus. 

Aşadar, douăsprezece iscoade au plecat în călătorie. Au privit în jur. (Pune mâna streaşină la ochi şi priveşte.) Oamenii din ţara aceea erau giganţi! Zidurile oraşelor erau înalte! Au văzut, de asemenea, mulţi pomi frumoşi, câmpuri cu iarbă şi mâncare minunată. Spionii au ales un ciorchine mare de struguri ca să îi aducă înapoi. Era foarte greu.  Când s-au întors, iscoadele le-au povestit oamenilor despre mâncarea bună.

Le-au povestit despre pomii verzi şi despre câmpurile verzi. Cele zece iscoade au început apoi să vorbească despre giganţi. „Sunt prea puternici pentru noi”, au spus ei. Oamenilor li s-a făcut frică.

Dar două dintre iscoade erau sigure că Isus îi va ajuta. „Celelalte iscoade nu au dreptate”, au spus ele.  „Nu”, au spus celelalte zece iscoade. „Nu suntem suficient de puternici.”

Majoritatea oamenilor le-au crezut pe cele zece iscoade. Au uitat cât de puternic este Isus. Acest lucru L-a întristat mult pe Isus. Nu i-a mai putut duce la noua casă. A aşteptat mulţi ani ca să îi ducă, în schimb, pe copiii lor şi pe cele două iscoade curajoase.

Isus dorea ca oamenii să aibă încredere în El. El doreşte ca şi voi să aveţi încredere în El. El este mai puternic decât problemele noastre şi ne va ajuta.

Vă amintiţi numele ajutorului special al lui Isus? Numele lui era Moise. Moise conducea poporul lui Isus spre noua lor casă. Oamenii mergeau şi mergeau... Cu fiecare  zi se apropiau din ce în ce mai mult. Când erau aproape ajunşi, Isus i-a vorbit lui Moise. „Alege doisprezece bărbaţi curajoşi care să meargă să vadă ţara”, a spus Isus. (Pune „bărbaţi” în timp ce copiii numără.)

Aşa că doisprezece bărbaţi curajoşi, numiţi iscoade, au plecat să vadă noua ţară. S-au uitat peste tot în jur (Pune mâna streaşină la ochi şi priveşte în jur.) Au văzut oamenii din ţara aceea. Mulţi erau gigantici. Giganţii erau înalţi şi puternici! Au văzut oraşe cu ziduri foarte înalte. Zidurile păreau foarte rezistente! Au văzut şi mulţi pomi, multe terenuri cu iarbă şi multă mâncare bună. 

Bărbaţii au cules un ciorchine de struguri ca să îl ia înapoi cu ei. Era atât de mare şi de greu, încât au fost nevoiţi să îl care pe un lemn foarte rezistent!

Cele douăsprezece iscoade au lipsit patruzeci de zile. Când, în sfârşit, s-au întors din călătoria lor, oamenii au văzut ciorchi nele de strugure imens. Erau foarte entuziasmaţi. Toţi ascultau. Voiau să audă despre ţara frumoasă pe care le-o dădea Isus. Una câte una, iscoadele au povestit despre ţară. Au povestit despre mâncarea bună. Au spus despre pomii verzi şi despre câmpurile mari.

Apoi unele iscoade au spus lucruri care i-au descurajat pe oameni. „Uriaşii sunt prea puternici, oamenii noştri nu îi pot învinge”, au spus ei. „Nu putem cuceri marile oraşe. Zidurile sunt prea înalte şi prea rezistente.” Acelaşi lucru a fost spus şi de omul acesta, şi de acesta... etc. (Până când zece „bărbaţi” sunt separaţi dintre cei doisprezece.)

De cine să asculte? Oamenilor li s-a făcut frică. „Ce să facem?” au întrebat ei. Dar două dintre cele douăsprezece iscoade erau sigure că Isus îi va ajuta. Aceşti bărbaţi se numeau Caleb şi Iosua.

„Celelalte iscoade se înşală”, au spus Caleb şi Iosua. „Putem merge în noua noastră ţară. Isus ne va ajuta.” „Nu”, au spus celelalte zece iscoade. „Nu suntem suficient de puternici. Nu putem locui în noua ţară.”

Majoritatea oamenilor au ales să le creadă pe aceste iscoade (Arată zece.) Foarte puţini le-au crezut pe iscoadele curajoase. (Arată) Pe cine să creadă? Uitase poporul cât de puternic era Isus? Uitaseră că El le trimisese mâncare şi făcuse să iasă apă din stâncă?

Moise şi cele două iscoade curajoase se întristaseră foarte tare. Şi Isus se întristase. Oamenii care nu aveau încredere în Isus nu puteau intra în noua ţară. Aveau să moară în deşert. Mulţi ani mai târziu, după ce au crescut copiii lor, Isus i-a dus pe aceştia, acum adulţi, şi pe cele două iscoade curajoase în noua ţară.

Isus dorea ca oamenii să aibă încredere în El aşa cum aveţi voi încredere în mami şi în tati. El vrea ca şi voi să aveţi încredere în El. (Citeşte Ieremia 17:7) El este mai puternic decât toate problemele noastre. Când alegem să avem încredere în El şi să ascultăm de El, mereu ne ajută. Haideţi să Îi cerem astăzi lui Isus să ne ajute să ne încredem în El.

Educarea copilului este cea mai măreaţă lucrare încredinţată vreodată muritorilor. Copilul Îi aparţine Domnului şi, din momentul în care este doar un nou-născut în braţele mamei, acesta trebuie să fie educat pentru El, educat să intre în slujba Lui. În primii ani din viaţa copilului, căminul trebuie să fie şcoala lui. Acasă, părinţii şi copiii trebuie să înveţe împreună calea Domnului. – The Review and Herald, 8 iulie 1902

„Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele.” Ioan 15:5

Îţi plac strugurii sau mustul? Multor oameni, da. Strugurii sunt unele dintre fructele preferate ale multora, aşa cum sunt bananele şi mango.

Oamenii sădesc şi mănâncă struguri de foarte mult timp. Îţi aminteşti de Noe? Când s-a încheiat potopul, Noe a plantat viţă. Şi Isus a băut must.

Când ne gândim la must, ne imaginăm culoarea mov închis. Dar strugurii pot avea şapte culori diferite. Unii sunt roşii, alţii verzi. Unii sunt albi, alţii sunt negri. Unii sunt chiar mov sau aurii!

Cu mulţi ani în urmă, oamenii credeau că mustul poate vindeca bolnavii. În China, doctorii amestecau mustul cu alte medicamente. În zilele noastre am învăţat că este foarte bine pentru corpul nostru să consumăm struguri.

Strugurii cresc în viţa-de-vie. Pe măsură ce îmbătrânesc, viţele devin ca nişte frânghii foarte puternice. Uneori chiar te poţi legăna pe acestea! Viţele pot supravieţui foarte mult. Se spune că o viţă din Carolina de Nord are 400 de ani!

Prin viţă trimite Isus apă şi hrană strugurilor. Atunci când un strugure se desprinde de viţă, începe să se strice şi moare. Isus vrea să ne gândim la El atunci când vedem o viţă-de-vie. El vrea să stăm aproape de El, aşa cum stau strugurii de viţă. Vom fi mult mai fericiţi dacă stăm aproape de Isus.