Ce ar trebui să citim?

Cu toate că Pavel era prizonier într-o temniță întunecoasă, știind că putea fi executat oricând, i-a scris lui Timotei o scrisoare în care își menționa cea din urmă cerere. Studiind Biblia, descoperim detalii care completează părți de informație importante. Iar această ultimă cerere ne lasă să aruncăm o privire asupra priorităților lui Pavel.

Ultima lui arestare a fost bruscă și a venit pe neașteptate. A fost prins și dus la Roma fără să i se permită să-și adune puținele bunuri pământești pe care le avea. Ce erau acestea?

Când vei veni, adu-mi mantaua, pe care am lăsat-o în Troa, la Carp, și cărțile, mai ales pe cele de piele. 2 Timotei 4:13

Nu avea bani să-și cumpere o manta nouă și nu voia să împovăreze biserica de acolo cu o astfel de achiziție, mai ales că banii ar fi trebuit să fie luați din visterie, în loc să fie folosiți pentru răspândirea Evangheliei sau pentru a le fi de folos celor săraci. Pe lângă manta, avea câteva cărți și pergamente prețioase pe care le purta cu el. Nu putem decât să ne întrebăm ce cărți și ce pergamente puteau să-i ofere confort și încurajare în singurătate, în timp ce își aștepta moartea. Poate că acestea includeau Psalmii și imnuri pe care le putea cânta chiar și în închisoare, urmând propriul sfat de a-I cânta din inimă Domnului.

Poate că aceste scrieri includeau fragmente istorice din Biblie. Cu o astfel de lectură, nu avea cum să fie vreodată singur, căci avea alături prieteni de toate vârstele.

Având Cuvântul lui Dumnezeu în mâinile sale, fiecare ființă omenească, oricare ar fi starea pe care o are în viață, poate avea parte de tovărășia pe care și-o alege. În paginile lui, el poate conversa cu cei mai buni și mai nobili reprezentanți ai rasei umane și poate asculta glasul Celui Veșnic, când Acesta vorbește cu oamenii. – Educație, p. 127

Poate că pergamentele și cărțile includeau scrierile profetice care adunau îngerii în celula lui.

În timp ce studiază și meditează la temele asupra cărora „îngerii doresc să privească” (1 Petru 1:12), el se poate bucura de compania lor. – Ibid.

Este posibil ca ele să fi inclus istorisiri despre viața și misiunea lui Isus.

El poate călca pe urmele pașilor Învățătorului divin și poate asculta cuvintele Sale, ca atunci când El propovăduia pe munte, pe câmp și pe mare. Poate trăi în această lume în atmosfera cerului. – Ibid.

Această epistolă trimisă lui Timotei ne arată că Pavel studia cu sârguință chiar și spre sfârșitul vieții. Darul său profetic nu îndepărta nevoia de a depune efort în studiul Bibliei. Pavel nu era singur în obiceiurile lui de studiu. Daniel de asemenea studia cu atenție scrierile inspirate.

Eu, Daniel, am văzut din cărți că trebuia să treacă șaptezeci de ani pentru dărâmăturile Ierusalimului, după numărul anilor despre care vorbise Domnul către prorocul Ieremia. Și mi-am întors fața spre Domnul Dumnezeu ca să-L caut cu rugăciune și cereri, postind în sac și cenușă. M-am rugat Domnului Dumnezeului meu și I-am făcut următoa- rea mărturisire. Daniel 9:2-4

Pavel și Daniel nu sunt unici. Petru a scris: „Prorocii au făcut din mântuirea aceasta ținta cercetărilor și căutării lor stăruitoare” (1 Petru 1:10). Și noi ne putem bucura de binecuvântări minunate, pe măsură ce studiem scrierile inspirate care ne-au fost date. Isaia ne sfătuiește: „Căutați în cartea Domnului și citiți” (Isaia 34:16).

Caracterul experienței tale religioase mărturisește în mare parte despre caracterul cărților pe care alegi să le citești în timpul tău liber — The Publishing Ministry, p. 68

Întrebări de reflecție

1. Daniel a afirmat că studiul detaliat și cunoașterea Bibliei vor fi o caracteristică a celor neprihăniți din ultimele zile (Daniel 12:4). Ce ne spune acest lucru despre tipul de lectură pe care ar trebui să-l punem pe primul loc în aceste ultime zile?

2. „Prorocii... au făcut din mântuirea aceasta ținta cercetărilor și căutării lor stăruitoare.” Ce ne spune această afirmație despre importanța studierii Bibliei?

Nu toate cărțile sunt egale între ele. Cu toate că există multe cărți de calitate, piața este inundată cu o literatură lipsită de valoare morală. Chiar și în zilele lui Solomon existau scrieri cu care nu merita să-ți pierzi timpul.

Încolo, fiule, ia învățătură din aceste lucruri; dacă ai voi să faci o mulțime de cărți, să știi că n-ai mai isprăvi, și multă învățătură obosește trupul. Eclesiastul 12:12

În Faptele apostolilor citim că unele cărți erau considerate atât de periculoase, încât creștinii le-au ars public.

Și unii din cei ce făcuseră vrăjitorii și-au adus cărțile și le-au ars înaintea tuturor. Faptele Apostolilor 19:19

Când Pavel îi scria lui Timotei să „ia seama bine la citire” (1 Timotei 4:13), se referea în principal la lectura publică a Scripturii. Dar sfatul lui este la fel de valoros și de real și când vine vorba despre lecturile noastre personale.

Trebuie să fim foarte precauți în privința lecturilor noastre, ținând cont că acestea ne pot influența gândurile și mintea. Există lecturi care trezesc îndoieli despre Dumnezeu, care scad interesul pentru rugăciune și pentru studiul Bibliei. Unele lecturi dăunează imaginației și chiar procesului de gândire, iar altele stimulează dorințele și gândurile imorale.

Cu ce gânduri ar trebui să ne umplem mintea? Ce gânduri ar trebui să înlăturăm?

Încolo, frații mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună și orice laudă, aceea să vă însuflețească. Filipeni 4:8

Ne hrănim corpul cu hrană, iar mintea, cu ceea ce citim, vedem, ascultăm și gândim. Exact cum alimentele de tip deșeuri (junk-food) dăunează organismului, lecturile de tip deșeuri dăunează minții.

Gândurile au același caracter ca hrana oferită minții. – The Youth’s Instructor, 9 octombrie 1902.

Petru îi sfătuiește pe creștini să-și „încingă coapsele minții” (1 Petru 1:13). Aceasta înseamnă să-și disciplineze gândurile și să nu le lase să rătăcească. Pavel spune că trebuie ca „orice gând să îl facem rob ascultării de Hristos” (2 Corinteni 10:5).

În alegoria sa clasică Războiul sfânt, John Bunyan numește ochii „poarta vederii.” Prin „poarta vederii”, „poarta auzirii”, „poarta gustatului” și „poarta simțitului”, Satana caută acces la mintea noastră, astfel încât să ne poată distruge sufletul. El caută să ne câștige atenția și să ne trezească interesul față de lucrurile care ne vor provoca daune. Dumnezeu nu este singurul care inspiră scriitorii. Satana îi inspiră pe autorii talentați să scrie cuvinte care stimulează centrii plăcerii din minte, pentru unii provocând dependență. Cu gânduri care stimulează plăcerea sunt amestecate filozofii și idei dăunătoare, care sunt contrare Cuvântului lui Dumnezeu.

Prin lucrarea lui, Satana le prezintă tinerilor noștri povești din ziare și din cărți cu care le captivează simțurile, distrugându-le astfel gustul pentru Cuvântul lui Dumnezeu. - Mărturii pentru biserică, vol. 5, p. 517

Filozofiile și ideile promovate de autorii conduși de Satana, uneori la vedere, dar cel mai adesea ascunse, pot să zacă o perioadă nebăgate în seamă. Însă, asemenea semințelor, mai devreme sau mai târziu ele vor germina și vor produce o recoltă de gânduri și de acțiuni care vor amărî viața și vor micșora potențialul tinerilor de a trăi o viață al cărei impact să schimbe lumea.)

Cu cât mai des și mai sârguincios veți studia Biblia, cu atât mai frumoasă vi se va părea ea și cu atât mai lipsită de savoare vi se va părea literatura ușoară — Solii pentru tineret, p. 274

Întrebări de reflecție

3. Cum sunt afectați cititorii de poveștile de dragoste fictive și de istorisirile de aventuri?

4. Ce lecții poți învăța de la semințe despre importanța alegerii doar a celor mai bune materiale de citit? Galateni 6:7,8.

Una dintre caracteristicile distinctive ale cetățenilor Împărăției lui Dumnezeu este dragostea pentru adevăr. Oamenii care Îi sunt loiali lui Dumnezeu mai degrabă ar muri decât să sacrifice adevărul. Satana și urmașii lui găsesc însă adevărul ca fiind prea restrictiv.

În el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbește din ale lui, căci este mincinos și tatăl minciunii. Ioan 8:44

Una dintre modalitățile preferate ale lui Satana de a câștiga acces la mintea noastră este prin intermediul ficțiunii. El folosește scene incitante, de violență, de pericol, de suspans și de romantism, pentru a agita emoțiile și pentru a oferi plăcere de moment. Numai că plăcerea trăită astfel este plăcerea păcatului. (Vezi Evrei 11:25.)

Poveștile de dragoste și basmele frivole și provocatoare constituie o altă categorie de cărți care sunt un blestem pentru orice cititor. Autorul poate atașa o morală bună și poate întrețese chiar idei religioase; cu toate acestea, în majoritatea cazurilor nu este decât Satana înveșmântat în chip de înger, pentru a amăgi și înșela mai eficient. – Evanghelizarea prin literatură, p. 143

Lectura, vizionările și audierea poveștilor de ficțiune pot asigura o evadare scurtă din realitatea vieții. Cu toate acestea, la fel ca alcoolul, nu oferă decât o evadare iluzorie și trecătoare, lăsând în urmă oamenii nesatisfăcuți, care tânjesc după și mai multă stimulare. Satana se poate folosi de o mie de deghizări nevinovate ca să-l amăgească pe creștinul neștiutor.

Chiar ficțiunea care nu cuprinde nici măcar o aluzie la imoralitate și care poate avea la origine dorința de a expune principii excelente, chiar și aceasta este dăunătoare. Ea încurajează obiceiul cititului grăbit, superficial, numai de dragul povestirii. În felul acesta, ea manifestă tendința de a nimici puterea unei gândiri viguroase, capabile de a face legături. - Divina vindecare, pp.445, 446

Are sens să citim cărți pe care Dumnezeu le-a interzis, ca să învățăm „principii excelente”? Sună de parcă ispita de a mânca din pomul cunoștinței binelui și răului, pentru a căpăta înțelepciune, a primit un nou ambalaj. De ce să bem din râuri poluate când avem o sursă pentru apa pură a vieții?

Căci poporul Meu a săvârșit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, și și-au săpat puțuri, puțuri crăpate, care nu țin apă. Ieremia 2:13

Dincolo de evitarea lucrurilor false, sunt și povești adevărate pe care creștinii trebuie să le evite. Printre acestea se numără relatările reale despre războaie, vărsări de sânge, atrocități și fapte imorale. Oamenii au tendința să ia chipul preocupărilor lor. (Vezi 2 Corinteni 3:18) Ar trebui, pe cât de mult posibil, să evităm să ne concentrăm gândurile asupra răului făcut în lume.

Curvia sau orice altfel de necurăție, sau lăcomia de avere nici să nu fie pome- nite între voi, așa cum se cuvine unor sfinți. Efeseni 5:3

Astfel de lucruri nu ar trebui să facă parte din acțiunile sau din conversațiile noastre. Dar dacă ne gândim constant la astfel de rele prin lectura noastră, cu certitudine ne vom referi la ele în conversația noastră, „căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut și am auzit”.

Privind crimele comise de papalitate, aflăm că „în conciliile lor tainice, Satana împreună cu îngerii lui stăpâneau mințile oamenilor nelegiuiți, în timp ce, nevăzut, în mijlocul lor stătea un înger al lui Dumnezeu, luând un raport teribil al hotărârilor lor nelegiuite și scriind istoria faptelor prea îngrozitoare pentru a fi văzute de ochiul omenesc” (Tragedia veacurilor, p. 59). Vorbind despre evenimentele teribile din timpul Revoluției Franceze, Ellen White spune că Franța „era plină de acte criminale prea îngrozitoare pentru a fi menționate în scris (Tragedia veacurilor, p. 286).

Trebuie să știm să alegem ceea ce citim dintre numeroasele cărți excelente și valoroase disponibile. Există biografii ale oamenilor care au făcut fapte pentru Dumnezeu, istorii ale călătoriilor misionare, cărți de știință, de sănătate și cu alte subiecte folositoare, în care autori informați se străduiesc să comunice gânduri exacte și valoroase. Haideți să ne asigurăm că, indiferent care sunt lecturile noastre, ele trec testul din Filipeni 4:8.

Întrebări de reflecție

5. Este ficțiunea adevărată? Ce ne spune Filipeni 4:8 despre lucrurile care nu sunt adevărate? Ia în considerare cerințele suplimentare din acest verset și caută acele cuvinte într-un dicționar. Ce anume poate face ca o carte de non-ficțiune să nu fie acceptabilă ca lectură pentru un creștin?

6. Cum se aplică aceste principii la alte lucruri pe care ochii noștri le văd, precum filme și emisiuni TV?

7. Cum fac față lecturile tale obișnuite testului din Filipeni 4:8? Ce cărți sau ce reviste nu ar trebui să mai citești de acum înainte? Studiu suplimentar: citește Căminul adventist, pp. 410-418 și Solii pentru tineret, pp. 270-290. Scrie o listă de reguli care să te ajute să alegi materiale de citit bune. De asemenea, fă și o listă a beneficiilor unei lecturi bune și a daunelor provocate de lecturile rele.