Păstorul cel bun

Ce animal behăie? O oaie sau un miel, nu-i așa? [Arătați mieii de jucărie.] Oamenii care au grijă de oi se numesc păstori. Aceștia își păzesc oile cu mare atenție. Isus a povestit despre un păstor care avea o sută de oi.

În fiecare zi, păstorul ducea oile într-un loc cu iarbă verde și apă rece. Apoi, în fiecare noapte, le ducea în staul, unde puteau dormi liniștite. Dar, într-o seară, a observat că una dintre oi lipsea. Păstorul își iubea mult oaia. Era foarte trist că aceasta lipsea. Se întreba dacă era cumva rănită. Imediat, a decis să se întoarcă și să caute biata oaie rătăcită. Afară era întuneric, și păstorul nu vedea bine. Dar nu îi păsa de întuneric. Dorea să găsească cu orice preț oaia pierdută.

Păstorul a căutat peste tot. A strigat și a tot strigat după oaie. La început, nu a auzit nimic, dar apoi a continuat să caute și să strige. Într-un final, păstorul a auzit un zgomot în depărtare.
— Behehe, behehe!
Fără îndoială, era oaia lui pierdută! Păstorul era atât de fericit. S-a grăbit spre locul unde era oaia. A purtat-o cu grijă până acasă. Păstorul era fericit. Și oaia era fericită.
Isus este precum păstorul cel bun, și noi suntem mieii Lui prețioși. Isus vrea să ne protejeze de Satana. Nu este minunat?

Materiale didactice vizuale: O Biblie, câțiva miei de pluș

Ce animal behăie? Oile și mieii fac „Behehe”, nu-i așa? [Arătați mieii de jucărie.] Oamenii care păzesc oile și mielușeii se numesc păstori. [Repetați.] În vremurile biblice, păstorii foloseau un toiag puternic atunci când păzeau oile. Păstorul putea folosi toiagul pentru a alunga lupii, urșii și leii care voiau să rănească oile. Isus a povestit despre un păstor care avea o sută de oi. În fiecare zi, păstorul ducea oile și mieii într-un loc frumos, cu multă iarbă verde. Le ducea într-un loc unde aveau apă proaspătă de băut. Apoi, seara, ducea oile într-un loc păzit, unde puteau dormi liniștite. Locul de dormit se numea staul. Niciun animal sălbatic nu putea intra în staul.

Păstorul își număra oile de fiecare dată când acestea intrau în staul. Una, două, trei… Păstorul număra până la o sută. Într-o seară, în timp ce își număra oile, păstorul a observat că lipsea una dintre ele. A numărat iar cu atenție. Erau doar nouăzeci și nouă de oi în staul. Unde putea fi oaia?

Poate se pierduse. Poate era rănită. Păstorul iubea fiecare oaie în parte. Știa că biata oaie nu putea ajunge acasă singură. Orice animal sălbatic putea să o prindă și să o rănească. Imediat, păstorul a decis să se întoarcă și să caute oaia pierdută. Afară era întuneric, așa că păstorul nu vedea prea bine. Dar nu îi păsa de întuneric. Nu i-ar fi păsat nici dacă ar fi nins sau ar fi plouat. Nu s-ar fi oprit nici dacă ar fi venit fulgerele și tunetele. Știa că trebuie să găsească cu orice preț oaia pierdută.

Păstorul a strigat și a tot strigat după oaie. La început, nu a auzit nimic, dar a continuat să strige și să caute. Într-un final, el a auzit un sunet în depărtare.
— Behehe, behehe!
Ce se auzea? Da! Era biata oaie pierdută. Păstorul era atât de fericit. S-a grăbit spre ea. Erau pietre pe drum și ghimpii îi răneau mâinile și picioarele, dar nu îi păsa. A continuat să strige, iar oaia a behăit până când a găsit-o. Păstorul era fericit. Și oaia era fericită. Credeți că păstorul a pedepsit oaia sau a făcut- o să meargă pe jos până acasă? Nu. Ce a făcut el? Citiți Luca 15:5.

Cu blândețe, păstorul cel bun a luat oaia în brațele lui. S-a uitat cu grijă la ea, să vadă dacă era rănită, apoi a purtat-o cu grijă până în staul. Isus este precum păstorul cel bun, iar noi suntem mieii Lui prețioși. Noi eram pierduți din cauza păcatului, dar Isus a venit din ceruri ca să ne salveze. Nu este El un Dumnezeu minunat?

„Lăsați copiii să știe că ei îi ajută pe mama și tata atunci când îndeplinesc mici sarcini. Dați-le ceva de făcut și spuneți-le că după aceea pot avea un timp de joacă. Îmbrăcați copiii curat, în haine simple, și lăsați-i să petreacă mult timp afară. Le puteți pregăti un loc cu nisip unde să se joace. Jucându-se la soare și în aer proaspăt, copiii vor dobândi sănătate și putere a corpului și a minții. Vor beneficia spiritual și fizic. Domnul recunoaște orice efort de acest fel. – The Review and Herald, 23 iunie 1903

„Domnul este păzitorul tău”. – Psalmii 121:5

În cartea naturii lui Dumnezeu sunt mulți părinți care veghează cu grijă asupra copiilor lor. În familia de pești Arowana, peștele-tată are grijă de ouăle depuse și de pui.

Imediat ce mama Arowana își depune ouăle, tata Arowana le ține în gura lui. El ține ouăle în gură pentru a le proteja. Isus i-a dat tatălui Arowana o gură mare, astfel încât poate ține sute de ouă. Tatăl Arowana nu mănâncă nimic în timp ce ține ouăle în gură. Nu vrea să înghită vreun ou odată cu mâncarea, așa că nu mănâncă deloc.

Când ies puii, tatăl Arowana îi lasă să înoate în apropiere, dar, dacă apare pericolul, le trimite peștișorilor un semnal să se întoarcă repede în gura lui. Peștișorii trăiesc în gura tatălui până când sunt suficient de mari ca să trăiască afară. În acest fel, ei cresc în siguranță.

Ați văzut vreodată un peștișor auriu? Un pește Arowana este mult mai mare. Un pește Arowana are între 60 și 90 de centimetri. [Arătați cu mâinile.] Deoarece Arowana are limba plină de oase, una dintre poreclele lui este „limbă osoasă”. Isus a creat peștele Arowana astfel încât să aibă grijă de peștișori. El ți-a dăruit și ție un tată și o mamă care să aibă grijă de tine.