Două vești despre nașteri

Relatarea lui Dumnezeu pentru noi, așa cum este scrisă în Biblie, este cea mai mare și adevărată poveste care există. Este o poveste de dragoste, o poveste plină de aventură și, cel mai frumos, este o poveste cu un final fericit care nu se termină niciodată. Totul începe cu Dumnezeu. Biblia spune: „În El Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii” (Efeseni 1:4). El te cunoștea și te-a ales pe tine – da, pe tine – încă înainte să-i creeze pe Adam și Eva și să le dea viață! Iar sfârșitul nu este, de fapt, un sfârșit – ce poveste minunată! Este o viață veșnică împreună cu Dumnezeu, bucurându-ne de dragostea și prietenia pentru care ne-a creat.

Dar, la un moment dat, povestea se complică. După ce păcatul a intrat în cer și în lumea noastră, lucrurile au devenit întunecate și urâte. Satana a încercat să distrugă această poveste. Dumnezeu a făcut imediat o promisiune: că îl va învinge pe Satana și va distruge păcatul (Geneza 3:15). Dar Satana a continuat să-i convingă pe oameni că Dumnezeu este un Judecător aspru și neiertător, în care nu pot avea încredere. El a umplut inimile oamenilor cu îndoială, descurajare, durere și suferință. Și, cel mai rău, i-a făcut pe oameni să dea vina pe Dumnezeu pentru toate lucrurile rele.

Dar Dumnezeu era încă la conducerea poveștii Sale și nu avea să o lase niciodată să fie distrusă! El Își împlinește întotdeauna promisiunile. Dumnezeu urma să arate că Satana se înșală – și încă foarte mult. El avea să le arate oamenilor cine este El cu adevărat, într-un mod pe care să îl poată înțelege. Urma să le arate că „Dumnezeu este dragoste” (1 Ioan 4:8).

Și astfel, atunci când lumea ajunsese într-o stare foarte rea, iar Satana credea că aproape toți oamenii sunt de partea lui, Dumnezeu a ales oameni care erau dispuși să facă parte din planul Său. El a ales oameni care Îl iubeau cu adevărat, ca să Îl ajute să împlinească marea promisiune făcută lui Adam și Eva: promisiunea că Își va trimite Fiul pe pământ, ca să ia locul oamenilor și să moară pentru păcatele lor. Satana – dușmanul care a încercat să distrugă povestea – urma să fie înfrânt. Venise timpul. Lumea avea nevoie urgentă de un Mântuitor!

Gândeşte-te...apoi discută

• Cum te simți știind că și tu ai un rol special în marea poveste a lui Dumnezeu, care are un final fericit pentru totdeauna?

Roagă-te

Mulțumește-I lui Dumnezeu că faci parte din marea Lui poveste.

Zaharia și Elisabeta au închis ochii și au început să se roage. Se rugau și așteptau, așteptau și se rugau. Acest cuplu credincios din Hebron, din țara lui Iuda, aștepta Mântuitorul promis de Dumnezeu.

Ei știau că nu mai aveau mult de așteptat. Dumnezeu le dăduse profeților Săi mesaje despre viitor – numite profeții. Dumnezeu îi spusese lui Daniel când avea să vină Mântuitorul promis (Daniel 9:25). Timpul acela era chiar atunci! Dar ce i-a spus Dumnezeu profetului Isaia? Citește Isaia 9:6.

Zaharia și Elisabeta mai citiseră și o altă profeție frumoasă în sulurile Scripturii. Înainte ca Mântuitorul să vină pe pământ, Dumnezeu avea să trimită un mare predicator care să pregătească inimile oamenilor ca să-L primească (Isaia 40:3-5). Cei doi se rugau cu nerăbdare și poate se întrebau: „Când se va întâmpla oare?”

Apoi, într-o zi, când preotul Zaharia aducea tămâie în templu, un înger strălucitor a apărut lângă altar și a luminat încăperea. Îngerul i-a adus lui Zaharia un mesaj. Care era mesajul? Citește Luca 1:13-17. Pentru o clipă, Zaharia s-a îndoit. El a spus: „După ce voi cunoaște lucrul acesta, căci eu sunt bătrân și soția mea este înaintată în vârstă?” (Luca 1:18). Prea bătrâni ca să mai aibă un copil!

Îngerul i-a explicat că este Gabriel, trimis de Dumnezeu. El i-a spus lui Zaharia că, pentru că și-a exprimat îndoiala, nu va mai putea vorbi până când copilul promis se va naște.

Fața lui Zaharia s-a luminat de bucurie. Dumnezeu alesese familia lui pentru un rol special! Ei aveau să fie parte din marea poveste a lui Dumnezeu! Zaharia a ales să renunțe la îndoielile lui și să aibă încredere în Dumnezeu. A plecat din templu fără să poată vorbi, dar cu fața strălucind de bucurie.

Gândeşte-te...apoi discută

• De ce i-a ales Dumnezeu pe Zaharia și pe Elisabeta? Citește Luca 1:6. Imaginează-ți cum s-au simțit când au aflat că vor fi părinții celui care avea să pregătească oamenii pentru venirea Domnului!

Acționează

Stai în liniște timp de două minute, în timp ce un membru al familiei vorbește cu tine și îți pune întrebări despre hobbyurile tale. Gândește-te cât de greu i-a fost lui Zaharia să nu poată vorbi cel puțin nouă luni.

Roagă-te

Roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să renunți la îndoieli și să ai încredere în El.

Maria mătura podeaua, având grijă să adune și praful din colțuri. Era o zi obișnuită. Nu știa că urma să se întâmple ceva extraordinar. Deodată, camera s-a umplut de o lumină frumoasă. Maria a rămas uimită! Un înger strălucitor, Gabriel, stătea înaintea ei. „Plecăciune ție, căreia ți s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată ești tu între femei!” i-a spus Gabriel (Luca 1:28). Maria abia își putea crede ochilor. Ce se întâmpla? „Nu te teme, Maria”, a spus îngerul. El avea cea mai bună veste! Ce i-a spus că se va întâmpla? Citește Luca 1:31-33.

„Cum se poate așa ceva?” a întrebat Maria (Luca 1:34). Ea încă nu era căsătorită cu Iosif – erau doar logodiți. Gabriel i-a explicat cu blândețe că Duhul Sfânt va face ca ea să rămână însărcinată și că pruncul va fi numit Fiul lui Dumnezeu. Ce lucru uimitor!

Maria stătea plină de uimire înaintea îngerului. Multe mame din Israel își doriseră să fie mama lui Mesia cel promis, dar Dumnezeu o alesese pe ea. Dumnezeu a căutat o femeie blândă, iubitoare și smerită ca să fie mama Fiului Său, Isus. Și a găsit-o pe Maria. Ce mare privilegiu! Cu o inimă liniștită și supusă, Maria a spus: „Iată roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” (Luca 1:38).

Maria i-a spus vestea lui Iosif. El s-a îngrijorat, gândindu-se că ea ar putea fi judecată și umilită pentru că era însărcinată înainte de căsătorie. De aceea, Dumnezeu i-a trimis un înger în vis. Ce i-a spus îngerul? Citește Matei 1:20,21. Și Iosif a ales să se încreadă în planul lui Dumnezeu. Ce părinți minunați aveau să fie Maria și Iosif!

Dumnezeu are planuri mari pentru fiecare dintre noi. El ne cheamă să ne încredem în El și să ne lăsăm conduși de El, iar apoi ne dă privilegiul de a avea un rol special în marea Lui poveste, la fel ca Maria.

Gândeşte-te...apoi discută

• Citește versetul de memorat. Cum se aplică el la Zaharia, Elisabeta, Maria și Iosif?
• Cum ar arăta pentru tine să te predai lui Dumnezeu? (Gândește-te la definiția cuvântului săptămânii ca să răspunzi.) Întreabă-ți părinții ce înseamnă pentru ei acest lucru.

Știai că...?

Gabriel este îngerul care a luat locul lui Lucifer în cer (Hristos, Lumina lumii, pp. 779, 780).

Roagă-te

Te poți preda lui Isus chiar acum spunând: „Doamne, ia-mi inima și umple-o cu dragostea Ta. Îți mulțumesc, Isus. Te iubesc.”

Maria fredona încet în timp ce mergea prin soarele cald. Drumul până la casa verișoarei ei era lung, dar era plină de bucurie. Verișoara ei, Elisabeta, urma să aibă un copil minune – în trei luni. Maria abia aștepta să-i spună și ea vestea despre copilul ei!

În sfârșit, Maria a ajuns la casa lui Zaharia și a salutat cu bucurie. De îndată ce Elisabeta a auzit glasul Mariei, a fost umplută de Duhul Sfânt. Ea a știut vestea Mariei înainte ca aceasta să apuce să o spună! „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău!”, a spus ea (Luca 1:42).

Elisabeta și-a pus mâna pe burtă. „Cum mi-a ajuns la urechi glasul urării tale, mi-a săltat pruncul în pântece de bucurie!” (Luca 1:44).

Inima Mariei s-a umplut de fericire. „Sufletul meu Îl mărește pe Domnul și mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu”, a spus ea (Luca 1:46, 47). Ce a mai spus Maria? Citește Luca 1:48-55.

Bătrâna Elisabeta și tânăra Maria s-au așezat împreună și și-au împărtășit experiențele și mulțumirile către Dumnezeu. El fusese atât de bun cu amândouă.

Maria și Elisabeta s-au ținut strâns de mâini. În curând aveau să devină mame! Știau că alți oameni poate nu vor înțelege bucuria lor. Unii ar fi putut spune: „Uitați-vă la femeia aceea bătrână! E prea bătrână ca să mai aibă un copil!” sau „Maria e însărcinată? Dar nici măcar nu este căsătorită!” Dar ele au continuat să zâmbească. Nu aveau să-și facă griji din cauza vorbelor oamenilor. Nu aveau să lase bârfa sau vorbele rele să le fure bucuria. Dumnezeu le iubea! El le alesese să fie o parte importantă din marea Lui poveste – și asta era tot ce conta.

Gândeşte-te...apoi discută

• Ce a făcut-o pe Maria să rostească cuvinte atât de frumoase de laudă la adresa lui Dumnezeu?
• Cum te simți când alții te judecă pe nedrept?
• Ce te-ar putea ajuta să nu te îngrijorezi din cauza a ceea ce spun ei?

Acționează

Pentru câte lucruri poți să-I mulțumești lui Dumnezeu într-un minut?

Roagă-te

Numește trei lucruri bune pe care le-a făcut Dumnezeu pentru tine. Mulțumește-I pentru dragostea Lui față de tine.

Plânsul bebelușului își făcea auzită prezența. Prietenii și familia s-au adunat bucuroși să sărbătorească nașterea fiului Elisabetei. Cum avea să se numească? Ioan. Cei prezenți s-au mirat. De obicei, copiii primeau numele cuiva din familie, dar nimeni din neamul lor nu se numea Ioan.

Zaharia a luat o tăbliță și a scris: „Numele lui este Ioan” (Luca 1:63). Imediat a putut vorbi din nou. Zaharia le-a explicat că Dumnezeu Însuși i-a dat copilului acest nume, Ioan, care înseamnă „Domnul (Dumnezeu) este plin de har”. Ce minune! Oamenii și-au dat seama că Dumnezeu avea planuri mari pentru acest copil și au răspândit vestea peste tot.

Micul Ioan avea un rol foarte important în marea poveste a lui Dumnezeu: el urma să fie „înainte-mergătorul lui Hristos” (Hristos, Lumina lumii, p. 97). În vremurile străvechi, înainte-mergătorul avea rolul de a anunța că o persoană foarte importantă vine în urma lui. De exemplu, când oamenii stăteau pe marginea drumului ca să-și vadă regele, înainte-mergătorul alerga înainte și striga: „Vine regele!” Atunci toți priveau cu nerăbdare în urmă, așteptând să apară regele.

Ce trebuia să facă Ioan, ca înainte-mergător? Citește Luca 1:76-79.

Luca 1:17 ne mai spune: „El îi va întoarce pe cei neascultători la umblarea în înțelepciunea celor neprihăniți, ca să-I gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.” Ce lucrare importantă – să pregătească inimile oamenilor ca să-L primească pe Fiul lui Dumnezeu!

Și noi putem fi ca Ioan și, prin cuvinte sau prin fapte bune, îi putem ajuta pe alții să-L cunoască și să-L iubească pe Isus.

Gândeşte-te...apoi discută

• În Luca 1:66 se spune despre Ioan: „Mâna Domnului era într-adevăr cu el.” Ce crezi că înseamnă acest lucru?
• Cine te-a ajutat să-L cunoști și să-L iubești pe Isus? Ce a făcut acea persoană? De ce nu îi mulțumești?

Discută cu părinții despre credință

Povestiți cum v-a ajutat cineva să-L acceptați pe Isus sau să creșteți în relația cu El.

Acționează

Ce ai putea face săptămâna aceasta ca să ajuți un prieten sau un vecin să afle mai mult despre dragostea lui Isus? Caută un obiect din casă pe care l-ai putea folosi pentru a face un bine (de exemplu, o mătură sau o oală de gătit). Roagă-te ca Dumnezeu să-ți dea ocazia să fii o binecuvântare pentru acea persoană.

Roagă-te

Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru oamenii care te-au ajutat să-L cunoști și să-L iubești pe Isus.

Elisabeta își ținea la piept băiețelul ei minune. Rugăciunile ei fuseseră ascultate într-un mod uimitor. Mântuitorul promis de Dumnezeu urma să vină. Iar copilul ei avea să crească și să-i ajute pe oameni să-și predea inima lui Dumnezeu.

Totul era pregătit în marea poveste a lui Dumnezeu. Isus urma să vină! Aceasta era cea mai bună veste pe care oamenii o puteau auzi. Citește această veste minunată în Ioan 3:16 . Copilașul care creștea în Maria avea să ofere viață veșnică tuturor celor care Îl iubesc pe Dumnezeu.

Noi trăim aproape de sfârșitul marii povești a lui Dumnezeu, iar El ne va da curând viața veșnică despre care a vorbit Ioan. Isus pregătește chiar acum acel moment. În Ioan 14:2-4 se spune: „Eu mă duc să vă pregătesc un loc. Și, după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu să fiți și voi.”

Evrei 6:20 ne mai spune ceva despre Isus în cer. Acolo scrie: „…unde Isus a intrat pentru noi ca înainte-mergător…” Oprește-te puțin și gândește-te la acest lucru: Isus este înainte-mergătorul nostru!

Ce lucru minunat și surprinzător! Într-o zi, foarte curând, Isus ar putea spune ceva de felul acesta: „Uitați-vă la oamenii care vin după Mine! Priviți la acești oameni credincioși de pe pământ! Ei M-au iubit și și-au predat viața Mie.

Acum vin să fie împreună cu noi în cer.” Ioan a fost înainte-mergătorul lui Isus. Isus este înainte-mergătorul nostru.

Gândeşte-te...apoi discută

• Ce Îi vei spune lui Isus când vei ajunge în cer, știind că El este înainte-mergătorul tău?

Părtășie și laudă

• Gândiți-vă la toate personajele din lecție care s-au încrezut în Dumnezeu. Ca familie, pe rând, mimați ceva ce a făcut un personaj și care arată că s-a încrezut în Dumnezeu.
• Cu ce este diferit să te încrezi în Dumnezeu față de a te preda unui dușman, de exemplu într-un război?
• Maria, Elisabeta și Zaharia L-au lăudat pe Dumnezeu. Psalmul 63:3 spune: „Fiindcă bunătatea Ta prețuiește mai mult decât viața, de aceea buzele mele cântă laudele Tale.”

Fiecare membru al familiei poate desena niște buze și să scrie într-o căsuță de dialog lucruri pentru care Îl laudă pe Dumnezeu. Apoi împărtășiți-le împreună.

Jurnal de familie

• Ce ai învățat despre Dumnezeu și despre marea Lui poveste din lecția acestei săptămâni?
• Ce te-a surprins în această relatare?

Roagă-te

Alegeți un cântec de rugăciune pe care îl cunoașteți bine. Închideți ochii și cântați-l împreună pentru Dumnezeu.

Judson Van DeVenter se lupta din nou cu aceeași întrebare în mintea lui. Timp de cinci ani s-a frământat: să devină un artist cunoscut sau să lucreze ca slujitor al lui Dumnezeu? Născut în 1855, în statul Michigan din Statele Unite, Judson a iubit mereu arta și a devenit profesor de desen. Îl iubea și pe Isus și era foarte implicat în biserică, mai ales în timpul întâlnirilor de redeșteptare spirituală. Prietenii lui au observat credința lui puternică și implicarea în lucrarea lui Dumnezeu. L-au încurajat să renunțe la predarea artei și să devină evanghelist. Dar dragostea lui pentru artă era foarte mare, așa că a continuat să predea.

Timp de cinci ani, Dumnezeu i-a vorbit inimii lui. În cele din urmă, Judson a încetat lupta și s-a predat pe deplin lui Dumnezeu. A renunțat la cariera de profesor și a devenit predicator cu normă întreagă. Dumnezeu i-a dăruit atunci un nou dar. Vorbind despre acel moment, el a spus: „O zi nouă a început în viața mea. Am devenit evanghelist și am descoperit adânc în sufletul meu un talent pe care nu-l știam. Dumnezeu pusese un cântec în inima mea și, atingând o coardă sensibilă, m-a făcut să cânt.” De aceea Judson a scris cântarea „Îți predau întreaga viață”. Ea a devenit cunoscută oriunde a predicat – în America, Anglia și Scoția. Astăzi este îndrăgită în toată lumea și se găsește și în Imnurile creștine AZȘ (nr. 335). Judson este amintit ca un om bun și profund spiritual, pentru că a trăit ceea ce a scris: a predat totul lui Isus.

Îți predau întreaga viață,
Doamne, fii al meu Stăpân!
Eu Te voi urma întruna,
Lângă Tine-n veci rămân!

Vreau să fiu al Tău,
Vreau să fiu al Tău!
Tot ce am, cu trup și suflet,
Vreau să fie-al Tău!

Mă predau cu totul Ție,
Înaintea Ta mă plec!
Bucuria mea e-n Tine,
Căci în lume toate trec!

Toată inima să-mi fie
Plină de Cuvântul Tău!
Și nădejdea mântuirii
Să inunde pieptul meu!

Pentru voi, părinţii

Rugați-L pe Dumnezeu să vă dea înțelepciune, ca să fiți un exemplu pentru copiii voștri și să-i ajutați să-și predea viața lui Dumnezeu. „Binecuvântarea vine atunci când sufletul se predă prin credință lui Dumnezeu. Apoi, acea putere pe care nici un ochi omenesc nu o poate vedea creează o făptură nouă, după chipul lui Dumnezeu” (Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, p. 173).