Orbul Bartimeu

Când Isus a trăit printre oameni și umbla pe drumurile pline de praf de la țară, mulți bolnavi ar fi dorit să-L întâlnească. De ce voiau ei așa de mult să-L vadă pe Isus? Pentru că aveau nevoie de ajutor, iar Isus putea să vindece orice fel de durere.

Când venea Isus într-un oraș sau într-un sat, săracii și cei cu o mulțime de probleme alergau la El. Isus putea să-i ajute și să îi mângâie mai bine decât oricine altcineva. Cu câtă nerăbdare Îl căutau și cât de fericiți erau atunci când Îl găseau pe Isus!

Acești oameni Îl iubeau și mergeau după El pentru că era așa de bun. Când se uitau la ochii Lui blânzi știau că văd fața lui Dumnezeu. Frumusețea lui Isus era frumusețea de a fi sfânt, curat și bun. Oamenii care știau că erau păcătoși, dar care doreau să fie buni ca El se îngrămădeau în jurul Lui oriunde mergea. Ei știau că au nevoie de ajutorul Lui. Psalmii 40:17

Dar nu toți se considerau săraci și în nevoie. Nu toți doreau ajutorul lui Isus. Fariseii bogați și mândri credeau că ei erau foarte buni. Ei nu erau bolnavi și nu se gândeau că aveau nevoie de Isus. Când se uitau la Isus, ei nu vedeau decât hainele Lui simple și felul Lui modest de a fi. Nu Îl iubeau și nu doreau să fie ca El. Putea Isus să-i ajute pe orgolioșii farisei? De ce nu? Doreau ei să fie ajutați?

Unul dintre oamenii săraci și bolnavi care căuta ajutorul lui Isus era Bartimeu din Ierihon. El era orb; nu putea să vadă nimic, nici cerul albastru, nici iarba verde, nici stelele, absolut nimic.

Pentru că nu vedea, Bartimeu nu putea lucra să câștige bani. Așa că el stătea lângă drum și le cerea oamenilor să-i dea bani pentru mâncare și pentru alte lucruri de care avea nevoie. Bartimeu auzise multe lucruri despre Isus, cum putea vindeca bolnavi și cum scotea demoni. Dar el nu putuse niciodată să se apropie de Isus. Oh, cât de mult dorea să fie lângă Isus! Era sigur că Isus putea să-i facă ochii sănătoși.

De multă vreme voia Bartimeu să-L întâlnească pe Isus. Apoi, într-o zi, când stătea lângă drum să cerșească, Bartimeu a auzit zgomot de pași de la mulți oameni care treceau prin fața lui.
— Ce se întâmplă? a întrebat el. De ce trec așa de mulți oameni?
— Trece Isus, i-a răspuns cineva. Bartimeu nu mai putea de bucurie. Aceasta era ocazia lui să-L întâlnească pe Isus. Ce a făcut el? Marcu 10:47. A început să strige cu nerăbdare:
— Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine! L-a auzit Isus pe Bartimeu strigând? Se va opri El să-l vindece pe un cerșetor sărac și orb?

Orbul Bartimeu stătea la cerșit pe marginea drumului și a auzit că vine Isus. Așteptase de multă vreme să fie lângă Isus, așa că a strigat cu putere: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!” Dar oamenii au fost deranjați de strigătele lui. Cu multă asprime i-au spus să tacă. A ascultat Bartimeu de ei? Marcu 10:48

Chiar dacă era înconjurat de mulțimea zgomotoasă, Isus a auzit strigătul după ajutor al lui Bartimeu. Isus S-a oprit și a rugat pe cineva să îl aducă pe Bartimeu la El. Oamenii l-au chemat pe Bartimeu zicându-i:
— Îndrăznește, scoală-te căci te cheamă. Îți poți imagina cât de fericit era Bartimeu? Își dorea așa de mult să fie cu Isus și acum Isus îl chemase. Ce a făcut el? Marcu 10:50

Cu iubire, Isus s-a uitat la Bartimeu și l-a întrebat:
— Ce vrei să-ți fac?
— Să-mi capăt vederea, a răspuns Bartimeu respectuos. Isus a vindecat ochii lui Bartimeu și i-a spus:
— Du-te, credința ta te-a mântuit! În clipa aceea, Bartimeu a putut să vadă. Ce a văzut el prima dată? Fața blândă și iubitoare a lui Isus. Bartimeu nu mai trebuia să cerșească. Ce a făcut el după ce Isus Și-a continuat drumul? Marcu 10:52 

Ai văzut vreodată pe cineva făcând pâine? Știi de ce avem nevoie ca să facem o pâine bună și gustoasă? De făină, apă, puțină sare, zahăr și ulei. Mai există un ingredient special pe care trebuie să-l avem pentru a face pâinea să crească mare și rotundă. Știi care este?

Este drojdia. Biblia o numește aluat. Pâinea nu are nevoie de multă drojdie ca să devină ușoară și bună, dar, dacă uităm să punem drojdie, pâinea nu crește și devine așa de tare încât nimeni nu vrea s-o mănânce. Ce a spus Isus despre aluat? Matei 13:33

Când este amestecat cu făina, aluatul nu se mai vede. Dar, chiar dacă nu-l vede nimeni, aluatul schimbă coca, transformând-o într- o cocă pufoasă pentru o pâine bună.

Ca să devină o pâine bună, coca trebuie să fie schimbată de aluat, adică de drojdie. La fel și noi, ca să putem deveni ca Isus, trebuie să-L lăsăm pe Duhul Sfânt să ne schimbe inima cu totul. Dacă doar ascultăm, ne putem schimba noi singuri inima? Nu. Numai Dumnezeu poate face acest lucru. Psalmii 51:10

În timp ce ținem cuvintele lui Dumnezeu în mintea noastră, El ne schimbă inima egoistă. El ne face neegoiști, amabili și iubitori. Vrei să-ți schimbe Dumnezeu inima? Cum poți ține cuvintele lui Dumnezeu în mintea ta?

Astăzi, mulți oameni își țin banii în bancă, de unde nu pot fi furați sau pierduți. Când au nevoie de acei bani, trebuie să meargă la bancă să-i scoată.

Unii oameni au bijuterii de aur și argint, care sunt foarte valoroase. Pentru a le putea păstra, ca să nu fie furate sau pierdute, ei le depun într-o cutie specială la bancă, numită seif. Când au nevoie de ele, ei merg la bancă și le iau.

Deci ne folosim de bancă, pentru a ne păstra bunurile în siguranță. Dar pe vremea lui Isus nu existau bănci. Cum își țineau oamenii lucrurile de valoare pentru a nu fi furate de hoți?

Mulți oameni își păstrau lucrurile de valoare îngropându-le în pământ. Un om care dorea să-și ascundă lucrurile scumpe trebuia să le pună într-o cutie. Apoi săpa undeva o groapă și punea cutia cu valori în ea. Acoperea groapa cu pământ și o nivela bine, în așa fel încât nimeni să nu bănuiască ce a făcut el și să-i găsească comoara. Când dorea să-și scoată comoara, mergea și dezgropa cutia.

Isus a vorbit despre comorile ascunse. Să vedem ce a spus Isus despre ele. Matei 13:44 Isus vorbea despre aur și argint sau Se referea la ceva mai important?

Isus vorbea despre o comoară care a fost îngropată în pământ. Într-o zi, un om ara și deodată plugul s-a lovit de ceva tare. Ce putea să fie? Uitându-se la pământ, omul a văzut o cutie cu o mulțime de lucruri de valoare. Ce surpriză pentru el!

Omul și-ar fi dorit această comoară mai mult decât orice. Dar îi aparținea comoara lui? Comoara era a celui care era proprietarul terenului, chiar dacă nu știa despre ea.

Repede, cel care ara a îngropat înapoi comoara și a fugit acasă. Fără să spună familiei de ce, a vândut tot ce avea, chiar și casa. Ce a făcut cu banii? Matei 13:44 Când în cele din urmă a devenit proprietarul ogorului, a dezgropat cutia cu comoara și a început să caute peste tot în pământul acela după alte comori.

Isus a folosit această povestire ca să ne învețe o lecție importantă. La fel cum omul acela era nerăbdător să vândă totul pentru a putea cumpăra ogorul, la fel și noi ar trebui să fim nerăbdători să facem tot ce a spus Isus, ca să Îl putem avea ca salvator și prieten. La fel cum acel om căuta atent peste tot să mai găsească alte comori ascunse, și noi trebuie să studiem cu grijă Scriptura ca să aflăm tot ce putem despre Isus.

Vrei să-L găsești pe Isus, comoara ascunsă? Atunci ascultă cu atenție când îți citesc părinții tăi din Biblie, pentru că ea vorbește despre Isus. El este cea mai mare comoară pe care o putem avea.

Pe cine voia Bartimeu să găsească? Era dispus Isus să-l ajute? Vrea El să te ajute și pe tine? Credeau fariseii că aveau nevoie de ajutorul lui Isus? Aveau ei nevoie de El? Noi avem nevoie de Isus? Mândria ne poate face să credem că suntem suficient de buni?
Poți vedea drojdia într-o cocă de pâine? Poți să-L vezi pe Isus în inima altcuiva? Dar îți poți da seama dacă Isus este în inima cuiva? Cum?
În povestirea lui Isus, ogorul reprezintă Biblia. Cine este comoara? Este Isus cea mai importantă Persoană pe care o poți cunoaște? Cum Îl putem găsi pe Isus?

Mesagerul special al lui Dumnezeu (7). De Amy Sherrard

De mic copil, Joseph Bates a îndrăgit oceanul și voia să se facă navigator. Așa că, atunci când a împlinit 15 ani, părinții lui l-au lăsat să lucreze ca băiat de cabină pe un vapor. Responsabilitatea lui era să facă paturile marinarilor și ale pasagerilor, să facă curat în cabine și să-i ajute pe marinari cu orice.

Timp de 20 de ani, Joseph a călătorit în cele mai îndepărtate locuri, pe multe vapoare și i s-au întâmplat o mulțime de lucruri. În cele din urmă a devenit căpitan pe propriul lui vapor. Curând a ajuns un om bogat.

Căpitanul Bates era și foarte deștept. Pentru că voia să fie sănătos, nu consuma alcool, iar când și-a dat seama că fumatul este un obicei rău, a aruncat țigările peste bord, în ocean. El alegea să mănânce numai ce știa că îi face bine. Căpitanul Bates s-a căsătorit cu o femeie foarte frumoasă, pe nume Prudence. Când era în călătoriile lui lungi, domnul Bates era trist, iar soția lui nu avea cum să îl ajute. Ea doar se îngrijora pentru el. Sigur că ea s-a bucurat foarte mult atunci când soțul ei a hotărât să nu mai plece pe mare, ci să rămână acasă cu ea, în casa lor confortabilă.

Când l-a auzit vorbind pe William Miller despre revenirea în curând a lui Isus, Bates a început să studieze singur profețiile biblice. Apoi i-a ajutat și pe alții să înțeleagă Biblia. El dorea ca oamenii să fie pregătiți pentru a doua venire.

Căpitanul Bates i-a mai auzit și pe unii care credeau că adevărata zi de odihnă a lui Isus este ziua a șaptea a săptămânii, nu întâia, așa cum credea el dintotdeauna. În timp ce studia Biblia cu atenție, și-a dat seama că Isus nu a schimbat niciodată adevărata Sa zi de odihnă din sâmbătă în duminică. Imediat a început să țină ziua a șaptea exact așa cum învață porunca a patra și le-a spus și altora despre acest lucru.

Isus l-a inspirat pe căpitanul Bates să scrie o broșură pentru ca mai mulți oameni să poată afla despre Sabat. Dar l-a costat o mulțime de bani să tipărească cărți și să călătorească în alte locuri ca să predice. Curând, căpitanul Bates își cheltuise toți banii pe care îi mai avea. Dar el nu era îngrijorat de acest lucru. El știa că, dacă ascultă de Isus, El va avea grijă de el și îi va da tot ce are nevoie. Într-o zi, în timp ce căpitanul Bates scria, soția lui, care făcea pâine la bucătărie, a venit și i-a spus:
— Nu mai avem făină! Nu ai vrea să mergi la magazin să mai cumperi?
— De câtă ai nevoie? a întrebat-o el, ridicându-se și întinzându-se să-și ia pălăria.
— Cam de vreo două kilograme, a răspuns ea și s-a întors la bucătărie. În timp ce mergea spre magazin, căpitanul Bates a băgat mâna în buzunar. Oare avea banii cu care să cumpere făină?