1 Vai de mine, cum am ajuns: ca după culesul poamelor de vară, ca la culesul strugurilor[[xr:1]] rămași în vie – nu mai este niciun strugure de mâncat, nicio smochină timpurie[[xr:2]], cum îmi poftește sufletul.

. Vai de mine! Israelul, sau Sionul, pare să fie vorbitorul, sau probabil acea parte care se pocăieşte a lui Israel.

Poamelor. Sau Poamelor de vară. Aplicaţia imaginii poate fi sugerată de v. 2. Aşa cum după ce poamele sunt culese nici una nu mai este de găsit în câmp, tot aşa, după culegerea răului, nici un om drept nu mai este de găsit în Israel. Sau Sionul poate fi simbolizat ca un om care vine să caute poame după ce recolta a fost adunată, şi nu găseşte nici una.


2 A pierit omul[[xr:1]] de bine[[fn:a]] de pe pământ și nu mai este niciun om cinstit între oameni. Toți pândesc ca să verse sânge, fiecare[[xr:2]] îi întinde curse aproapelui.

. S-a dus. Compară cu Ieremia 5,1.


3 Mâinile lor sunt îndreptate să facă rău, nu bine: conducătorul[[xr:1]] cere mită, judecătorul[[xr:2]] așteaptă răsplată, cel puternic spune pe față ce poftește și așa strâmbă ei dreptatea.

. Mâinile. Sau Cu amândouă mâinile. Ebraica primei propoziţii este obscură, LXX spune: Ei îşi pregătesc mâinile spre rău. Plată. Sau O răsplată. Mita, un viciu vechi, este aici condamnată (vezi Isaia 1,23). Merg mână în mână. Ebraica acestei propoziţii este obscură. Verbul apare numai aici, iar sensul este, prin urmare, nesigur.


4 Cel mai bun este[[xr:1]] ca un mărăcine, cel mai cinstit – un tufiș de spini. Ziua vestită de străjerii Tăi, pedeapsa Ta, se apropie; atunci va fi uluiala lor.

. Mărăcine. Ebraic chedeq, tradus spini în Proverbe 15,19. Spinii sunt aspri, înţepători, rănindu-i pe toţi aceia care trec pe lângă ei.


5 Nu vă puneți încrederea[[xr:1]] în prieteni, nu vă încredeți în cei apropiați! Păzește-ți ușa gurii de cea care se culcă la sânul tău!

. Nu crede. Versetele 5 şi 6 descriu situaţia morală ca fiind atât de gravă, încât nu se poate avea încredere într-un prieten, un vecin, în soţia care stă în braţele omului, sau în vreun membru apropiat al familiei.


6 Căci fiul[[xr:1]] își disprețuiește tatăl, fiica se ridică împotriva mamei, nora este împotriva soacrei – vrăjmașii omului sunt cei din casa lui.[[fn:a]]

. Batjocoreşte. Isus a citat cuvintele acestui verset pentru a descrie situaţia morală din epoca creştină (Matei 10,21.35.36).


7 Eu însă voi privi[[xr:1]] mereu spre DOMNUL, îmi voi pune nădejdea în Dumnezeul mântuirii mele: Dumnezeul meu mă va asculta.

. Însă. Vorbind în numele lui Israel, profetul exprimă credinţă în Dumnezeu în ciuda pedepsei şi priveşte înainte în viitor cu încredere în refacerea promisă.


8 Nu te bucura[[xr:1]] de mine, vrăjmașă,[[fn:a]] căci, deși am căzut[[xr:2]], mă voi ridica, deși stau în întuneric, DOMNUL [[xr:3]] este Lumina mea!

. Nu te bucura. Atât de convins este Israel de mântuirea lui finală încât cântă o cântare de biruinţă asupra duşmanului pe care Dumnezeu îl foloseşte pentru ca să-Şi pedepsească poporul.


9 Voi suferi[[xr:1]] mânia DOMNULUI – căci am păcătuit împotriva Lui – până când El îmi va apăra pricina și-mi va face dreptate; El mă va scoate la lumină[[xr:2]] și voi privi dreptatea Lui mântuitoare.

. Voi suferi. Acesta este felul de vorbire al omului cu adevărat pocăit. El îşi dă seama că unica lui nădejde este Dumnezeu. El nu cere nici o uşurare a pedepsei. El ştie că orice face Dumnezeu va fi spre binele lui.


10 Vrăjmașa mea va vedea și se va umple de rușine[[xr:1]], ea, care-mi zicea mereu: „Unde[[xr:2]] este DOMNUL, Dumnezeul tău?” Ochii mei[[xr:3]] îi vor vedea sfârșitul: atunci ea va fi călcată în picioare ca noroiul[[xr:4]] de pe uliță.

. Unde este Domnul? Compară cu Isaia 37,10-13; Ioel 2,17.

Ca noroiul. Vezi Isaia 10,6; Zaharia 10,5.


11 În ziua[[xr:1]] când îți vor zidi iarăși zidurile, în ziua[[xr:2]] aceea ți se vor lărgi hotarele.

. În ziua. Literal, o zi. O făgăduinţă a refacerii.

Hotarele. Ebr. choq, care deşi este adesea folosit pentru decret, poate să însemne şi hotar sau limită. Dacă asta se intenţionează aici, este o prezicere a lărgirii hotarelor lui Israel.


12 În ziua aceea vor veni la tine din Asiria până în Egipt și din Egipt până la Râu, de la o mare la alta și de la un munte la altul.

. Râul. Eufratul.

De la o mare la alta. Nu se ştie sigur despre ce mări este vorba. Expresia desemnează o întindere largă. Acelaşi lucru se poate spune şi despre expresia de la un munte la altul.


13 Dar pământul va fi pustiit din pricina locuitorilor lui, în urma faptelor lor[[xr:1]].

. Pustiită. Aici pare să fie indicat ţinutul păgânilor. Ca rezultat al judecăţilor lui Dumnezeu cu prilejul eliberării lui Israel, multe întinderi de pământ urmau să ajungă în mare măsură depopulate.


14 Păstorește-Ți poporul cu toiagul Tău, turma moștenirii Tale, care a rămas singură în pădurea[[xr:1]] din mijlocul Carmelului! Să pască în Bașan și în Galaad, ca în zilele de odinioară!

. Paşte-Ţi poporul. Profeţia lui Mica se sfârşeşte cu o rugăciune ca Dumnezeu să binevoiască să-Şi împlinească promisiunile faţă de poporul Său. Iehova este reprezentat ca Păstorul divin (vezi Psalmi 23,1), care cu toiagul Lui (vezi Psalmi 23,4), Îşi va conduce poporul, turma moştenirii Tale (vezi Psalmi 28,9; 95,7), la păşuni bune (vezi Ezechiel 34,11-15).

Locuieşte singură. Compară Numeri 23,9.

Carmelului. Numele înseamnă ţara grădină. Posibil o referire la un ţinut de păşune luxuriant în general şi nu la şirul de dealuri care alcătuiesc graniţa sud-vestică a câmpiei Isdraelonului.

Basan. O referise la Basan şi Galaad, poate din cauza păşunilor lor bogate şi poate şi din punctul de vedere că aceste teritorii de la răsărit de Iordan care fuseseră pierdute în favoarea Asiriei (vezi comentariul la 1Cronici 5,26) urmau să fie recâştigate.


15 „Ca în zilele[[xr:1]] ieșirii din țara Egiptului, le voi arăta lucruri minunate.”

. Ţara Egiptului. Dumnezeu promite să facă lucruri la fel de minunate ca acelea care au însoţit Exodul.


16 Să vadă[[xr:1]] neamurile și să se rușineze de toată puterea lor! Să-și pună mâna[[xr:2]] la gură și să-și astupe urechile!

. Vor vedea. Vrăjmaşul se fălise mai înainte zicând: Unde este Domnul, Dumnezeul tău? (v. 10). Acum roata se va întoarce, iar păgânii vor recunoaşte puterea lui Iehova şi se vor ruşina de toată puterea cu care se făliseră.


17 Să lingă țărâna[[xr:1]] ca șarpele, ca târâtoarele pământului! Să vină tremurând[[xr:2]] din întăriturile lor[[xr:3]] la DOMNUL, Dumnezeul nostru; să se teamă de Tine și să Te cinstească!

. Vor linge ţărâna. O imagine care descrie cea mai deplină umilire (vezi comentariul la Psalmi 72,9; de asemenea Isaia 49,23). Cetăţuile lor. Întăriturile în care se refugiaseră nelegiuiţii de groaza Domnului.


18 Care[[xr:1]] Dumnezeu este ca Tine, care ierți[[xr:2]] vina și treci cu vederea[[xr:3]] răzvrătirea rămășiței moștenirii Tale? El nu-Și ține[[xr:4]] mânia pe vecie, ci Îi face plăcere să arate îndurare.

. Care Dumnezeu. Mica îşi încheie profeţia cu o notă de laudă pentru îndurarea şi credincioşia lui Dumnezeu. Compară expresii asemănătoare în Exod 15,11; Psalmi 71,19.

Ierţi nelegiuirea. Compară Exod 34,7; Isaia 55,7.

Treci cu vederea. Compară Psalmi 103,9.


19 El Se va îndura iarăși de noi, va călca în picioare nelegiuirile noastre și va arunca în adâncimile mării toate păcatele noastre.

. Va călca în picioare nelegiuirile noastre. Sau El va învinge nelegiuirile noastre. Nelegiuirile lui Israel pe care Mica avusese neplăcuta însărcinare de a le da în vileag urmau să fie iertate cu generozitate. Cu toate că lucrul acesta nu este menţionat în mod special, iertarea era doar pe baza unei depline pocăinţe şi reforme. Disciplina captivităţii era menită să producă o astfel de redeşteptare spirituală. Lucrul acesta nu s-a produs pe o scară naţională aşa încât măreţele făgăduinţe cu care Mica îşi încheie profeţiile n-au fost niciodată realizate prin naţiunea lui Israel. Natural că persoane individuale au experimentat harul mântuitor al lui Dumnezeu şi au obţinut iertarea promisă aici. Binecuvântările acestea pot fi cerute şi de creştin. Prin meritele harului lui Hristos, păcatele acestuia pot fi iertate pe deplin. Dacă rabdă până la sfârşit, păcatele lui nu vor mai fi menţionate niciodată împotriva lui. În caz că va apostazia şi va fi pierdut, toate păcatele lui îl vor confrunta în ziua judecăţii (vezi comentariul la Ezechiel 18,21-24).


20 Îi vei arăta[[xr:1]] credincioșie lui Iacov și îndurare lui Avraam, după cum le-ai jurat[[xr:2]] părinților noștri în zilele de odinioară.

. Vei da cu credincioşie. Vezi Geneza 17,1-9; 22,16-18; 28,13-15; comp. Evrei 6,13-18. Aceste făgăduinţe care ar fi trebuit să-şi găsească o împlinirea măreaţă în sămânţa literală a lui Israel, vor fi acum împlinite în biserica creştină, care este sămânţa spirituală a lui Avraam (Galateni 3,7.9.29; vezi p. 35, 36).COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

2, 4 PK 324

7, 8 MH 182

7–9PK 334

8, 9 GC 346; MH 166; PK 377; PP 738

18 DA 241, 582; COL 186; MB 116; SC 10; 6T 149

18, 19 8T 278

19 DA 162, 806; MH 182