Gestionarea datoriilor

O definiție a datoriei este „să trăiești astăzi din ceea ce te aștepți să câștigi în viitor”. Datoriile par să fie un mod de viață, dar nu ar trebui să fie norma pentru creștini. Biblia descurajează datoriile. În Scripturi se face referire la datorii de cel puțin 26 de ori și de fiecare dată contextul este unul negativ. Nu ni se spune că este păcat să împrumuți bani de la cineva, dar se vorbește despre consecințele împrumutării, care sunt deseori negative. Referindu-se la obligațiile financiare, Pavel a dat următorul sfat: „Dați tuturor ce sunteți datori să dați: cui datorați birul, dați-i birul; cui datorați vama, dați-i vama; cui datorați frica, dați-i frica; cui datorați cinstea, dați-i cinstea. Să nu datorați nimănui nimic, decât să vă iubiți unii pe alții: căci cine iubește pe alții a împlinit Legea” (Romani 13:7,8). De ce este datoria aproape o calamitate internațională la orice nivel – personal, corporativ și guvernamental? În orice societate, dintotdeauna, cel puțin un mic procent din populație era îndatorată. Dar astăzi, o proporție mult mai mare dintre cetățeni sunt îndatorați, iar lucrul acesta nu este aproape niciodată în favoarea lor.

În această săptămână vom trata motivele îndatorării și cum să o gestionăm. Poate că tu nu ai datorii, dar poți împărtăși aceste informații prețioase cu familia și prietenii care ar putea avea de câștigat de pe urma lor.

Comentariu EGW

Unii nu au adus nimic şi nu s-au alăturat planului de dăruire sistematică, aducând ca scuză faptul că aveau datorii. Ei susţineau că, mai întâi, trebuiau să ajungă să „nu mai datoreze nimic vreunui om”. Dar faptul că aveau datorii nu era o scuză. Am văzut că ei trebuiau să-i dea cezarului ce este al cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu. Unii consideră ca o datorie aceea de a „nu datora nimănui nimic” şi se gândesc că Dumnezeu nu poate aştepta nimic de la ei până când nu-şi plătesc toate datoriile. În această privinţă se înşală. Ei nu-I dau lui Dumnezeu ceea ce Îi aparţine. Orice om trebuie să-I aducă Domnului o jertfă corespunzătoare. Cei care au datorii trebuie să şi le plătească din ceea ce este al lor şi să dea o parte din ce rămâne. – Sfaturi pentru administrarea creștină a vieții, p. 258 
Nu există situație în viață, nici vreo etapă în experiența umană pentru care Biblia să nu conțină instrucțiuni valoroase. Conducător și supus, stăpân și slujitor, cumpărător și vânzător, cel care dă cu împrumut și cel care ia cu împrumut, părinți și copii, profesori și elevi, toți pot găsi în Cuvântul lui Dumnezeu lecții de o neprețuită valoare.

Însă, mai presus de orice altceva, Cuvântul lui Dumnezeu prezintă planul de mântuire; el arată cum omul păcătos poate fi împăcat cu Dumnezeu, expune marile principii ale adevărului și datoriei care ar trebui să guverneze viețile noastre și ne făgăduiește ajutor divin în împlinirea lor. El pătrunde dincolo de viața aceasta trecătoare, dincolo de istoria scurtă și plină de necazuri a neamului omenesc. El deschide vederii noastre panorama măreață a veacurilor veșnice – veacuri neîntunecate de păcat, neumbrite de necaz și suferință. El ne învață cum putem avea parte de locașurile celor binecuvântați și ne cere să ne ancorăm nădejdea și să ne îndreptăm sufletul într-acolo. –Principiile fundamentale ale educației creștine, p. 542 
Înțeleptul i se adresează celui nepăsător cu următoarele cuvinte: „Du-te la furnică, leneșule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei și înțelepțește-te! Ea nu are nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpân, totuși își pregătește hrana vara și strânge de ale mâncării în timpul secerișului” (Proverbele 6:6-8). Locuințele pe care și le fac furnicile dovedesc îndemânare și perseverență. Ele duc câte un singur bob o dată, dar, prin răbdare și perseverență, fac minuni.

Solomon arată spre hărnicia furnicii ca un reproș pentru aceia care își irosesc timpul în trândăvie sau în practici care degradează sufletul și trupul. Furnica se pregătește pentru anotimpul care urmează, dar mulți dintre cei dăruiți cu rațiune nu reușesc să se pregătească pentru viitorul unei vieți veșnice. – Sfaturi pentru părinţi, educatori şi elevi, p. 190 
 

1. Citește Deuteronomul 28:1,2,12. Care este idealul lui Dumnezeu pentru copiii Săi în privința datoriilor și cum poate fi atins? Chiar dacă acest context este foarte diferit de al nostru, ce principii putem extrage și aplica?

Studiile arată că oamenii au dificultăți financiare din trei motive principale. Iată-le mai jos, în ordinea frecvenței:

(1) Neștiința: Mulți oameni, chiar și cei educați, sunt analfabeți din punct de vedere financiar. Pur și simplu nu au luat contact niciodată cu regulile Bibliei și nici măcar cu principiile seculare de administrare a banilor. Există însă speranță! Studiul de față va prezenta schematic aceste principii și modul lor de aplicare.

(2) Lăcomia sau egoismul: Ca reacție la reclame și dorințe personale, oamenii cheltuiesc pur și simplu peste posibilitățile lor. Nu vor să trăiască în casa pe care și-o permit, să conducă mașina pe care și-o permit ori să poarte hainele pe care și le permit. Mulți dintre aceștia cred, de asemenea, că sunt prea săraci ca să înapoieze zecimea. În consecință, își trăiesc viața fără înțelepciunea și binecuvântările promise de Dumnezeu (vezi Maleahi 3:10,11; Matei 6:33). Există speranță și pentru acești oameni, dar necesită o schimbare în gândire și o atitudine de mulțumire!

(3) Necazurile din viața personală: Poate că au trecut printr-o boală gravă fără să aibă asigurare medicală. Poate că au fost părăsiți de un partener de căsnicie risipitor. Poate că un dezastru natural le-a distrus toate bunurile. Sau poate că s-au născut și au crescut în sărăcie lucie. Există speranță și pentru acești oameni. Deși calea lor este un pic mai dificilă, problemele lor pot fi rezolvate. Schimbarea poate veni sub diferite forme: sprijinul prietenilor creștini, sfaturi și/sau ajutor din partea unor consilieri devotați, eforturi asidue cuplate cu o bună educație și, nu în cele din urmă, binecuvântările și purtarea de grijă din partea lui Dumnezeu.

Indiferent de motiv, chiar dacă este exclusiv vina persoanei în cauză, datoriile pot fi atenuate. Dar cei care au datorii trebuie să facă niște schimbări în modul cum trăiesc, cum cheltuiesc și cum își stabilesc prioritățile financiare.

Citește 1 Timotei 6:6-9. La ce spune Pavel aici că ar trebui să fim atenți? Ce înseamnă aceste cuvinte pentru tine personal și cum le poți aplica mai bine?

Comentariu EGW

A dori să vă duceți propria povară și a nu mânca pâinea dependenței de alții este un lucru drept. Este o ambiție nobilă, generoasă care arată voința de a se întreține singur. În vederea acestui lucru, sunt necesare hărnicia și chibzuința. 
Mulți, foarte mulți, nu s-au educat să-și poată menține cheltuielile în limita veniturilor lor. Ei nu învață să se adapteze împrejurărilor și împrumută și iar împrumută, până când ajung copleșiți de datorii și, în cele din urmă, descurajați și deprimați. …
Toți trebuie să învețe să facă și să țină socotelile casei. Unii cred că nu este esențial acest lucru, însă greșesc. Toate cheltuielile trebuie notate cu strictețe. – Căminul adventist, p. 374 

Urmașii lui Hristos nu trebuie să disprețuiască bogăția; ei trebuie să o considere talantul încredințat lor de Domnul. Printr-o întrebuințare înțeleaptă a darurilor, urmașii lui Hristos pot fi binecuvântați veșnic, dar nu trebuie să uităm că Dumnezeu nu ne-a dat bogățiile pentru a le folosi după bunul plac, pentru a da frâu liber oricărui imbold sau pentru a dărui sau nu după cum considerăm de cuviință. Nu trebuie să folosim bunurile materiale în mod egoist, îndreptându-le doar spre satisfacerea personală. Aceasta nu este atitudinea corectă față de Domnul și față de semenii noștri și vom culege în final numai confuzie și necazuri. ...
… Atât cei bogați, cât și cei săraci își hotărăsc singuri destinul veșnic și se dovedesc potriviți sau nu pentru a primi moștenirea sfinților în lumină. Aceia care întrebuințează bogățiile în mod egoist în această lume manifestă niște trăsături de caracter care arată ce ar face ei dacă ar avea avantaje mai mari și dacă ar deține comorile nepieritoare ale Împărăției lui Dumnezeu. Principiile egoiste cultivate pe pământ nu sunt principiile care vor domni în cer. Toți oamenii sunt egali în cer. – Sfaturi pentru administrarea creștină a vieții, p. 133

Dacă aveți deprinderi extravagante îndepărtați-le din viața voastră fără întârziere! Dacă nu faceți acest lucru, veți fi falimentari pentru veșnicie. Deprinderile de a fi econom, harnic și sobru sunt chiar în lumea aceasta o parte mai bună pentru voi și pentru copiii voștri decât o zestre bogată.
Noi suntem străini și călători pe pământ. Să nu ne cheltuim mijloacele pentru a satisface dorințele pe care Dumnezeu ne cere să le reprimăm. Să căutăm să ne reprezentăm bine credința, restrângându-ne dorințele. – „Carrying Forward the Lord’s Work”, Review and Herald, 24 decembrie 1903 
Cât de adesea venim în contact cu oameni care nu sunt niciodată fericiți! Ei nu reușesc să se bucure de mulțumirea și de pacea pe care le poate da Isus. Ei spun că sunt creștini, dar nu sunt de acord cu condițiile pe baza cărora este împlinită făgăduința lui Dumnezeu. Isus a spus: „Veniți la Mine… Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară” (Matei 11:28-30). Mulți au o stare de neliniște din cauză că nu învață în școala Învățătorului. Un copil al lui Dumnezeu, supus și gata să facă sacrificii de sine, înțelege din experiență ce înseamnă să ai pacea lui Hristos. 
Lucrurile cele mai bune în viață – simplitatea, onestitatea, sinceritatea, puritatea, o integritate nemânjită – nu pot fi cumpărate, nici vândute. Ele sunt oferite gratuit celui neștiutor de carte și omului educat, omului alb și omului negru, săracului și regelui care stă pe tron. – That I May Know Him, p. 85 
 

Suntem ființe materiale și trăim într-o lume materială, o lume careuneori poate fi foarte ispititoare. Ar trebui să fii făcut din oțel și ulei sintetic, nu din carne și sânge ca să nu simți uneori ispita bunurilor materiale și dorința de a fi bogat. Care dintre noi nu a visat măcar o dată în viață să devină bogat sau să câștige la loterie?

Deși cu toții ne confruntăm cu lucrul acesta și nu este nimic greșit să lucrezi din greu pentru a-ți asigura un trai decent sau chiar și pentru a fi bogat, niciunul dintre noi nu trebuie să cadă în capcana de a-și face idoli din bani, bogăție și bunuri materiale. Ni se promite putere divină să rămânem devotați convingerilor noastre privind ceea ce este bine. Lucrul acesta este important, pentru că ispita bogățiilor și a bunurilor materiale a dus foarte multe suflete la ruină.

2. Citește Matei 6:24 și 1 Ioan 2:15. Care este tema acestor texte?

Din nefericire, iubirea pentru lucrurile lumești poate fi atât de puternică încât oamenii ajung să se îndatoreze pentru – speră ei – a-și împlini iubirea pe care o simt. (Dar nu o împlinesc niciodată; vezi Eclesiastul 4:8.) Și, pentru că datoriile sunt una dintre capcanele lui Satana destinate oamenilor, este de înțeles ca Dumnezeu să-Și dorească să-Și vadă copiii scăpați de datorii. În Biblie și în Spiritul Profetic El ne-a dat sfaturi care ne vor conduce la libertate financiară.

3. Citește Psalmii 50:14,15. Care ar trebui să fie atitudinea adoptată de copiii lui Dumnezeu? Ce înseamnă „împlinește-ți juruințele”?

Noi devenim membri ai bisericii, aducându-I laudă și mulțumire lui Dumnezeu, care ne-a creat și ne-a răscumpărat. La punctul 9 (din cele 13) din legământul nostru de botez, suntem întrebați: „Crezi în organizația bisericii? Este scopul tău acela de a te închina lui Dumnezeu și a susține biserica prin zecimile și darurile tale, prin eforturile și influența ta?” Ca adventiști de ziua a șaptea cu toții am răspuns „Da”. Așadar, aceste texte (Psalmii 50:14,15) constituie o promisiune făcută celor care Îi aduc mulțumire lui Dumnezeu și se achită devotați de ceea ce au promis.

Ce spun alegerile tale despre cât de bine faci față ispitelor lumii? De ce faptul de a lucra din greu pentru a avea o viață bună nu înseamnă neapărat că faci un idol din bogăție sau bani? Cum putem face diferența?

Comentariu EGW

Unii nu au tact să-și administreze înțelept treburile vremelnice. Ei nu sunt calificați așa cum ar trebui, iar Satana profită de pe urma lor. Când se întâmplă astfel, unii ca aceștia nu ar trebui să rămână ignoranți cu privire la ceea ce au de făcut. Înainte de a pune în aplicare anumite planuri, ar trebui să fie suficient de smeriți pentru a se sfătui cu frații lor, în a căror judecată se pot încrede. Am fost îndreptată spre acest text: „Purtați-vă sarcinile unii altora” (Galateni 6:2). Unii nu sunt suficient de umili pentru a-i lăsa pe cei care au experiență să chibzuiască pentru ei; își urmează propriile planuri și se trezesc în dificultate. Atunci văd că ar fi trebuit să apeleze la sfatul și judecata fraților lor, însă atunci sarcina este mult mai grea decât la început. Frații nu ar trebui să facă apel la lege dacă acest lucru poate fi evitat, pentru că aceasta îi dă vrăjmașului un mare avantaj – îi pune în încurcătură și ei nu mai știu ce să facă. Este mai bine să se ajungă la învoială, chiar cu ceva pierderi. – Mărturii, vol. 1, p. 200 

Dumnezeu ne numește slujitori ai Săi, ceea ce înseamnă că suntem angajați de El să facem o anumită lucrare și să purtăm anumite răspunderi. El ne-a dat cu împrumut capital pentru investiție. Acesta nu este proprietatea noastră, și noi Îl nemulțumim pe Dumnezeu dacă păstrăm bunurile Domnului sau le cheltuim după cum ne place. Noi suntem răspunzători pentru folosirea sau abuzarea de cele pe care ni le-a împrumutat Dumnezeu. Dacă acest capital pe care l-a pus Dumnezeu în mâinile noastre zace adormit sau dacă îl îngropăm în pământ, chiar dacă este numai un talant, vom fi trași la răspundere de Stăpân. El ne cere cu dobândă nu ceva ce este al nostru, ci ceea ce este al Lui. – Mărturii, vol. 2, p. 668 

„Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni” (Matei 6:24). Domnul Hristos nu spune că omul nu va sluji sau că nu trebuie să slujească la doi stăpâni, ci spune că omul nu poate face aceasta. Interesele lui Dumnezeu și interesele lui Mamona nu se pot asocia și nu pot fi în armonie. Acolo unde creștinul este îndemnat de conștiință să rabde, să renunțe la sine, să se oprească din drumul său, exact acolo omul lumesc încalcă hotarul pentru a-și îngădui satisfacerea dorințelor și înclinațiilor lui egoiste. De o parte a hotarului, se află urmașul lui Hristos care renunță la sine, iar de partea cealaltă, este iubitorul de lume, care își îngăduie plăcerile proprii, se conformează modei, are o purtare frivolă și ușuratică și se complace în plăceri interzise. Creștinul nu poate trece de această parte a hotarului.
Nimeni nu se poate așeza într-o poziție neutră; nu există o cale de mijloc, o categorie de oameni care nici nu Îl iubesc pe Dumnezeu, nici nu îi slujesc vrăjmașului neprihănirii. Domnul Hristos trebuie să trăiască în inima slujitorilor Lui și să lucreze prin ei, folosindu-Se de aptitudinile și talentele lor. Voința lor trebuie să fie supusă voinței Lui, ei trebuie să lucreze conduși de Duhul Său. Astfel că nu mai trăiesc ei, ci Hristos trăiește în ei. Cel care nu se consacră întru totul lui Dumnezeu se află sub controlul unei alte puteri, se supune unui alt glas, ale cărui sugestii au un caracter total diferit. Slujirea pe jumătate îl așază pe om de partea vrăjmașului, făcându-l să fie un aliat plin de succes al oștirilor întunericului. – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 93-94 
 

4. Citește Proverbe 22:7. În ce sens suntem „robii” celui care ne împrumută?

Cum putem scăpa de acest fenomen nefericit? Dacă ai datorii, următoarea schemă te va ajuta să începi un proces de eliminare a acestora. Premisa: Ia-ți un angajament față de Dumnezeu că vei fi credincios în returnarea zecimii Sale sfinte, pentru a avea acces la înțelepciunea și binecuvântările Sale. El dorește cu ardoare să îi binecuvânteze pe cei care Îl ascultă.

Pasul I: Ia decizia să nu mai faci alte datorii. Gata cu cheltuielile pe credit sau împrumuturi! Dacă nu împrumuți bani, nu ai datorii. Dacă nu mai împrumuți bani, nu vei avea alte datorii.

Pasul II: Fă un legământ cu Dumnezeu ca, începând din acest moment, pe măsură ce El te binecuvântează, tu să îți achiți datoriile cât de repede cu putință. Când Dumnezeu te va binecuvânta financiar, folosește banii să micșorezi datoria – nu să cumperi alte lucruri. Acest pas este probabil cel mai important. Majoritatea oamenilor, când primesc bani în mod neașteptat, pur și simplu îi cheltuiesc. Tu să nu faci așa! În schimb, integrează-i în planul tău de micșorare a datoriei.

Pasul III: Ia măsuri concrete! Întocmește o listă cu toate datoriile tale, de la cea mai mare la cea mai mică, deci în ordine descrescătoare. În cazul majorității familiilor, în capul listei se află împrumutul pentru casă, iar la coada listei, un card de credit sau o datorie personală. Începe prin a achita lunar cel puțin suma minimă pentru fiecare dintre datorii. Apoi dublează sau crește suma cu cât poți pentru datoria din coada listei. Vei fi plăcut surprins cât de repede poți scăpa de cea mai mică datorie. Banii cu care plăteai datoria cea mai mică adaugă-i apoi la plata minimă a următoarei datorii și tot așa. Vei scăpa astfel, ușor-ușor, de datorii. Eliminând datoriile mici cu dobândă mare, vei câștiga o sumă surprinzătoare de bani, pe care o poți folosi pentru datoriile mai mari.

Dumnezeu nu dorește ca noi să avem datorii. Odată luat acest angajament, majoritatea familiilor își dau seama că Dumnezeu le binecuvântează în moduri neașteptate și datoriile le sunt reduse mai repede decât se așteptau. Urmând acești trei pași simpli, multe familii scapă de datorii. Punându-L pe Dumnezeu pe primul loc vei primi binecuvântările și înțelepciunea Lui pentru a administra ceea ce ți-a încredințat.

„Să nu fiți iubitori de bani. Mulțumiți-vă cu ce aveți, căci El Însuși a zis: «Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi»” (Evrei 13:5). Cum te ajută aceste cuvinte să nu intri în datorii sau să scapi de ele?

Comentariu EGW

Toţi trebuie să practice economia. Niciun lucrător nu ar trebui să-şi administreze treburile într-un mod în care să facă datorii. Practica de a lua bani din vistierie înainte de a-i câştiga constituie o cursă. În acest fel, resursele sunt limitate, astfel că lucrătorii nu pot fi susţinuţi în lucrarea misionară. Când cineva, prin voia lui, face datorii, intră singur în una dintre plasele întinse de Satana pentru a prinde suflete. …
Obiceiul de a împrumuta bani pentru a rezolva o problemă urgentă, fără a lua în calcul posibilitatea de a nu face datorii, oricât de comun ar fi, este demoralizator. Domnul doreşte ca toţi cei care cred adevărul să se pocăiască de aceste obiceiuri înşelătoare pentru propria persoană. Ei trebuie să aleagă mai degrabă să sufere decât să facă vreo faptă necinstită. Dacă cei care au adevărul în faţă nu îşi schimbă caracterul corespunzător cu influenţa sfinţitoare a adevărului, vor fi o mireasmă de la moarte spre moarte. Ei vor reprezenta greşit adevărul, vor aduce ocară asupra lui şi Îl vor dezonora pe Hristos, care este adevărul. – Evanghelizarea prin literatură, p. 93, 96 

Oameni care s-ar fi descurcat bine dacă s-ar fi consacrat lui Dumnezeu şi dacă şi-ar fi dorit să lucreze cu smerenie, extinzând afacerea treptat şi refuzând să se îndatoreze, au dat faliment din cauză că nu au lucrat în mod cinstit. Şi, când dau de necaz, vând totul, dovedind că nu sunt capabili să continue. Ei şi-au dorit să scape de presiunile financiare şi nu s-au gândit la urmări.
Cei care îi ajută pe aceştia să iasă din situaţia de criză sunt tentaţi să îi oblige să semneze anumite angajamente, din cauza cărora se vor simţi după aceea ca nişte sclavi. Le va merge numele că nu au condus bine instituţia şi au ajuns la faliment. Rareori vor putea să mai scape de acest lucru.
Am fost instruită să le spun celor care au făcut împrumuturi: Nu renunţaţi dacă acţionaţi pe căi corecte. Lucraţi cu toată puterea pentru a ieşi din această situaţie. Nu adăugaţi şi instituţia voastră la povara grea a unei alte asociaţii, aflată deja în dificultăţi financiare. Cel mai bine este ca fiecare sanatoriu să îşi asume responsabilitatea. – Sfaturi pentru administrarea creștină a vieții, p. 273-274 

Oricât de răspândită ar fi practica de a împrumuta bani pentru a acoperi o anumită nevoie urgentă, fără să se încerce amânarea intrării în datorii, este un obicei care slăbeşte moralul. Domnul Şi-ar dori ca toţi cei care cred adevărul să renunţe la acest obicei de amăgire de sine. Ar fi mai bine să îndure lipsuri decât să comită un act de necinste. Niciunul dintre cei care recurg la minciună sau la fapte necinstite în folosirea bunurilor Domnului nu poate fi nevinovat înaintea Lui. Toţi aceştia Îl tăgăduiesc pe Hristos prin fapte, deşi pretind că ascultă şi propovăduiesc poruncile lui Dumnezeu. Ei nu susţin principiile Legii lui Dumnezeu. Dacă nu-şi schimbă caracterul în conformitate cu influenţa sfinţitoare a adevărului, cei care înţeleg adevărul vor fi o mireasmă de la moarte spre moarte. Ei vor reprezenta adevărul în mod greşit, Îl vor înjosi şi Îl vor dezonora pe Hristos, care este adevărul. – Sfaturi pentru administrarea creștină a vieții, p. 255 
Fă un legământ cu Dumnezeu ca, prin binecuvântarea Sa, să îți plă­tești datoriile și să nu mai datorezi nimănui nimic, chiar dacă ar trebui să trăiești doar cu terci și pâine. Este atât de ușor când îți pregătești de mâncare să mai arunci din buzunar încă douăzeci și cinci de cenți pentru ceva pe deasupra. Ai grijă de mărunțiș, căci banii vor avea ei înșiși grijă de ei. Doi, trei bănuți cheltuiți pe una, pe alta și sumele cheltuite se transformă în bani. Ține-ți dorințele egoiste în frâu cel puțin atât cât ești limitat de datorii! Nu te poticni, nu te descuraja și nu da înapoi! Abține-te de a-ți face gusturile, nu-ți îngădui pofta, strânge bănuții și plătește-ți datoriile! Rezolvă cu acestea cât de repede poți! Când vei putea sta din nou pe picioarele tale ca un om liber, fără să mai datorezi cuiva ceva, vei dobândi o mare biruință. – Căminul adventist, p. 393 
 

Biblia spune clar că Dumnezeu nu dorește ca vreunul dintre copiii Săi să fie responsabil pentru obligațiile financiare ale altora. În cartea Proverbele, Dumnezeu ne-a avertizat să nu ne punem garanți.

5. Citește Proverbe 6:1-5; Proverbe 17:18 și Proverbe 22:26. Care este mesajul transmis aici?

Garanția este necesară atunci când o persoană cu un scor de credit scăzut caută să facă un împrumut de la o instituție și nu se califică pentru acesta. Ofițerul de credit îi va spune persoanei necalificate că are nevoie de un prieten cu un scor de credit ridicat pentru a semna împreună cu ea, apoi banca va garanta împrumutul și, în caz de neplată, îl va trage la răspundere pe garant.

Este posibil ca un membru al bisericii să vină și să îți ceară să fii garant pentru el. Răspunsul tău ar trebui să fie: „Biblia spune că nu ar trebui să fac lucrul acesta niciodată.” Trebuie să înțelegem că Biblia ne încurajează să îi ajutăm pe cei care au nevoie, dar nu trebuie să fim responsabili pentru datoriile lor.

Părinților li se cere uneori de către adolescenți să garanteze pentru cumpărarea primei lor mașini. Ori copiii adulți le cer părinților să garanteze pentru un împrumut de afaceri. Este valabil același răspuns. Este bine să îi ajutăm pe alții dacă au nevoie reală, dar nu să devenim garanți pentru datoriile lor. Studiile arată că 75% dintre cei care garantează aceste împrumuturi ajung să le plătească.

6. Citește Proverbe 28:20 și 1 Timotei 6:9,10. Ce avertisment găsești aici?

Schemele de îmbogățire rapidă sunt o altă capcană financiară; aproape garantat vor duce la ruina financiară a celor care ajung prinși în ele. Dacă un lucru pare prea bun ca să fie adevărat, cu siguranță așa și este. Mulți oameni sunt afectați emoțional și financiar. O tragedie legată de aceste planuri viclene este că, în multe cazuri, oamenii au trebuit să împrumute bani pentru a se implica în ele. Multe vieți și familii au fost distruse prin aceste scheme de îmbogățire rapidă, care nu îi îmbogățesc decât pe escrocii care le elaborează pe seama celor care le cad în capcană. Când un prieten sau chiar o persoană dragă încearcă să te atragă într-una dintre aceste scheme, fugi cât de repede poți!

Comentariu EGW

Dorinţa oamenilor de a acumula averi nu este ceva păcătos, dacă ei nu Îl uită pe Dumnezeu în eforturile de a-şi atinge obiectivul şi dacă nu calcă ultimele şase porunci, care dictează datoria omului faţă de semeni, aşezându-se într-o poziţie în care le este imposibil să-I dea slavă lui Dumnezeu în trupul şi sufletul lor, care Îi aparţin Lui. Dacă, în graba lor de a fi bogaţi, îşi suprasolicită energiile şi calcă legile sănătăţii, ei se aşază într-o situaţie în care nu pot să-I aducă lui Dumnezeu o slujire deplină şi, astfel, merg pe o cale a păcatului. Proprietăţile obţinute în felul acesta sunt câștigate cu un sacrificiu imens. – Solii alese, cartea 2, p. 429

Am văzut că Dumnezeu a fost dezonorat de poporul Său pentru că a acceptat să fie garant, chezaș pentru necredincioși. Am fost îndreptată spre aceste texte: Proverbele 22:26: „Nu fi printre cei ce pun chezășii, printre cei ce dau zălog pentru datorii.” Proverbele 11:15: „Cui se pune chezaș pentru altul îi merge rău, dar cine se teme să se pună chezaș este liniștit.” … Ei pun chezășie ceva ce aparține altuia, Tatălui lor ceresc, iar Satana este pregătit să-i ajute pe agenții lui să le smulgă aceasta din mâini. Păzitorii Sabatului nu ar trebui să se asocieze cu necredincioșii. Copiii lui Dumnezeu se încred prea mult în cuvintele străinilor și le cer sfatul și părerea, când nu ar trebui să facă acest lucru. – Mărturii, vol. 1, p. 200

Mi-a fost arătat că este un experiment periculos ca membrii noştri să se angajeze în speculă. În felul acesta, ei se aşază singuri pe terenul duşmanului şi se supun unor mari ispite, dezamăgiri, încercări şi pierderi. Apoi apare o nelinişte febrilă, o dorinţă aprinsă de a obţine bani mai repede decât ar permite circumstanţele prezente. Îşi schimbă anturajul, în speranţa de a face mai mulţi bani. Dar, adesea, aşteptările lor nu se realizează şi ei se descurajează şi dau înapoi, în loc să meargă înainte. … Dacă Domnul i-ar fi ajutat pe unii dintre scumpii noştri fraţi să prospere în speculaţiile lor, aceasta s-ar fi dovedit spre ruina lor veşnică. Dumnezeu Îşi iubeşte poporul şi îi iubeşte pe cei nefericiţi şi dezavantajaţi. Dacă aceştia vor învăţa lecţiile pe care El doreşte să li le predea, înfrângerea lor se va dovedi, în cele din urmă, o preţioasă biruinţă. – Mărturii, vol. 4, p. 617 

Există o categorie de frați sărmani care nu sunt scutiți de ispită. Ei nu știu să se gospodărească, nu au o judecată înțeleaptă, vor să câștige banii fără să aștepte în acest proces încet, al muncii stăruitoare. Unii se grăbesc atât de mult să-și îmbunătățească starea materială, încât se angajează în diverse treburi fără să se consulte cu oameni cu judecată sau cu experiență. Așteptările lor sunt rareori împlinite; în loc să câștige, ei pierd și atunci vine ispita de a-i invidia pe cei bogați. Ei vor de fapt să beneficieze de bogăția fraților lor și simt că sunt încercați pentru că nu pot. Însă astfel de oameni nu merită să primească un ajutor special. Este evident că munca lor s-a irosit. Ei au fost nestatornici în afaceri și plini de neliniște și griji, ceea ce aduce beneficii mici. Astfel de oameni ar trebui să asculte de sfatul celor cu experiență. Însă, de regulă, ei sunt ultimii care caută sfat. Socotesc că au o judecată superioară și că nu trebuie să fie învățați. …
… Ei nu iau în seamă îndemnul dat de Pavel lui Timotei: „Negreșit, evlavia însoțită de mulțumire este un mare câștig” (1 Timotei 6:6). – Mărturii, vol. 1, p. 480-481 
 

7. Citește Deuteronomul 15:1-5. Ce a cerut Dumnezeu de la poporul Său?

În armonie cu celelalte reguli privind perioada de șapte ani (Exodul 21:2; Leviticul 25:3,4), nu numai sclavii, slujitorii sau pământurile erau vizate, ci și creditorii. Întrucât aceștia nu voiau să ierte nicio datorie, perioada cea mai lungă în care cineva putea să fie dator era de șapte ani. Versetele arată că lui Dumnezeu Îi pasă de problemele financiare, mai ales atunci când acestea îi afectau pe israeliți și, având în vedere povara îndatorării, Dumnezeu a insistat ca datoriile să fie evitate. În zilele noastre, în multe părți ale lumii se oferă împrumuturi pe 30 sau 40 de ani pentru achiziționarea unei locuințe. Unul dintre motivele pentru care locuințele costă atât de mult pare să fie acela că oamenii au la dispoziție credite pentru a le cumpăra.

În alte părți ale lumii, în schimb, mulți se gândesc la împrumuturi pentru a urma o facultate. De regulă, diploma de licență contribuie la creșterea venitului celui în cauză pentru tot restul vieții. S-ar putea ca unii chiar să fie nevoiți să împrumute bani pentru a-și achita taxele universitare, dar să nu uităm că acești bani trebuie dați înapoi cu dobândă. De aceea este bine să încerci să iei toate subvențiile și bursele pentru care îndeplinești criteriile de acordare. Lucrează și economisește cât de mult poți pentru școală. Frecventează numai acele cursuri care te vor ajuta să te angajezi. Cere ajutorul părinților. În vremurile biblice, părinții le ofereau copiilor pământuri cu care aceștia să își câștige traiul. Astăzi, această „moștenire” ar trebui să fie asigurarea unei educații școlare, astfel încât copiii să poată deveni adulți independenți.

Într-o lume ideală, nu ar exista împrumut ori datorie. Dar, pentru că nu trăim într-o lume ideală, s-ar putea fie necesar să ne împrumutăm. Asigură-te că ai parte de cea mai bună ofertă și de cea mai bună rată a dobânzii disponibilă. Împrumută doar suma minimă de care ai nevoie și achit-o cât de repede poți, pentru a scuti din costurile dobânzii. Este recomandat însă ca, aplicând principiile financiare biblice în viața noastră, să evităm datoriile inutile și presiunea teribilă pe care acestea o pun asupra noastră și a familiei noastre.

Dacă le-ai împrumutat bani oamenilor, cât de corect și bun ai fost în modul în care i-ai tratat? Cum vei răspunde în fața lui Dumnezeu când va trebui să dai socoteală de aceste fapte? Vezi Eclesiastul 12:14.

Comentariu EGW

Ținerea anului sabatic trebuia să fie atât spre binele pământului, cât și spre binele poporului. Dacă pământul rămânea nelucrat un an, aducea apoi rod și mai bogat. Oamenii erau eliberați de munca grea a câmpului și, chiar dacă anumite lucrări tot mai puteau fi făcute în cursul acelui an, se bucurau totuși toți de mai mult timp liber, se oferea prilej pentru refacerea forțelor corpului și acest lucru îi făcea mai în stare pentru eforturile anului următor. Aveau mai mult timp pentru meditație și rugăciune, pentru a face cunoștință mai îndeaproape cu învățăturile și cerințele Domnului și pentru a da învățături familiilor lor. …
Pentru cei săraci, anul al șaptelea era un an de iertare a datoriilor. Evreilor le era poruncit să-i ajute pe frații lor nevoiași în orice timp, împrumutându-le bani fără dobândă. Era cu desăvârșire interzis să se ia camătă de la un sărac… . Dacă datoria rămânea neplătită până în anul iertării, nici chiar suma inițială nu mai putea fi încasată. Poporului i se atrăgea atenția să nu refuze să dea ajutor fraților pe motivul acesta. „Dacă va fi la tine vreun sărac între frații tăi ... să nu-ți împietrești inima și să nu-ți închizi mâna înaintea fratelui tău lipsit... . Vezi să nu fii așa de rău ca să zici în inima ta: «Ah! se apropie anul al șaptelea, anul iertării.» Vezi să n-ai un ochi fără milă pentru fratele tău cel lipsit și să nu-i dai! Căci atunci el ar striga către Domnul împotriva ta și te-ai face vinovat de un păcat.” – Patriarhi și profeți, p. 532

Luați seama la cheltuielile mărunte! Pierderile mici sunt cele care, în cele din urmă, au un cuvânt greu de spus. Aveți grijă de ce rămâne, adunați firimiturile, ca să nu se piardă nimic, pentru că mulți care se uită după lucruri mari nu au învățat să păstreze și să economisească mărunțișul. Nu irosiți minutele, pentru că acestea ciuntesc orele. Hărnicia stăruitoare și lucrul făcut cu seriozitate vor fi întotdeauna încununate de succes. Unii oameni consideră că este sub demnitatea lor să se îngrijească de lucrurile mărunte. Consideră că este o dovadă de îngustime de minte și de spirit de zgârcenie să fie atenți la lucrurile mici. Aveți grijă de cheltuielile mici, economisiți câștigurile mici! Nimic din ce ar servi scopurilor cuiva nu ar trebui să fie îngăduit să se risipească. Lipsa de economie va atrage fără îndoială datorii asupra instituțiilor. Chiar dacă s-ar primi mulți bani, ei vor fi pierduți în micile risipe ale fiecărei ramuri de lucrare. Economia nu este avariție. – The Publishing Ministry, p. 331 

În rugăciunea pe care le-a prezentat-o ca model ucenicilor, Domnul Hristos a zis: „Și ne iartă greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților [în engl.: datornicilor] noștri” (Matei 6:12). Prin aceasta, Domnul nu a vrut să spună că, pentru a fi iertați de păcatele noastre, nu trebuie să mai pretindem să ne fie restituite datoriile pe care avem dreptul să le primim de la datornicii noștri. Dacă nu pot plăti, deși acest fapt ar putea fi urmarea unei administrări neînțelepte din partea lor, ei nu trebuie aruncați în închisoare, persecutați și nici tratați cu asprime. Dar parabola nu ne învață să încurajăm indolenţa. Cuvântul lui Dumnezeu declară că acela care nu lucrează nici nu trebuie să mănânce (2 Tesaloniceni 3:10). Domnul nu pretinde ca omul harnic și muncitor să-i susțină pe cei leneşi. Mulți ajung în sărăcie și lipsuri, deoarece își irosesc timpul și nu depun niciun efort. Dacă aceia care se complac într-o asemenea stare nu își corectează aceste greșeli, tot ce s-ar putea face în privința lor ar fi ca și cum ai pune o comoară într-un sac rupt. Totuși există și o sărăcie care nu poate fi evitată și trebuie să manifestăm delicateţe și milă față de cei nefericiți. Noi trebuie să-i tratăm pe alții exact așa cum am dori să fim tratați noi dacă am fi într-o situație asemănătoare. – Parabolele Domnului Hristos, p. 247 
 

Procesul de eliminare a datoriilor în trei pași se găsește, de fapt, într-o pagină din scrierile lui Ellen G. White. Sublinierile au fost adăugate pentru a accentua ideile: „Ia hotărârea de a nu mai face alte datorii. Renunță mai bine la mii de lucruri decât să te îndatorezi din nou. […] Fă un legământ cu Dumnezeu ca, prin binecuvântarea Sa, să îți plătești datoriile și apoi să nu datorezi nimănui nimic, chiar dacă ar trebui să trăiești doar cu terci și pâine. […] Achită datoriile cât mai repede posibil. Când vei putea sta din nou pe picioarele tale ca un om liber, fără a mai datora cuiva ceva, vei dobândi o mare biruință” (Sfaturi privind administrarea creștină a vieții, p. 257).

Dacă ai nevoie de ajutor pentru a scăpa de datorii, încearcă următoarele: Stabilește-ți un buget! Alcătuiește o listă cu toate veniturile și cheltuielile/ cumpărăturile tale pe o perioadă de trei luni. Mulți sunt surprinși cât de mult cheltuiesc pe lucruri inutile. Distruge cardurile de credit!
Dacă vezi că nu reușești în fiecare lună să plătești întreaga datorie de pe cardul de credit sau că îl folosești să cumperi lucruri pe care altfel nu le-ai cumpăra, distruge-l, înainte să te distrugă el pe tine! Începe să faci economie la diverse lucruri! Uneori nu suntem conștienți de cât de mult am putea economisi lunar dacă am fi atenți la unele lucruri mici pe care le cumpărăm. Ușor, ușor se adună.

Studiu zilnic: 
2 Cronici 7 
2 Cronici 8
2 Cronici 9
2 Cronici 10
2 Cronici 11
2 Cronici 12
2 Cronici 13

 Ellen G. White, Rugăciunea, capitolul 14 (până la „Rugați-vă zilnic pentru binecuvântarea pe care o aduce Sabatul”)

1. De ce Solomon nu i-a mai permis soției sale să locuiască în casa lui David?

2. După întâlnirea dintre Solomon și regina din Seba, ale cui cadouri valorau mai mult?

3. Care era soția preferată a lui Roboam?

3. Care era soția preferată a lui Roboam?

4. De ce au câștigat biruința copiii lui Iuda în războiul cu copiii lui Israel?

5. Ce trebuie să facem când avem o oră liberă?

Comentariu EGW

Studiu suplimentar: Solii alese, cartea 2, „Pregătire pentru zilele când veniturile vor fi reduse”, p. 329-330; Divina vindecare, „Principii în afaceri”, p. 187-188.